Cazuri şi condiţii în care dreptul de asigurări sociale prevăzut de Legea 448/2006 poate fi suspendat pe baza dispoziţiei directorului executiv al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Potrivit art. 36 alin. 5 din H.G. nr. 268/2007 „Stabilirea, suspendarea sau încetarea dreptului la asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale se face conform legii, în baza dispoziţiei directorului executiv al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene”, însă legea şi actele normative subsecvente adoptate în această materie nu prevăd decât cazul reglementat la art. 902 alin. 1 lit. b şi alin. 5 din Legea nr. 448/2006 în care dreptul la prestaţii sociale poate fi suspendat pe baza deciziei de reevaluare a Comisiei Superioare, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acţiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale sau în situaţia în care aceeaşi comisie se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fără respectarea prevederilor legale.
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal -Decizia 517/28 ianuarie 2013
Constată că pe rolul Tribunalului Hunedoara s-a înregistrat sub nr. 8276/97/2011 acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului H., Serviciul de evaluare complexă D., Consiliul Judeţean H., Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, solicitând instanţei ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Dispoziţia nr. 1107/5.10.2011, emisă de pârâta 1 şi obligarea pârâtei 4 să dispună prin decizie încetarea suspendării dreptului la asistenţa socială sub forma de prestaţii sociale începând cu data de 5.10.2011.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este încadrată în grad de handicap din anul 2005, prin decizia Î.C.C.J. nr. 1846/2011 pârâtele au fost obligate să-i recunoască statutul de persoană cu handicap permanent, eliberându-i-se un certificat nerevizuibil, astfel că suspendarea drepturilor băneşti acordate în baza acestui certificat valabil este ilegală.
Prin sentinţa administrativă nr. 2823/CA/2012 tribunalul a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Dispoziţia nr. 1107/5.10.2011 emisă de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara.
De asemenea, a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Hunedoara împotriva reclamantului – pârât reconvenţional Muntean Maria, precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi a Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La baza emiterii dispoziţiei atacate a stat procesul-verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Direcţiei Generale de Inspecţie Socială din cadrul M.M.F.P.S. prin care la măsura nr. 12 s-a dispus reanalizarea tuturor dosarelor cu privire la persoanele cu handicap în special psihic şi mintal, precum şi suspendarea dreptului la prestaţii sociale în cazul prezentării unor documente justificative irelevante. În baza acestui proces-verbal s-a întocmit de către D.G.A.S.P.C.H. un referat din care rezultă că reclamanta a fost solicitată să se prezinte la reevaluare prin trimiterea a două adrese, cărora nu le-a dat curs.
Potrivit art. 36 alin. 5 din H.G. nr. 268/2007 „Stabilirea, suspendarea sau încetarea dreptului la asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale se face conform legii, în baza dispoziţiei directorului executiv al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene”, însă aceste dispoziţii trebuie coroborate cu altele de aceeaşi forţă juridică cu legea pentru a stabili cazurile de suspendare. Textul suscitat îi conferă Directorului General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului H. doar competenţa de a lua măsura suspendării fără însă a stabili şi condiţiile în care aceasta poate fi luată.
Conform procedurilor interne, aprobate de Directorul General, în cazul unor reclamaţii se solicită persoanei vizate prezentarea la reevaluare, iar în caz de refuz se emite dispoziţie în vederea suspendării drepturilor băneşti.
În ce priveşte nelegalitatea măsurii luate de pârâte se constată că potrivit disp. art. 59 lit. a din Legea nr. 448/2006 persoanele cu handicap au obligaţia să se prezinte din oficiu sau la solicitare pentru evaluare şi reevaluare la comisiile cu competenţă în domeniu, indiferent de temeiul de valabilitate al certificatului de încadrare în grad şi tip de handicap, iar lit. b arată că aceste persoane trebuie să depună diligenţele necesare pentru a beneficia de drepturile prevăzute de lege.
Legea 448/2006, în varianta în vigoare la data de 05.10.2011 (momentul emiterii actului administrativ atacat) prevede în art. 902 alin. 5 că, „pe baza deciziei de reevaluare reglementate la alin. (1) lit. b), emisă în 5 zile de la raportare, conducătorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului competente din punct de vedere teritorial suspendă, prin act administrativ, dreptul la asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale, până la încheierea procesului de reevaluare”.
Actul la care se face trimitere, prevăzut de art. 902 alin. (1) lit. b), este decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap prin care se solicită reevaluarea persoanelor adulte cu handicap, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acţiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale sau în situaţia în care se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fără respectarea prevederilor legale.
Or în speţă, nu rezultă că la emiterea actului atacat s-ar fi avut în vedere o astfel de decizie individuală chiar dacă se invocă procesul verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Direcţiei Generale de Inspecţie Socială din cadrul M.M.F.P.S. Valorificarea concluziilor acestui act trebuie realizată cu respectarea etapelor prevăzute de lege şi nu omisso medio prin ignorarea dispoziţiilor art. 902 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 448/2006.
În măsura în care concluziile controlului ar fi relevat neregularităţi cu privire la gradul de handicap al reclamantului, era de competenţa Comisiei Superioare să analizeze această situaţie şi ţinând cont şi de faptul că gradul de handicap şi caracterul său permanent au fost confirmate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, opozabile tuturor, inclusiv pârâtelor să dispună sau nu reevaluarea acestuia.
În lipsa acestui act şi respectiv a unor dispoziţii cu putere de lege (atât ca forţă juridică cât şi ca accesibilitate), Procedurile interne nr. 650/24.01.2011 aprobate de Directorul General în mod evident nu au un astfel de caracter şi implicit nu pot fi opozabile unui terţ aşa cum este reclamantul.
Neîndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 59 lit. c din Legea 448/2006 de către debitorul ei este astfel, în mod aparent, lipsită de sancţiune, astfel că opţiunea reclamantului de a nu se prezenta la reevaluare nu ar putea fi sancţionată, în contextul procedural descris mai sus, cu măsura suspendării dreptului la prestaţii sociale, drept care se acordă din oficiu persoanelor cu handicap pe perioada valabilităţii documentului care atestă încadrarea în grad de handicap, în toate cazurile în care se află în plată în evidenţa direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, conform art. 36 din H.G. nr. 268/2007.
Deşi prin dispoziţiile art. 36 alin. 5 din H.G. nr. 268/2007 se atribuie directorului executiv al Direcţiei generale judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului competenţa suspendării acestor drepturi, nici legea şi nici actele normative subsecvente acesteia nu reglementează cazurile în care dreptul la prestaţii sociale poate fi suspendat. Ori lipsa reglementării acestor cazuri face ca orice măsură de suspendare să apară ca fiind lipsită de temei legal. Metodologia internă a Direcţiei pârâte nu este în măsură să suplinească lipsa normelor legale în materia suspendării drepturilor susmenţionate, aceste norme având doar caracter intern, de îndrumare, ele nu reprezintă acte normative cu caracter general.
Neprezentarea reclamantului la reevaluare apare astfel a fi o conduită lipsită de sancţiune juridică, cel puţin la momentul la care s-a dispus suspendarea drepturilor sociale cuvenite reclamantului, persoană încadrată în grad de handicap permanent în baza unei sentinţe judecătoreşti irevocabile, ce produce efecte juridice erga omnes, deci inclusiv faţă de pârâte.
Prin urmare, s-a admis acţiunea în ce priveşte anularea dispoziţiei nr. 115/2011.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului H., solicitând admiterea acestuia, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantului, admiterii cererii reconvenţionale şi a cererilor de chemare în garanţie a Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi a Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.
Curtea a constatat că recursul pârâtei este nefondat, arătând în esenţă că în speţă este incident art. 36 alin. 5 din H.G. nr. 268/2007 în conformitate cu care „Stabilirea, suspendarea sau încetarea dreptului la asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale se face conform legii, în baza dispoziţiei directorului executiv al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene”, însă legea şi actele normative subsecvente adoptate în această materie nu prevăd decât cazul reglementat la art. 902 alin. 1 lit. b şi alin. 5 din Legea nr. 448/2006 în care dreptul la prestaţii sociale poate fi suspendat respectiv pe baza deciziei de reevaluare a Comisiei Superioare, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acţiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale sau în situaţia în care aceeaşi comisie se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fără respectarea prevederilor legale, emisă în 5 zile de la raportare.
Ori, pârâta recurentă a emis dispoziţia de suspendare într-o altă situaţie decât cele reglementate legal. Pe de altă parte, neîndeplinirea acestei obligaţii legale de către debitorul ei, era, aşa cum s-a arătat, lipsită de sancţiune, astfel încât conduita reclamantului de a nu se prezenta la reevaluare, chiar în ipoteza în care avea această obligaţie, nu era sancţionabilă cu măsura suspendării dreptului la prestaţii sociale, drept care se acordă din oficiu persoanelor cu handicap pe perioada valabilităţii documentului care atestă încadrarea în grad de handicap, în toate cazurile în care se află în plată în evidenţa direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, conform art. 36 din H.G. nr. 268/2007.
Elaborarea unei Proceduri interne nr. 650/24.01.2011 de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului H., la îndrumarea forurilor superioare, de natură a reglementa cu caracter intern proceduri privind încetarea, suspendarea ori repunerea în drepturi de prestaţii sociale nu poate suplini lipsa normelor legale în materie, metodologia în sine neîntrunind calităţile unui act normativ.
În consecinţă, Dispoziţia emisă de Directorul General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului H. este nelegală astfel că în mod corect a fost anulată de prima instanţă, motiv pentru recursul pârâtei a fost respins.
