O.G. nr. 78/2000
Legea nr. 554/2004, republicată, art. 2 lit. „c”
C. proc. civ., art. 41 alin. 1
Registrul Auto Român este un organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, iar omologarea individuală se acordă de Registrul Auto Român prin reprezentanţele sale teritoriale. Aceste reprezentanţe au capacitatea de folosinţă şi pot avea şi calitatea procesuală pasivă. Capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice este determinată de finalitatea pentru care au fost autorizate să fiinţeze.
Procesul de omologare este o operaţiune administrativă care se finalizează prin înscrierea în cartea de identitate a autovehicolului, prin urmare sunt îndeplinite condiţiile unui act administrativ în sensul art. 2 lit. „c” din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1313 din 29 noiembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 2706../320/2007 al Tribunalului Mureş, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului şi pe cale de consecinţă, s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. N.P. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul R.A.R. Reprezentanţa Mureş.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că în speţă R.A.R. Reprezentanţa Mureş nu are capacitate procesuală de folosinţă, întrucât cererea reclamantei nu vizează un act tipic sau asimilat emis de R.A.R. Reprezentanţa Mureş în nume propriu.
Se mai precizează că actul contestat, respectiv cartea de identitate nu îndeplineşte condiţiile unui act administrativ aşa cum este el definit prin art. 2 alin. 1 lit. „c” din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. N.P. S.R.L., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prin acţiunea dedusă judecăţii a solicitat Reprezentanţei R.A.R. Mureş să procedeze la omologarea individuală a autoturismului şi să înscrie în cartea de identitate a acestuia emisiile poluante Euro 3.
Întrucât cererea a fost respinsă, s-a adresat instanţei de administrativ pentru obligarea acestei instituţii la îndeplinirea operaţiunii de omologare şi înscrierea în cartea de identitate precum şi la plata despăgubirilor în cuantum de 43.575,22 lei.
Se susţine că în raport de prevederile art. 4 din O.G. nr. 78/2000 Reprezentanţa R.A.R. Mureş are competenţa de a efectua omologări individuale şi de a întocmi cărţi de identitate a autoturismelor. Se arată că în acest sens s-a pronunţat şi Curtea de Apel Târgu Mureş prin decizia nr. 1016/R/2006, pronunţată în dosarul nr. 1169/43/2006.
Fiind soluţionată în mod greşit cauza, pe cale de excepţie, fără evocarea fondului, apreciază că se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la aceeaşi instanţă.
Examinând sentinţa atacată în raport de motivele invocate şi în limitele prevăzute de art.3041 Cod procedură civilă, curtea a constat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea dedusă judecăţii, aşa cum a fost formulată şi precizată, reclamanta S.C. N.P. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu R.A.R. Reprezentanţa Mureş obligarea acesteia la omologarea individuală a autoturismului Ford KA de la data introducerii în ţară, respectiv decembrie 2005, înscrierea în cartea de identitate a autoturismului seria F 469413 a emisiilor poluante Euro 3 şi obligarea acesteia la plata de despăgubiri în cuantum de 43.575,22 lei.
Prima instanţă a reţinut că pârâta nu are capacitate procesuală de folosinţă, fără însă să aibă în vedere normele procedurale, potrivit cărora în procesul civil poate fi parte persoana capabilă de a avea drepturi şi obligaţii procesuale, în cazul persoanelor juridice capacitatea de folosinţă fiind determinată de finalitatea pentru care au fost autorizate să fiinţeze.
Verificând atribuţiile care i-au fost recunoscute Regiei Autonome Registrul Auto Român, instanţa constată că prin art. 1 din O.G. nr. 78/2000 se prevede că vehiculele rutiere pot fi comercializate, înmatriculate sau înregistrate în România numai după omologarea şi certificarea autenticităţii acestora de către Regia Autonomă Registrul Auto Român, denumită în continuare R.A.R., care este un organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
La art. 4 din acelaşi act normativ se prevede că omologarea individuală se acordă de R.A.R. prin reprezentanţele sale teritoriale.
Obiectul cererii de judecată a reclamantei concordă cu atribuţiile stabilite prin acest act normativ (O.G. nr. 78/2000) în favoarea R.A.R., care, aşa cum s-a arătat mai sus, este un organism tehnic specializat pentru operaţiunile de omologare şi înscriere în circulaţie a autovehiculelor, motiv pentru care se apreciază că în speţă pârâta are capacitate de folosinţă şi poate avea şi calitate procesuală pasivă, întrucât această din urmă calitate presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată în calitate de pârât şi cel care va fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii, iar în ceea ce priveşte acţiunile întemeiate pe art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, calitatea de pârât o poate avea autoritatea publică care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau care nu a soluţionat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau un interes legitim.
În legătură cu natura actului contestat, instanţa de control reţine că procesul de omologare este o operaţiune administrativă care se finalizează prin înscrierea în cartea de identitate a autovehiculului, încadrarea acestora din punct de vedere tehnic inclusiv în ceea ce priveşte nivelul emisiilor poluante, aceste caracteristici tehnice ale vehiculului înscrise de RAR reprezintă date oficiale de referinţă pentru acel vehicul, stabilind prin aceste date regimul juridic al bunului cel puţin aspect fiscal.
Prin urmare, nu se poate susţine că omologarea finalizată prin emiterea cărţii de identitate a vehiculului ce cuprinde caracteristicile unui vehicul nu ar îndeplini condiţiile unui act administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, definiţie potrivit căruia actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii şi care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Actele solicitate de către reclamant prin acţiunea dedusă judecăţii respectă aceste caracteristici, întrucât solicită Regiei Autonome Registrul Auto Român, care este o autoritate publică, prin R.A.R. teritorial, emiterea actelor necesare punerii în circulaţie a unui vehicul proprietate personală în condiţiile prevăzute de O.G. nr. 78/2000.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că în mod greşit prima instanţă a soluţionat cauza prin admiterea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei, urmând ca în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă să caseze hotărârea şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare pentru evocarea fondului.
