1. Situaţia de fapt reţinută de către instanţă :
Prin rechizitoriul nr. 571/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 23.06.2014 sub nr. 19498/212/2014, a fost trimis în judecată inculpatul Z.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, faptă prevăzută de art. 371 C. pen., reţinându-se în esenţă că la data de 24 mai 2014, în jurul orei 14:15, a tulburat ordinea şi liniştea publică prin gestul de a scuipa persoana vătămată B. T. – Preşedintele României, în public, în timpul unei manifestări specifice funcţiei sale, atingându-i astfel în mod grav demnitatea, fapta având şi efectul de a afecta autoritatea şi prestigiul celei mai mari demnităţi în statul român, producând totodată şi o reacţie fermă de indignare publică.
Procurorul şi-a întemeiat soluţia de trimitere în judecată în principal pe următoarele mijloace de probă: procesul-verbal întocmit de lucrătorii din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază, planşă foto cu imaginile relevante captate de cameramanul postului de televiziune DIGI 24, planşă foto din 25.05.2014 ce evidenţiază aspectele fixate cu ocazia punerii la dispoziţie a obiectelor de vestimentaţie aparţinând Preşedintelui României, raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2261/137/A1 persoane/18.06.2014 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa, raportul de evaluare nr.6025/SP/12.06.2014 întocmit de Serviciul de Probaţiune de la lângă Tribunalul Constanţa, declaraţie persoană vătămată, declaraţii martori – N. S., P. T. -A., C. C., I. D., O. D. C., Z. C. şi Z. A., declaraţii inculpat şi suporturile optice conţinând imaginile surprinse de camerele de supraveghere de la intrarea în Portul Constanţa, înregistrarea audio-video a declaraţiei din 27.05.2014 şi imaginile surprinse de cameramanul postului TV ….
2. Prin încheierea din camera de consiliu din 28.08.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu au fost formulate cereri şi excepţii de către inculpat sau de către avocatul său şi nici nu s-a considerat necesar ca din oficiu să se invoce vreo excepţie, motiv pentru care, în temeiul art. 346 alin. 2 C. proc. pen., a constatat competenţa instanţei, legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. 571/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
La termenul din 20.11.2014, fiindu-i aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 374 alin. 4, art. 375 şi art. 396 alin. 10 C. proc. pen., inculpatul a arătat că recunoaşte fapta în modalitatea descrisă în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, declaraţia sa fiind ataşată la dosarul cauzei.
Instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt :
La data de 25.05.2014 a fost înregistrată plângerea persoanei vătămate B.T. în care aceasta a învederat faptul că la data de 24.05.2014 participa la o activitate oficială (ceremonia de decorare a navei-şcoală „Mircea”) în calitate de Preşedinte al României, în Portul Constanţa, iar în momentul în care a coborât de pe Bricul „Mircea”, salutând publicul, inculpatul Z. A. l-a scuipat fără nicio justificare în condiţiile în care nu a discutat în prealabil cu acesta şi nu a făcut niciun gest la adresa lui. A arătat persoana vătămată că după incident inculpatul a fost imobilizat de forţele de ordine.
Lucrătorii din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază au încheiat la data de 24.05.2014, ora 15:30 un proces-verbal în care au arătat că în jurul orei 14:15, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu (asigurarea protecţiei Preşedintelui României, prezent la ceremonia de decorare a pavilionului navei-şcoală „Mircea” şi la festivitatea prilejuită de sosirea navelor participante la Regata Mării Negre), după coborârea de pe navă, în timp ce demnitarul era însoţit prin mulţime spre autovehiculul special, un bărbat în vârstă de aproximativ 40 de ani, de constituţie medie, îmbrăcat într-un tricou de culoare verde şi cu pantaloni închişi la culoare, poziţionat în partea stângă a direcţiei de deplasare, a scuipat în direcţia Preşedintelui. Lucrătorii din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază au arătat că nu pot preciza dacă Preşedintele României a fost sau nu scuipat, însă au procedat la imobilizarea respectivei persoane pe care au condus-o ulterior pe o distanţă de aproximativ 15 metri, fiind predată echipei de jandarmi.
Fiind audiată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa , persoana vătămată Băsescu Traian a precizat că îşi menţine aspectele sesizate prin plângerea transmisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru fapta comisă, precizând totodată că nu are pretenţii civile.
Declaraţiile persoanei vătămate şi cele menţionate în procesul-verbal de către lucrătorii din cadrul Serviciului de Protecţie şi Pază se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, vizionând imaginile surprinse de camerele de supraveghere de la intrarea în Portul Constanţa anterior săvârşirii faptei – probe necontestate de inculpat – se observă o persoană de sex masculin ce pătrunde pe poarta de acces având semnalmentele conform descrierii din procesul-verbal menţionat anterior, într-un cadru observându-se fizionomia acesteia, fiind vorba fără niciun dubiu de inculpatul din prezenta cauză.
Dată fiind mediatizarea evenimentului (prezenţa Preşedintelui României la decorarea navei-şcoală „Mircea” prilejuită de organizarea în Portul Constanţa a Regatei Mării Negre), de faţă au fost mai mulţi reprezentanţi din partea presei, printre care şi un cameraman al postului de televiziune … care a surprins momentele ulterioare coborârii de pe Bricul „Mircea” a persoanei vătămate, imagini ce au fost puse la dispoziţie organelor judiciare.
Se observă în imagini, în plan îndepărtat, o ambarcaţiune cu catarg, direcţie din care se deplasează Preşedintele României – persoană vătămată în prezenta cauză – pe un culoar format de cei prezenţi la eveniment, discutând cu persoanele din public şi cu reporterii. La un moment dat, ajungând în dreptul camerei ce a surprins imaginile (suportul optic fiind ataşat la dosarul de urmărire penală, pe coperta acestuia), poziţionată în partea dreaptă a direcţiei de mers, persoana vătămată se întoarce către partea stângă, moment în care inculpatul o scuipă în zona feţei (secunda 3), inculpatul fiind imediat imobilizat şi îndepărtat din zona respectivă. Ulterior acestui moment persoana vătămată se şterge în zona feţei (secunda 8), fiind condusă spre autoturism de persoanele însărcinate cu paza şi protecţia sa.
Remarcă instanţa din aceleaşi imagini că atmosfera era una liniştită înainte de producere incidentului, în ciuda faptului că în zonă publicul era unul relativ numeros. Imediat după gestul inculpatului mulţimea a devenit agitată (inculpatul fiind îndepărtat imediat din zonă, prin mulţime), microfoanele captând huiduielile prin care cei prezenţi şi-au manifestat dezaprobarea faţă de fapta acestuia. Se aude de asemenea pe fundal apelativul „nesimţitule” adresat inculpatului de o persoană din public, starea tensionată fiind evidentă până la finalul înregistrării, în opoziţie cu atmosfera calmă, anterioară gestul său.
Conform planşei fotografice întocmită cu ocazia examinării obiectelor vestimentare ale Preşedintelui României, specialistul criminalist a marcat locul unde a fost descoperită o urmă de materie cu aspect albicios, semi-opac – reverul drept al sacoului de la costum, calitatea fotografiilor nefiind însă de natură să conducă instanţa la concluzia că pata respectivă există într-adevăr pe sacou şi, cu atât mai puţin, că este vorba de saliva inculpatului, proba administrată nefiind prin urmare concludentă.
Se coroborează însă cu probele analizate până la acest moment declaraţiile martorilor N. S., P. T.-A., C. C., I. D., O. D. C. care confirmă situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută şi de instanţă, aducând în plus precizări importante cu privire la atitudinea mulţimii faţă de gestul inculpatului.
Din declaraţia martorului N. S. (angajat al firmei de pază însărcinată cu asigurarea ordinii publice la evenimentul „Regata velierelor 2014”) rezultă că acesta se afla în momentul comiterii faptei în imediata apropiere a Preşedintelui Românie. Martorul a menţionat că în momentul premergător comiterii faptei persoanele din mulţime aplaudau, adresau urări pozitive şi solicitau autografe, însă imediat după incident mulţimea s-a manifestat dezaprobator, auzind chiar persoane din public care i-au adresat apelativul de „nesimţit” inculpatului, fără însă a putea să indice datele de identificare ale acelor persoane.
Martorul P. T. A. (coleg de serviciu cu martorul N. S.) a precizat că imediat după comiterea faptei cineva din mulţime i s-a adresat inculpatului spunând „Băi nesimţitule, strici evenimentul”. Arată martorul că nu a sesizat totuşi o schimbare de atitudine la nivelul mulţimii după comiterea faptei de către inculpat (pe care nu a perceput-o în mod direct), învederând că din poziţia în care se afla (la o distanţă de aproximativ 5 m de culoarul pe care se deplasa persoana vătămată) nu a sesizat o schimbare a zgomotului de fundal, aspect care este însă infirmat de celelalte probe administrate.
Martorului C. C. (angajat al aceleiaşi firme de pază) a declarat că înainte de producerea incidentului atmosfera era pozitivă, oamenii aplaudau şi chiar îi cereau autografe Preşedintelui României, însă imediat după comiterea faptei aplauzele au încetat şi a auzit huiduieli şi înjurături la adresa celui care l-a scuipat pe Preşedinte, fără a putea să indice o persoană anume care să se fi manifestat în acest sens.
Din declaraţiile martorului I. D. (voluntar din partea unui O.N.G., având sarcini referitoare la relaţiile de protocol şi cu mass-media în legătură cu desfăşurarea „Regatei Mării Negre”) rezultă de asemenea faptul că, ulterior comiterii gestului de către inculpat, mulţimea nu a mai aplaudat cum o făcuse înainte şi că a sesizat o creştere a agitaţiei în mulţime, mai multe persoane începând să huiduiască şi să atribuie injurii unei persoane pe care personal nu a văzut-o. Totodată, două persoane de sex feminin ce se aflau în imediata sa apropiere adresau injurii celui care a scuipat-o pe persoana vătămată, calificându-l ca fiind „nemernic”.
Martorul O. D. C. (consilier prezidenţial) a precizat că gestul inculpatului a produs o busculadă şi rumoare în mulţime, apreciind că dacă nu ar fi fost ridicat de jandarmi şi dus de la faţa locului, consecinţele pentru acesta puteau fi mult mai grave. Martorul a perceput că mulţimea se revoltase, reacţionând dezaprobator şi respingător faţă de gestul inculpatului.
Inculpatul a recunoscut în faţa organului de cercetare penală comiterea faptei, precizând că în acea zi a auzit la televizor că este o festivitate în Portul Constanţa, motiv pentru care s-a deplasat în dana 0 pentru a vedea navele. La un moment dat a observat lume multă în jur, a pătruns în mulţime şi imediat s-a trezit în faţă cu persoana vătămată B. T. pe care a scuipat-o, arătând că nu are o motivaţie pentru gestul spontan şi nepremeditat pe care l-a făcut. Inculpatul a arătat că a făcut un gest necugetat, fiind stresat din cauza stării de sănătate a surorii sale şi de situaţia fratelui său mai mare.
Deoarece lipsa unui mobil al faptei echivalează în cele mai multe cazuri cu lipsa discernământului, existând posibilitatea să fie incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 28 C.pen. – iresponsabilitatea, a fost dispusă în cauză o expertiză medico-legală, la dosar fiind depus raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.2261/137/A1 persoane/18.06.2014 emis de S.J.M.L. Constanţa care a concluzionat că la data săvârşirii faptei inculpatul a acţionat cu discernământ, având o reprezentare mentală corectă asupra realităţii. Se arată în raport, în ciuda diagnosticului de tulburare mixtă de personalitate (evitant-dependent, paranoid şi pasiv-agresiv), că inculpatul nu relevă suspiciuni cu privire la existenţa unui potenţial de periculozitate pentru sine şi pentru societate, neimpunându-se luarea unor măsuri de siguranţă.
Totuşi, deşi susţine că nu a avut un mobil, din raportul de expertiză psihiatrică rezultă că la un moment dat inculpatul şi-a clarificat sentimentele de antipatie faţă de Preşedintele României, precizând că gestul său a fost făcut „în semn de protest pentru ăştia care au vândut flota şi ne-au lăsat şomeri”. El stă într-o vilă, nu ştie ce e aia să umbli din uşă în uşă şi să fii dat afară. Dacă i-aţi fi văzut pe cadeţii ăia cum cântau şi se maimuţăreau pentru B. …aş fi vrut să stea şi el o lună în locul meu…”. Ulterior transpare antipatia strict personală: „acum trei luni am fost daţi afară şi eu şi fratele meu de la o firmă a unuia de la P.D.L. […]”. Menţionează ulterior că „a făcut un gest de protest”, fără a detalia, afirmând totodată că a fost deranjat de durata mare de aşteptare pentru a vizita Bricul „Mircea”, fiind influenţat de atitudinea agenţilor de pază care permitea trecerea doar a unor grupuri mici de persoane, reacţionând spontan şi conjunctural (– raport de evaluare).
În faţa judecătorului, la termenul din 20.11.2014, inculpatul a arătat că gestul său a fost motivat de nemulţumirile politice şi sociale, aspect care se coroborează de altfel cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, inclusiv cu aspectele reţinute în raportul de expertiză de către medici în sensul că inculpatul se prezintă ca o victimă a sistemului politic şi judiciar, critică autoritatea, sistemul. Prin urmare, instanţa va reţine că mobilul faptei inculpatului a fost exprimarea nemulţumirii sale faţă de clasa politică, reprezentată în acea zi de Preşedintele României – T. B., persoană vătămată în prezenta cauză (fiind de notorietate afinitatea sa faţă de anumite formaţiuni politice), nemulţumire care rezidă în situaţia particulară a inculpatului – lipsa unui loc de muncă (cel puţin la acea dată), în condiţiile în care se consideră o persoană inteligentă, cu o pregătire peste medie; faptul că a fost concediat de la „firma unuia de la P.D.L.”; specializarea sa – subinginer, specialitatea electromecanică navală – „vânzarea flotei” împiedicându-l să se angajeze în domeniu.
Deşi audiate în cauză, declaraţiile martorelor Z. C. şi Z.A., sora, respectiv mama inculpatului, nu sunt concludente, acestea relevând aspecte ce ţin mai degrabă de viaţa privată a inculpatului, fără legătură cu fapta dedusă judecăţii.
În drept, fapta inculpatului Z. A. care la data de 24 mai 2014, în jurul orei 14:15, a tulburat ordinea şi liniştea publică ca urmare a gestului său de a-l scuipa pe Preşedintele României B. T., în public – respectiv zona terminalului de pasageri din Portul Constanţa –, în timpul unei manifestări specifice funcţiei sale la care asista un număr mare de persoane, atingându-i astfel în mod grav demnitatea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 C. pen.
Potrivit art. 371 C.pen. fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau a bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Analizând latura obiectă a infracţiunii, instanţa constată că elementul material al infracţiunii este realizat prin fapta inculpatului de a scuipa persoana vătămată B. T. în zona feţei, gest dispreţuitor, de natură a o pune pe aceasta din urmă într-o situaţie umilitoare, atingându-i astfel în mod grav demnitatea. Referitor la acest din urmă aspect nu trebuie neglijate circumstanţele cauzei – de faţă erau mai multe persoane care au observat în mod direct gestul inculpatului, inclusiv reporteri şi cameramani care au surprins momentul în care Preşedintele României a fost scuipat de inculpat şi care a fost ulterior dezbătut în mass-media.
În ceea ce priveşte urmarea imediată instanţa a reţinut că ordinea şi liniştea publică ţin de conduita în public a membrilor societăţii, conduită ce trebuie să fie conformă cu normele dreptului şi ale moralei, adoptarea unei conduite contrare fiind de natură să creeze o stare de pericol pentru relaţiile de convieţuire socială.
Instanţa consideră că prin modalitatea de săvârşire a faptei, respectiv cu ocazia unor festivităţi prilejuite de organizarea în Portul Constanţa a Regatei Mării Negre la care participau un număr mare de persoane, contra unei persoane care îndeplinea funcţia de Preşedinte al României şi se afla în interes de serviciu în mun. Constanţa în acea zi, ţinând cont de caracterul reprobabil şi umilitor al gestului inculpatului ce a determimnat o reacţie fermă de dezaprobare şi respingere din partea celor din mulţime, inculpatul a tulburat în mod real ordinea şi liniştea publică.
Cerinţa esenţială a infracţiunii (ataşată laturii obiective) este de asemenea întrunită, fapta fiind săvârşită în zona terminalului de pasageri a Portului Constanţa, zonă care în data de 24.05.2014 era accesibilă publicului, de faţă fiind un număr relativ mare de persoane. Or, conform art.184 lit. a C. pen. fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană.
Fiind o infracţiune de pericol legătura de cauzalitate rezultă chiar din săvârşirea faptei (ex re), probatoriul administrat în cauză evidenţiind fără îndoială că gestul inculpatului a tulburat ordinea şi liniştea publică, manifestările ulterioare ale mulţimii contrastând cu starea de relativă linişte existentă anterior.
Sub aspectul laturii subiective instanţa constată că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă conform art.16 alin.3 lit.b C.pen. 2009 în sensul că a prevăzut că acţiunile sale vizând lezarea demnităţii persoanei vătămate sunt de natură să aducă atingere ordinii şi liniştii publice în circumstanţele în care au fost comise şi, deşi nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui. De altfel spontaneitatea faptei, caracterul nepremeditat, sunt elemente de natură să justifice forma de vinovăţie reţinută de instanţă, inculpatul profitând de conjunctura favorabilă (faptul că persoana vătămată a ajuns în dreptul său).
Referitor la mobilul faptei (aspect ce ţine de asemenea de latura subiectivă), instanţa va avea în vedere chestiunile relevate în secţiunea privind situaţia de fapt la individualizarea pedepsei.
Văzând dispoziţiile art.396 alin.4 C.proc.pen., instanţa constată că dincolo de orice îndoială rezonabilă fapta există, constituie infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prev. de art.371 C.pen. şi a fost săvârşită de inculpatul Z. A., motiv pentru care va dispune amânarea aplicării pedepsei faţă de acesta pentru motivele ce vor fi arătate în secţiunea următoare.
Individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi stabilită în sarcina inculpatului şi modalitatea de executare:
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Potrivit art.74 alin.2 C.pen. când pentru infracţiunile săvârşite legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin.1 şi pentru alegerea uneia dintre acestea – în cazul infracţiunii de tulburare a liniştii publice prev. de art.371 C.pen. legea prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale.
Instanţa constată că infracţiunea prev. de art.371 C.pen. protejează acele relaţii sociale de convieţiuire a căror existenţă şi dezvoltare sunt condiţionate de respectarea demnităţii umane şi a liniştii publice. Liniştea publică, văzută ca atribut al vieţii sociale, implică desfăşurarea relaţiilor interumane în mod paşnic, având la bază respectul reciproc ce impune evitarea oricărui gest săvârşit în public de natură să aducă atingere demnităţii persoanei şi să producă un sentiment de revoltă, de dezaprobare din partea persoanelor ce îl percep. În subsidiar norma de incriminare protejează şi persoana careia îi este afectată în mod grav demnitatea, valoare supremă a statului român conform art. 1 alin.3 din Constituţia României, acesta fiind şi motivul pentru care Preşedintele României a participat în calitate de persoană vătămată în cadrul procesului penal.
Gradul de pericol social al faptei este relevat prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 luni la 2 ani sau amenda penală, iar ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.proc.pen. de la 2 luni la 1 an şi 8 luni închisoare sau amenda).
În concret fapta inculpatului este una reprobabilă, acesta săvârşind un gest care a adus o atingere gravă demnităţii persoanei vătămate, a pus-o într-o situaţia umilitoare, jenantă, în contextul în care persoanele prezente se strânseseră în număr mare pentru a participa la festivităţile ocazionate de organizarea în Portul Constanţa a Regatei Mării Negre. Cu toate că nu era aşadar o manifestare politică, inculpatul a înţeles să-şi exprime dezacordul faţă de contextul politico-social actual scuipându-l pe Preşedintele României – persoana vătămată B . T. .
Indiferent de antipatiile pe care inculpatul le-a avut faţă de o persoană care ocupă până la urmă vremelnic cea mai important funcţie în stat, ar fi trebuit să conştientizeze cel puţin faptul că în faţa sa nu era doar persoana vătămată T. B., ci însuşi Preşedintele României – funcţie de autoritate publică (Titlul III din Constituţia României) cu rol de reprezentare a statului român (art.80 alin.1 din Constituţia României). Ignorând în schimb atmosfera de sărbătoare, inculpatul a înţeles să-şi exprime frustrările şi opiniile printr-un gest catalogat chiar de el ca fiind de „protest” şi care a adus atingere gravă demnităţii persoanei vătămate, tulburând totodată ordinea şi liniştea publică.
Ceea ce imprimă totuşi faptei o gravitate redusă, impunând stabilirea unei pedepse spre minimul prevăzut de lege este tocmai mobilul acesteia, respectiv exprimarea nemulţumirilor faţă de clasa politică, faţă de contextul socio-politic, după cum chiar inculpatul a declarat în faţa judecătorului.
Văzând prevederile art. 11 alin.1 şi 2 şi art. 20 din Constituţie instanţa reţine că dispoziţiile Convenţiei europene a drepturilor omului şi jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului fac parte din dreptul intern, astfel încât instanţa naţională trebuie să ţină cont de principiile consacrate la nivel european referitoare la libertatea de exprimare, drept garantat de Convenţie (art.10). Importanţa deosebită a art.10 a fost subliniată de Curte pentru prima dată în cauza Handyside c. Regatul Unit, idee reluată constant în cauzele ulterioare. Astfel, libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una dintre condiţiile primordiale ale progresului său şi ale împlinirii individuale ale membrilor săi. Sub rezerva paragrafului 2 al art.10, ea acoperă nu numai afirmaţiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive sau indiferente, ci şi pe acelea care ofensează, şochează sau îngrijorează statul sau un anumit segment al populaţiei. Acestea sunt – arată Curtea – cerinţele pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis în absenţa cărora nu există „societate democratică”.
Jurisprudenţa Curţii a evoluat cu timpul, protecţia art. 10 întinzându-se nu doar asupra substanţei ideilor şi a informaţiilor, ci şi asupra formei în care sunt exprimate – cauza Shvydka c. Ucraina din 30.10.2014 (par. 31). De altfel, din punctul de vedere al instanţei, argumentele Curţii în cauza precitată sunt aplicabile în mare parte inclusiv în cauza de faţă.
Plecând de la mobilul infracţiunii săvârşite de inculpat, ţinând cont de notorietatea legăturilor cu anumite partide sau formaţiuni politice ale Preşedintelui României – persoană vătămată în prezenta cauză (participând aşadar la viaţa politică), instanţa consideră că gestul inculpatului a reprezentat o formă de protest (total inadecvată) faţă de politicieni în general şi faţă de persoana vătămată în special, încadrându-se în noţiunea de „exprimare” a opiniilor politice.
Curtea de altfel preciează că a analizat numeroase forme de exprimare care s-au încadrat în prevederile art.10, făcând referire la cauza Faber c. Ungaria în care a apreciat că înfăţişarea pentru scurt timp, în public, lângă clădirea Parlamentului, a mai multor articole de îmbrăcăminte murdare, menite să reprezinte „rufele murdare ale naţiunii” reprezintă o formă de exprimare a convingerilor politice.
În cauza Shvydka c. Ucraina reclamanta, membră a partidului de opoziţie condus de doamna Tymoshenko, a dezataşat de la coroana depusă de Preşedintele Ucrainei la monumentul unui poet faimos, cu ocazia Zilei Independenţei, panglica pe care era scris numele preşedintelui, fără a deteriora coroana în sine, de faţă fiind mai multe persoane. Ţinând cont de conduita reclamantei şi de împrejurările cauzei, Curtea a apreciat că prin actul său aceasta a încercat să transmită celor din jur opinia sa faţă de Preşedinte, iar condamnarea acesteia la o pedeapsă de 10 zile de închisoare a fost considerată o ingerinţă în libertatea ei de exprimare – fiind cercetată într-o procedură administrativă pentru huliganism.
În aceste condiţii, deşi gestul inculpatului este mult mai grav decât cel al reclamantei, apreciază totuşi instanţa că acesta se încadrează în noţiunea de libertate de exprimare, pedeapsa ce urmează a-i fi aplicată urmărind un scop legitim – protejarea ordinii publice şi a demnităţii persoanei. Instanţa este însă obligată să se asigure că pedeapsa stabilită şi modalitatea de executare nu sunt disproporţionate în raport de scopul urmărit în condiţiile în care gravitatea pedepsei aplicată de instanţele naţionale a stat nu de puţine ori la condamnarea României în faţa Curţii de la Strasbourg (de exemplu în cauza Cumpănă şi Mazăre c. României).
Din această perspectivă, revenind la cauza anterioară, Curtea a arătat că sancţiunea aplicată reclamantei a fost disproporţionată în condiţiile în care aceasta avea 36 de ani şi nu era cunoscută ca o persoană violentă, însuşi gestul său neavând un astfel de caracter. Aşadar, instanţa va analiza în continuare aspectele ce ţin de persoana inculpatului.
Inculpatul Z. A. are 40 de ani, este necăsătorit, nu are antecedente penale şi nu a fost sancţionat contravenţional, fiind absolvent de studii superioare şi având o inteligenţă peste medie. În faţa instanţei inculpatul a arătat că între timp şi-a găsit un loc de muncă, salariul său fiind de aproximativ 1.500 de lei, a regretat încă din cursul urmăririi penale fapta comisă, având o atitudine pozitivă inclusiv în ultimul cuvânt în care a evidenţiat teama sa de închisoare şi a solicitat clemenţă din partea instanţei.
Punând în balanţă gravitatea faptei inculpatului, împrejurarea că a lezat demnitatea unei persoane publice care se poate însă aştepta şi la astfel de gesturi, ţinând cont de principiile ce reies din jurisprudena Curţii europene a drepturilor omului, instanţa consideră că o pedeapsă de 3 luni închisoare este suficientă pentru ca inculpatul să conştientizeze pe deplin gravitatea faptei. În plus, este asigurată şi exemplaritatea pedepsei, aceasta fiind de natură să îi atenţioneze pe cei care ar intenţiona să săvârsească astfel de gesturi că nu vor rămâne nepedepsiţi, că indiferent de simpatiile sau antipatiile faţă de anumite persoane publice trebuie păstrată o atitudine decentă în exprimarea opiniilor, fie ele şi politice, fără a leza demnitatea persoanelor şi fără să tulbure ordinea şi liniştea publică.
În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, faţă de considerentele anterioare, instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art.83 C.pen. Astfel pedeapsa stabilită este mai mică de 2 ani închisoare (3 luni închisoare), inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii şi de posibilităţile sale de îndreptare – raportul de expertiză psihiatrică evidenţiind că inculpatul nu prezintă pericol pentru societate –, având în vedere şi principiile decurgând din jurisprudenţa C.E.D.O., instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, supraveghere care în cazul inculpatului ar putea avea un caracter constructiv pe plan personal şi profesional.
Nefiind vorba de o soluţie de condamnare, simpla stabilire a unei pedepse cu închisoare nu constituie o ingerinţă disproporţionată în dreptul la liberă exprimare a inculpatului; deşi reprezentantul Ministerului Public a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (ceea ce ar fi implicat condamnarea inculpatului), instanţa consideră că o soluţie în acest sens ar fi în vădită disproporţie cu gravitatea faptei şi persoana inculpatului şi ar fi de natură să constituie o ingerinţă care, deşi justificată, nu ar fi necesară într-o societate democratică.
În baza art.84 alin.2 C.pen. coroborat cu art.85 alin.2 lit.b C.pen. şi art.404 alin.3 teza finală instanţa a impus inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 40 de zile la Căminul pentru Persoane Vârstnice Constanţa, cu sediul în mun. Constanţa, str. Unirii, nr.40, jud. Constanţa, sau la Direcţia de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanţa, pe baza evaluării făcute de consilierul de probaţiune, obligaţie de natură să ofere instanţei garanţii că după executarea ei inculpatul va avea o atitudine civică mult mai dezvoltată, de respect deplin faţă de semenii săi şi faţă de ordinea de drept.
În baza art.404 alin.3 raportat la art.88 alin.1 şi 3 C.pen. instanţa a atras atenţia inculpatului asupra revocării amânării şi, pe cale de consecinţă, a aplicării şi executării pedepsei închisorii în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi a neexecutării obligaţiei impuse de instanţă ori în cazul săvârşirii cu intenţie sau cu intenţie depăşită a unei noi infracţiuni.
Au fost computată durata măsurilor privative de libertate şi deducerea internării medicale.
În baza art.404 alin.4 C.proc.pen. instanţa a scăzut din durata pedepsei închisorii stabilite durata reţinerii din data de 25.05.2014 şi perioada internării medicale de la 29.05.2014 până la 02.06.2014 inclusiv.
Latura civilă:
Persoana vătămată B. T. a arătat în faţa procurorului că nu se constituie parte civilă, fiind citat de instanţă la locul de muncă cu menţiunea că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti conform art. 20 alin.1 C. proc. pen. Persoana vătămată nu şi-a manifestat însă opţiunea de a exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal motiv pentru care instanţa va lua act că persoana vătămată B. T. nu s-a constituit parte civilă.
Cheltuieli judiciare:
În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 C.proc.pen. instanţa a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 2.900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (2.500 de lei din faza de urmărire penală şi 400 de lei din faza de judecată). Sub acest aspect instanţa consideră cuantumul cheltuielillor judiciare din faza de urmărire penală fixat de procuror (8.500 de lei) ca fiind vădit exagerat, suma nefiind susţinută de probele administrate în cursul urmăririi penale şi nici de complexitatea cauzei, mai ales că demersurile referitoare la internarea nevoluntară a inculpatului au fost nefondate.
În baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art. 272 alin.2 C.proc.pen. onorariile avocaţilor din oficiu din cursul urmăririi penale în cuantum de 200 de lei şi 400 de lei conform împuternicirilor seria AV. nr.3308 respectiv seria AV nr.2999 se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi vor rămâne în sarcina statului.
