Cerere de plată a despăgubirilor formulată împotriva asigurătorului RCA al autovehiculului implicat în accidentul auto ce a generat avarii autoturismului proprietatea reclamantului. Incidenţa art.54 din Legea nr.136/1995 în conformitate cu care în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forţat. Caracterul imperativ al dispoziţiilor legale privind citarea obligatorie în calitate de intervenient forţat a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, raţiunile instituirii acestei norme de procedură în textul art.54 din Legea nr.136/1995 subzistând şi în cazul cererilor formulate în cadrul acestei proceduri speciale.
Prin sentinţa civilă nr.2227 din 14 martie 2014 a Judecătoriei Baia Mare s-a admis cererea formulată de reclamanta SC CHIMPROD SRL, în contradictoriu cu pârâtele: OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA MARAMUREŞ, şi în consecinţă:
A fost obligată pârâta OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA Bucureşti să-i plătească reclamantei suma de 9852,70 lei reprezentând debit, precum şi dobânda legală aferentă ce se va calcula conform art. 3 al. 2 din OG 13/2011, începând cu data de 05.06.2013 şi până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligată pârâta OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA Bucureşti să-i plătească reclamantei suma de 2010 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că la data de 29.01.2013 în localitatea Lăpuş, jud. Maramureş, s-a produs un accident rutier. Astfel, numitul Bolchiş Ion, conducând pe drumul principal din localitate autoturismul marca ARO cu nr. de înmatriculare MM-08-MGU proprietatea Comunei Lăpuş, a fost surprins şi lovit de numitul Cândea Ioan Zeno, care conducea autospeciala VW LT 35 cu nr. de înmatriculare MM-05-MLT proprietatea SC Multi Lact SRL. Acesta din urmă a efectuat o manevră de ieşire cu spatele din curtea unui imobil.
La data de 15.11.2011 SC Multi Lact SRL a încheiat cu pârâta poliţa RCA seria RO 22/P22/HI 009018678, valabilă începând cu data de 17.11.2012 până la data de 16.11.2013, bunul asigurat fiind autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare MM-05-MLT.
Starea de fapt astfel expusă rezultă şi din depoziţia persoanei vinovate de producerea accidentului rutier, Cândea Ioan Zeno, care a fost audiat în calitate de martor.
Întrucât persoana vinovată de producerea evenimentului asigurat deţinea poliţia RCA nr. RO 22/P22/HI 009018678 la societatea pârâtă, a fost întocmit dosarul de daună nr. 20502952, iar după constatarea avariilor suferite de cele două autovehicule, proprietarul autoturismului marca ARO i-a solicitat reclamantei repararea acestuia.
Totodată, între comuna Lăpuş, proprietarul autoturismului marca ARO, implicat în evenimentul rutier petrecut la data de 29.01.2013, şi reclamanta SC Chimprod SRL a fost încheiat contractul de cesiune de creanţă la data de 14.02.2013, având ca obiect cedarea de către Comuna Lăpuş cesionarului SC Chimprod SRL a dreptului de a încasa despăgubirea corespunzătoare prejudiciului suferit de cedent în urma avarierii autoturismului marca ARO cu nr. de înmatriculare MM-08-MGU proprietatea sa.
Valoarea totală a creanţei cedată o reprezintă suma de 9852,7 lei, sumă ce se constată că face obiectul litigiului dedus judecăţii.
Reclamanta i-a notificat pârâtei cesiunea de creanţă de mai sus, conform înscrisului de la fila 10, comunicat pârâtei cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pe care aceasta a primit-o la data de 11.06.2013 (f. 8).
Refuzul pârâtei de o despăgubi pe reclamantă a fost motivat de faptul că în urma verificărilor efectuate de către inspectorii de daună ai acesteia s-a ajuns la concluzia că în speţă nu se confirmă cauzele, împrejurările şi dinamica evenimentului rutier aşa cum au fost relatate de ambele părţi implicate.
Susţinerile pârâtei în acest sens sunt infirmate atât de înscrisurile ce compun dosarul de daună constituit şi în cuprinsul căruia au fost evidenţiate avariile constatate celor două autovehicule în urma producerii accidentului, cât şi în depoziţia martorului Cândea Ioan Zeno, persoana vinovată de producerea evenimentului rutier.
Potrivit art. 43 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA „despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în baza poliţei RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul „Constatare amiabila de accident” ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, pe baza înştiinţării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum şi a oricăror mijloace de probă, ori prin hotărâre judecătorească.”, iar în conformitate cu prevederile art. 44 „stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună — constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, înştiinţare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator sau alte mijloace de probă — rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.”
Din cuprinsul înscrisurilor ataşate întâmpinării de către pârâtă, înscrisuri ce constituie dosarul de daună nr. RA47/MM/13/20502952, reiese că şoferul autovehiculului asigurat al pârâtei se face vinovat de producerea accidentului din data de 29.01.2013.
Contravaloarea necesară aducerii autoturismului marca ARO cu nr. de înmatriculare MM-08-MGU în starea anterioară producerii accidentului, se ridică, potrivit devizului întocmit la data de 14.02.2013, la suma de 9852,70 (f. 8).
Pentru celălalt autovehicul implicat în evenimentul rutier şi care era condus de persoana vinovată de producerea accidentului, a fost încheiată de SC Multi Lact SRL Baia Mare, poliţa de asigurare RCA seria RO 22/P22/HI 009018678, valabilă pentru perioada 17.11.2012 – 16.11.2013, cuprinzând astfel şi data producerii evenimentului asigurat.
Împrejurarea că pârâta nu a achitat în termenul prevăzut de lege suma de mai sus o îndreptăţeşte pe reclamantă să solicite şi plata dobânzii legale aferente, devenită dobândă penalizatoare.
O asemenea dobândă legală va fi acordată în conformitate cu prevederile art. 3 al. 2 din OG 13/2011 potrivit cu care, „rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale”.
Pentru considerentele arătate, instanţa a admis acţiunea civilă formulată pe care a găsit-o întemeiată.
Căzând în pretenţii pârâta a fost obligată şi la plata cheltuielilor făcute cu procesul de către reclamantă, în temeiul art. 453 al. 1 Cod procedură civilă, constând în 1860 onorariu avocat (f. 29) şi 150 lei taxă judiciară de timbru (f. 30).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC Omniasig Vienna Insurance Group SA solicitând anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că hotărârea instanţei este nelegală deoarece nu s-a pus în discuţia părţilor introducerea în cauză a conducătorului auto vinovat de producerea accidentului, în calitate de intervenient forţat, ceea ce constituie motiv de casare.
O altă critică adusă hotărârii instanţei de fond se referă la lipsa rolului activ şi pronunţarea unei hotărâri nelegale ca urmare a admiterii unei acţiuni nedovedite, fără o cercetare a stării de fapt.
Reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor atragerii răspunderii civile delictuale a conducătorului autovehiculului asigurat la apelantă, pentru a fi angajată răspunderea apelantei.
Instanţa s-a pronunţat asupra vinovatei conducătorului auto, fără să existe vreun proces-verbal de contravenţie în acest sens sau un raport de expertiză care să confirme starea de fapt, în baza simplelor declaraţii ale celor doi conducători auto, care erau subiective, cei doi având interes în a prezenta starea de fapt aşa cum le convenea.
În ceea ce priveşte acordarea dobânzilor legale, se impune respingerea şi a acestui petit, având în vedere că dobânzile ar fi datorate doar în situaţia în care pârâta ar datora reclamantei debitul principal, ori, aşa cum reiese din cele de mai sus, Omniasig Vienna Insurance Group S.A. nu poate fi obligată la plata niciunor sume către reclamantă.
În drept s-au invocat prevederile art. 205 şi urm. C. pr. civ., art. 1029 alin. (4) C.pr.civ., art. 453 C.pr.civ., prevederile Normei privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobată prin Ordinul C.S.A. nr. 14 /29.11.2011.
Prin întâmpinarea depusă la filele 25-28 intimata SC Chimprod SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat, s-a arătat că în cererea de apel se invocă lipsa de procedură prin introducerea în cauză a conducătorului vinovat de producerea accidentului, aspect eronat având în vedere faptul că la termenul din data de 7 martie 2014, termen la care pârâta nu a înţeles să-şi delege reprezentanţi, a fost audiat numitul Cândea Zeno Ioan fiindu-i astfel luată poziţia procesuală, astfel încât apărarea apelantei este netemeinică.
Acest aspect se coroborează cu faptul că acţiunea a fost promovată în condiţiile procedurii speciale a cererii cu valoare redusă (art.1025-1032 Cod procedură civilă) iar temeiul admiterii cererii se circumscrie cesiunii de creanţă a drepturilor de despăgubire de la partea păgubită Primăria comunei Lăpuş.
Referitor la cererea de suplimentare a probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice această cerere este tardivă, iar apelanta decăzută din probă, de îndată ce la dosarul de fond prin întâmpinarea depusă aceasta a înţeles să se folosească în probaţiune doar de proba cu înscrisuri, nesolicitând alte mijloace de probă conform dispoziţiilor art. 205 alin.1 pct. „d” Cod procedură civilă. A admite o asemenea cerere în apel semnifică a încălca termenii imperativi ai codului procesual cu privire la dovadă şi mijloacele de probă precum şi la modul de administrare a acestora.
Apelul este fondat.
Societatea de asigurări pârâtă a fost chemată în judecată de către reclamantă în scopul obligării sale la plata sumei de 9852,70 lei pe care, din perspectiva reclamantei, pârâta o datorează în calitate de asigurător RCA al autovehiculului implicat în accidentul auto ce a generat avarii autoturismului proprietatea comunei Lăpuş.
Pentru realizarea pretenţiilor sale reclamanta a formulat o cerere întemeiată pe prevederile art.1026 Cod procedură civilă, optând pentru procedura specială a cererii de valoare redusă.
În opinia instanţei de apel, chiar dacă procedura aleasă de către reclamant are caracter special, ea nu poate fi desfăşurată prin nesocotirea dispoziţiilor speciale aplicabile în speţă, dată fiind cauza cererii de chemare în judecată şi anume cele ale art.54 din Legea nr.136/1995. Conform textului de lege menţionat, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forţat.
Faţă de formularea imperativă a dispoziţiilor legale privind citarea obligatorie în calitate de intervenient forţat a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, apreciind totodată că raţiunile instituirii acestei norme de procedură în textul art.54 din Legea nr.136/1995 subzistă şi atunci când vorbim despre pretenţii băneşti situate sub nivelul sumei de 10.000 lei, instanţa de apel constată că judecata în primă instanţă fără citarea numitului Cândea Zeno Ioan în calitate de intervenient forţat impune anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării litigiului într-un cadru procesual adecvat, în conformitate cu prevederile art.1026 şi următoarele Cod procedură civilă coroborate cu prevederile Legii nr.136/1995.
Citarea persoanei presupus răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de martor nu răspunde exigenţelor textului art.54 din Legea nr.136/1995, drept pentru care respectiva persoană va fi citată în calitate de intervenient forţat.
În rejudecare, în contradictoriu cu toate părţile cu legitimitate procesuală în cauză, prima instanţă va pune în discuţia părţilor cererea în probaţiune privind efectuarea expertizei solicitate de către pârâtă prin cererea de apel, urmând a analiza această cerere din perspectiva prevederilor art.478 alin.2, art.1030 alin.9 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa civilă nr.2227 din 14 martie 2014 a Judecătoriei Baia Mare s-a admis cererea formulată de reclamanta SC CHIMPROD SRL, în contradictoriu cu pârâtele: OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA, OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA MARAMUREŞ, şi în consecinţă:
A fost obligată pârâta OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA Bucureşti să-i plătească reclamantei suma de 9852,70 lei reprezentând debit, precum şi dobânda legală aferentă ce se va calcula conform art. 3 al. 2 din OG 13/2011, începând cu data de 05.06.2013 şi până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligată pârâta OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA Bucureşti să-i plătească reclamantei suma de 2010 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că la data de 29.01.2013 în localitatea Lăpuş, jud. Maramureş, s-a produs un accident rutier. Astfel, numitul Bolchiş Ion, conducând pe drumul principal din localitate autoturismul marca ARO cu nr. de înmatriculare MM-08-MGU proprietatea Comunei Lăpuş, a fost surprins şi lovit de numitul Cândea Ioan Zeno, care conducea autospeciala VW LT 35 cu nr. de înmatriculare MM-05-MLT proprietatea SC Multi Lact SRL. Acesta din urmă a efectuat o manevră de ieşire cu spatele din curtea unui imobil.
La data de 15.11.2011 SC Multi Lact SRL a încheiat cu pârâta poliţa RCA seria RO 22/P22/HI 009018678, valabilă începând cu data de 17.11.2012 până la data de 16.11.2013, bunul asigurat fiind autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare MM-05-MLT.
Starea de fapt astfel expusă rezultă şi din depoziţia persoanei vinovate de producerea accidentului rutier, Cândea Ioan Zeno, care a fost audiat în calitate de martor.
Întrucât persoana vinovată de producerea evenimentului asigurat deţinea poliţia RCA nr. RO 22/P22/HI 009018678 la societatea pârâtă, a fost întocmit dosarul de daună nr. 20502952, iar după constatarea avariilor suferite de cele două autovehicule, proprietarul autoturismului marca ARO i-a solicitat reclamantei repararea acestuia.
Totodată, între comuna Lăpuş, proprietarul autoturismului marca ARO, implicat în evenimentul rutier petrecut la data de 29.01.2013, şi reclamanta SC Chimprod SRL a fost încheiat contractul de cesiune de creanţă la data de 14.02.2013, având ca obiect cedarea de către Comuna Lăpuş cesionarului SC Chimprod SRL a dreptului de a încasa despăgubirea corespunzătoare prejudiciului suferit de cedent în urma avarierii autoturismului marca ARO cu nr. de înmatriculare MM-08-MGU proprietatea sa.
Valoarea totală a creanţei cedată o reprezintă suma de 9852,7 lei, sumă ce se constată că face obiectul litigiului dedus judecăţii.
Reclamanta i-a notificat pârâtei cesiunea de creanţă de mai sus, conform înscrisului de la fila 10, comunicat pârâtei cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pe care aceasta a primit-o la data de 11.06.2013 (f. 8).
Refuzul pârâtei de o despăgubi pe reclamantă a fost motivat de faptul că în urma verificărilor efectuate de către inspectorii de daună ai acesteia s-a ajuns la concluzia că în speţă nu se confirmă cauzele, împrejurările şi dinamica evenimentului rutier aşa cum au fost relatate de ambele părţi implicate.
Susţinerile pârâtei în acest sens sunt infirmate atât de înscrisurile ce compun dosarul de daună constituit şi în cuprinsul căruia au fost evidenţiate avariile constatate celor două autovehicule în urma producerii accidentului, cât şi în depoziţia martorului Cândea Ioan Zeno, persoana vinovată de producerea evenimentului rutier.
Potrivit art. 43 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA „despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în baza poliţei RCA, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, pe baza elementelor cuprinse în formularul „Constatare amiabila de accident” ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, pe baza înştiinţării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător, precum şi a oricăror mijloace de probă, ori prin hotărâre judecătorească.”, iar în conformitate cu prevederile art. 44 „stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună — constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competenţe să constate accidentele de vehicule, înştiinţare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator sau alte mijloace de probă — rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.”
Din cuprinsul înscrisurilor ataşate întâmpinării de către pârâtă, înscrisuri ce constituie dosarul de daună nr. RA47/MM/13/20502952, reiese că şoferul autovehiculului asigurat al pârâtei se face vinovat de producerea accidentului din data de 29.01.2013.
Contravaloarea necesară aducerii autoturismului marca ARO cu nr. de înmatriculare MM-08-MGU în starea anterioară producerii accidentului, se ridică, potrivit devizului întocmit la data de 14.02.2013, la suma de 9852,70 (f. 8).
Pentru celălalt autovehicul implicat în evenimentul rutier şi care era condus de persoana vinovată de producerea accidentului, a fost încheiată de SC Multi Lact SRL Baia Mare, poliţa de asigurare RCA seria RO 22/P22/HI 009018678, valabilă pentru perioada 17.11.2012 – 16.11.2013, cuprinzând astfel şi data producerii evenimentului asigurat.
Împrejurarea că pârâta nu a achitat în termenul prevăzut de lege suma de mai sus o îndreptăţeşte pe reclamantă să solicite şi plata dobânzii legale aferente, devenită dobândă penalizatoare.
O asemenea dobândă legală va fi acordată în conformitate cu prevederile art. 3 al. 2 din OG 13/2011 potrivit cu care, „rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale”.
Pentru considerentele arătate, instanţa a admis acţiunea civilă formulată pe care a găsit-o întemeiată.
Căzând în pretenţii pârâta a fost obligată şi la plata cheltuielilor făcute cu procesul de către reclamantă, în temeiul art. 453 al. 1 Cod procedură civilă, constând în 1860 onorariu avocat (f. 29) şi 150 lei taxă judiciară de timbru (f. 30).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC Omniasig Vienna Insurance Group SA solicitând anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că hotărârea instanţei este nelegală deoarece nu s-a pus în discuţia părţilor introducerea în cauză a conducătorului auto vinovat de producerea accidentului, în calitate de intervenient forţat, ceea ce constituie motiv de casare.
O altă critică adusă hotărârii instanţei de fond se referă la lipsa rolului activ şi pronunţarea unei hotărâri nelegale ca urmare a admiterii unei acţiuni nedovedite, fără o cercetare a stării de fapt.
Reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor atragerii răspunderii civile delictuale a conducătorului autovehiculului asigurat la apelantă, pentru a fi angajată răspunderea apelantei.
Instanţa s-a pronunţat asupra vinovatei conducătorului auto, fără să existe vreun proces-verbal de contravenţie în acest sens sau un raport de expertiză care să confirme starea de fapt, în baza simplelor declaraţii ale celor doi conducători auto, care erau subiective, cei doi având interes în a prezenta starea de fapt aşa cum le convenea.
În ceea ce priveşte acordarea dobânzilor legale, se impune respingerea şi a acestui petit, având în vedere că dobânzile ar fi datorate doar în situaţia în care pârâta ar datora reclamantei debitul principal, ori, aşa cum reiese din cele de mai sus, Omniasig Vienna Insurance Group S.A. nu poate fi obligată la plata niciunor sume către reclamantă.
În drept s-au invocat prevederile art. 205 şi urm. C. pr. civ., art. 1029 alin. (4) C.pr.civ., art. 453 C.pr.civ., prevederile Normei privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule aprobată prin Ordinul C.S.A. nr. 14 /29.11.2011.
Prin întâmpinarea depusă la filele 25-28 intimata SC Chimprod SRL a solicitat respingerea apelului ca nefondat, s-a arătat că în cererea de apel se invocă lipsa de procedură prin introducerea în cauză a conducătorului vinovat de producerea accidentului, aspect eronat având în vedere faptul că la termenul din data de 7 martie 2014, termen la care pârâta nu a înţeles să-şi delege reprezentanţi, a fost audiat numitul Cândea Zeno Ioan fiindu-i astfel luată poziţia procesuală, astfel încât apărarea apelantei este netemeinică.
Acest aspect se coroborează cu faptul că acţiunea a fost promovată în condiţiile procedurii speciale a cererii cu valoare redusă (art.1025-1032 Cod procedură civilă) iar temeiul admiterii cererii se circumscrie cesiunii de creanţă a drepturilor de despăgubire de la partea păgubită Primăria comunei Lăpuş.
Referitor la cererea de suplimentare a probatoriului prin efectuarea unei expertize tehnice această cerere este tardivă, iar apelanta decăzută din probă, de îndată ce la dosarul de fond prin întâmpinarea depusă aceasta a înţeles să se folosească în probaţiune doar de proba cu înscrisuri, nesolicitând alte mijloace de probă conform dispoziţiilor art. 205 alin.1 pct. „d” Cod procedură civilă. A admite o asemenea cerere în apel semnifică a încălca termenii imperativi ai codului procesual cu privire la dovadă şi mijloacele de probă precum şi la modul de administrare a acestora.
Apelul este fondat.
Societatea de asigurări pârâtă a fost chemată în judecată de către reclamantă în scopul obligării sale la plata sumei de 9852,70 lei pe care, din perspectiva reclamantei, pârâta o datorează în calitate de asigurător RCA al autovehiculului implicat în accidentul auto ce a generat avarii autoturismului proprietatea comunei Lăpuş.
Pentru realizarea pretenţiilor sale reclamanta a formulat o cerere întemeiată pe prevederile art.1026 Cod procedură civilă, optând pentru procedura specială a cererii de valoare redusă.
În opinia instanţei de apel, chiar dacă procedura aleasă de către reclamant are caracter special, ea nu poate fi desfăşurată prin nesocotirea dispoziţiilor speciale aplicabile în speţă, dată fiind cauza cererii de chemare în judecată şi anume cele ale art.54 din Legea nr.136/1995. Conform textului de lege menţionat, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forţat.
Faţă de formularea imperativă a dispoziţiilor legale privind citarea obligatorie în calitate de intervenient forţat a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului, apreciind totodată că raţiunile instituirii acestei norme de procedură în textul art.54 din Legea nr.136/1995 subzistă şi atunci când vorbim despre pretenţii băneşti situate sub nivelul sumei de 10.000 lei, instanţa de apel constată că judecata în primă instanţă fără citarea numitului Cândea Zeno Ioan în calitate de intervenient forţat impune anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării litigiului într-un cadru procesual adecvat, în conformitate cu prevederile art.1026 şi următoarele Cod procedură civilă coroborate cu prevederile Legii nr.136/1995.
Citarea persoanei presupus răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de martor nu răspunde exigenţelor textului art.54 din Legea nr.136/1995, drept pentru care respectiva persoană va fi citată în calitate de intervenient forţat.
În rejudecare, în contradictoriu cu toate părţile cu legitimitate procesuală în cauză, prima instanţă va pune în discuţia părţilor cererea în probaţiune privind efectuarea expertizei solicitate de către pârâtă prin cererea de apel, urmând a analiza această cerere din perspectiva prevederilor art.478 alin.2, art.1030 alin.9 Cod procedură civilă.
