Prin cererea înregistrată la Judecătoria T B la data de 23.04.2014 sub nr. 670/…./2014, formulată în procedura specială a cererilor cu valoare redusă reglementată de art. 1025 şi următoarele C.pr.civ., reclamanta S.C. G.A. SA, a chemat în judecată pârâtul M I , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-l oblige la plata sumei de 2708 lei reprezentând debit principal-despăgubiri civile şi dobânda legală de la data convocării la conciliere din 06.02.2012.
Reclamanta a solicitat restituirea cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa de timbru.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 07.04.2011, pârâtul, în timp ce conducea vehiculul cu tracţiune animală, proprietatea sa, a scăpat calul de la căruţă de sub control, acroşând autoturismul marca … cu număr de înmatriculare …, aparţinând B…, utilizatorul fiind SC I SA.
Reclamanta arată că evenimentul rutier a fost instrumentat de IPJ G -Postul de Poliţie B care a emis procesul verbal de sancţionare contravenţională a pârâtului, seria cc, nr…../07.04.2011.
Reclamanta arată că la data producerii evenimentului, autovehiculul avariat era asigurat cu poliţă Casco la reclamantă care a instrumentat dauna, despăgubind asiguratul cu suma de 2708 lei, dovedind aceasta cu OP nr. 19…/18.05.2011.
Reclamanta a arătat că a încercat soluţionarea amiabilă prin conciliere directă cu pârâtul.
În dovedire, reclamanta a uzat de proba cu înscrisuri.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 2210 şi urm. C.civ., art. 1357 C.civ., art. 54 din Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 5/2010.
Prin sentinţa civilă nr. 1…/C din 09.04.2014, Judecătoria V a declinat cauza nr. 2613/…./2014 în favoarea Judecătoriei T B , având în vedere că acţiunii în regres a asigurătorului în temeiul răspunderii civile delictuale i se aplică disp. art. 107 alin. C pr.civ. (instanţa unde îşi are domiciliul pârâtul) ori disp. art. 113 alin.1 pct. 9 C.pr.civ (instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul).
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T B . la data de 23.04.2014 sub nr. 670/…./2014.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 200 lei .
Pârâtul, deşi legal informat în condiţiile art. 1029 alin. 3 C. pr. civ. despre cererea îndreptată împotriva sa, nu a formulat un răspuns.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că cererea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul-verbal de sancţionare seria …., emis de IPJ G -Postul de Poliţie B , pârâtul- M I , a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 603 lei pentru fapta din data de 07.04.2011 de a conduce vehiculul cu tracţiune animală, proprietatea sa, trasă de un cal pe DJ 251/B în satul B . Com. B , jud. G . şi a scăpat de sub control calul de la căruţă, acroşând autoutilitara cu număr de înmatriculare ……, de culoare albă, aparţinând B SA, avariindu-i partea din faţă .
Procesul-verbal de sancţionare contravenţională a fost însuşit de către pârât care a semnat de primire, neavând nicio obiecţie şi neformulând plângere contravenţională în termen de 15 zile de la primirea acestuia.
Având în vedere că autoutilitara era asigurată la reclamanta asigurătoare, s-a întocmit un dosar de daună nr. ………….
În baza poliţei de asigurare obligatorie ……. emisă în data de 20.09.2010, valabilă până la 19.09.2014, reclamanta SC G.A. SA a platit prin OP nr. 1970/20.05.2011, proprietarei utilitarei avariate la data de 07.04.2011 – B SA, suma de 2708 lei, reprezentând despăgubiri, respectiv contravaloarea reparaţiilor conform devizelor şi facturilor depuse la dosar şi efectuate în dosarul de daună .
Prin convocarea la conciliere nr. 92/25.01.2012, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, reclamanta a solicitat pârâtului plata sumei de 2708 lei, exercitându-şi astfel dreptul de regres şi invitându-l, în acelaşi timp, la conciliere.
În temeiul art. 103 din Legea nr. 71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârşirii faptei ilicite, respectiv Codul civil din 1864 şi art.22 din Legea nr. 136/1995.
În drept, potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, modificată, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, conform art. 54, iar, în sensul art. 42, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, asigurătorul putând fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Potrivit dispoziţiilor art. 998 C.civ. (1864), „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, iar, în sensul disp. art. 999 C.civ. (1864), „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.
Din interpretarea dispoziţiilor mai sus menţionate, aplicabile raporturilor juridice dintre părţi, rezultă că pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală este necesar să se constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, vinovăţia în săvârşirea faptei ilicite şi existenţa legăturii de cauzalitate între săvârşirea faptei ilicite şi prejudiciu.
În ceea ce priveşte săvârşirea unei fapte ilicite şi vinovăţia pârâtului, instanţa reţine că pârâtul M I se face vinovat de încălcarea normelor prevăzute de OUG nr. 195/2002 şi de avarierea utilitarei cu număr de înmatriculare …, de culoare albă, aparţinând B SA, fiind îndeplinite aceste condiţii pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
În cauză, din probele administrate rezultă ca fiind certă existenţa unui prejudiciu în dauna B SA, constând în diminuarea patrimoniului acesteia cu suma de bani nevoită s-o achite pentru reparaţiile necesare utilitarei avariate din culpa pârâtului, sumă care a fost achitată în temeiul contractului de asigurare a autovehiculelor utilizate în leasing nr. K 319412 de reclamanta asigurătoare, respectiv SC G.A. SA.
Cu referire la raportul de cauzalitate între fapta pârâtului şi prejudiciul suferit de asigurat, instanţa reţine că acesta rezultă din însăşi săvârşirea faptei aşa cum a fost aceasta descrisă prin procesul-verbal de sancţionare emis de IPJ G -Postul de Poliţie B şi dedusă din proba cu înscrisurile administrată în cauză.
În drept, potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane.
În baza art. 1088 alin.2 C.civ. (1864), dobânda legală este datorată cu începere din ziua cererii in judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept, ceea ce nu este aplicabil prezentei cauze.
Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, cât şi condiţiile regresului reclamantei, în calitate de asigurător, împotriva pârâtului răspunzător de producerea pagubei, fiind întrunite şi condiţiile creanţei reclamantei de a fi certă, lichidă şi exigibilă, instanţa, în baza art. 1030 C.pr.civ., va admite în parte acţiunea şi îl va obliga pe pârât sa plătească reclamantei suma de 2708 lei cu titlu de despăgubiri, la care se va adăuga dobânda legală ce se va calcula de la data introducerii acţiunii, respectiv 07.04.2014 până la plata efectivă a debitului.
Ca parte căzută în pretenţii, instanţa va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa de timbru.
Cerere cu valoare redusă. Prejudiciu.Dobândă legală. Răspundere civilă delictuală. Dreptul la regres al asigurătorului.
Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa, conform disp. art. 999 C.civ. (1864).
