Acţiunea în anulare a fost motivată numai pe compunerea greşită a tribunalului arbitrai şi nu pe lipsa de citare, astfel că instanţa care a analizat motivele prevăzute de art. 364 lit. c şi d C. pr. civ. s-a oprit greşit asupra lipsei de citare, de vreme ce aceasta nu a fost argumentată în concret cu arătarea modului în care s-au îndeplinit actele procedurale în faţa arbitrajului şi a dispoziţiilor încălcate.
Aşadar, învestirea a privit compunerea tribunalului, care a fost analizată şi s-a stabilit în alţi termeni că tribunalul arbitrai a fost corect compus.
Trecând însă la soluţionarea fondului, instanţa a stabilit greşit suma datorată, fără să ţină seama de prevederile contractului nr. 9 din 8 februarie 1996, capitolul V, pct. 5, prin care s-a stabilit că plata se efectuează în termen de 5 zile de la data primirii facturii, termen ce reprezintă data scadenţei.
(Secţia comercială, decizia nr. 2396 din 3 aprilie2002)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Arbitrajul Camerei de Comerţ şi Industrie Galaţi sub nr. 51/1997, reclamanta A. F. D. J. a solicitat în contradictoriu cu S. C. „M.“ S. R. L. Constanţa, obligarea pârâtei la plata sumei de 50.141,16 USD cu titlu de penalităţi, cu cheltuieli de judecată în valoare de 19.151.415 lei.
Prin hotărârea arbitrală nr. 51 din 21 noiembrie 1997, arbitrajul a admis cererea de arbitrare astfel cum a fost formulată cu consecinţa obligării pârâtei
la 50.141,16 USD şi la 19.151.415 lei cheltuieli de arbitrare.
S-a reţinut că în baza contractului nr. 09/8 februarie 1996 încheiat cu pârâta, regia A. F. D. J. Galaţi a asigurat acesteia prestaţii specifice pentru care în perioada 8 februarie 1996-12 noiembrie 1996 a emis un număr de 49 facturi în valoare totală de 740.473,91 USD, facturi onorate la plata cu întârziere, pentru care s-au calculat penalităţi, potrivit art. 7 din contract.
S-au constatat a fi îndeplinite cerinţele răspunderii contractuale şi ale prevederilor Legii nr. 76/1992, pârâta fiind notificată şi declarată în incapacitate de plată.
împotriva acestei hotărâri, a formulat acţiune în anulare pârâta S. C. „M.“ S. R. L. Constanţa.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa nr. 78 pronunţată la data de 23 martie 1998, a admis acţiunea, a anulat hotărârea arbitrală şi judecând cauza în fond a obligat pârâta la 41.610,07 USD cu titlu de penalităţi de întârziere în decontare, cu 19.151.415 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 345 alin. 2 C. pr. civ., în sensul că s-au încălcat normele procedurale de citare, pentru al doilea termen de judecată, respectiv 21 noiembrie 1997, data soluţionării cauzei, când pârâta nu a mai fost citată.
Pe fond s-au reţinut întemeiate pretenţiile reclamantei la valoarea de 41.610,07 USD cu titlu de penalităţi, confirmate de altfel şi de reclamantă.
Recursul declarat de reclamanta A. F. D. J. Galaţi, a fost soluţionat de Curtea Supremă de Justiţie, în dosarul nr. 2492/1998 prin decizia 407/27 ianuarie 2000 în sensul că s-a admis recursul, s-a casat sentinţa recurată, cu trimitere spre rejudecarea acţiunii în anulare aceleiaşi curţi de apel.
Instanţa supremă a reţinut că acţiunea în anulare este o cale de atac similară apelului, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 92/1992 completul de judecată ar fi trebuit alcătuit din doi judecători, or instanţa a cărei hotărâre a fost atacată cu recurs a pronunţat o soluţie în complet de un judecător, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
în rejudecare, Curtea de Apel Galaţi, prin decizia nr. 235/A din 4 aprilie 2000 a admis acţiunea în anulare formulată de S. C. „M.“ S. R. L. şi pe cale de consecinţă a anulat hotărârea arbitrală nr. 51/1997 a Arbitrajului Camerei de Comerţ şi Industrie Galaţi şi pe fond a admis în parte acţiunea reclamantei obligând pârâta la plata sumei de 41.610,07 USD cu titlu de penalităţi de întârziere în decontare, cu 15.832.965 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în adevăr pentru termenul de judecată din 27 noiembrie 1997 pârâta nu a fost citată, încălcându-se astfel, sub sancţiunea nulităţii, normele de procedură în materia citării. A fost înlăturată critica referitoare la judecarea litigiului de un arbitru unic, motivat de faptul că pârâta a fost citată cu menţiunea desemnării arbitrului, dar aceasta, neconformându-se, s-a prezumaf achiesarea la completul de unic arbitru.
Pe fondul cauzei, în rejuuecare, instanţa de apel a constatat că pretenţiile reclamantei sunt fondate
pentru suma de 41.610,07 USD având în vedere data depunerii la banca plătitoare a ordinelor de plată şi nu data intrării sumelor în contul reclamantei.
Cu petiţia înregistrată la data de 13 aprilie 2000 reclamanta „A. F. D. J.“ Galaţi a declarat recurs împotriva deciziei mai sus arătate, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 şi 303 C. pr. civ.
Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 8 C. pr. civ.
Critica invocată în temeiul pct. 7 al art. 304 C. pr. civ. priveşte neconcordanţa între considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia, în sensul că, susţine recurenta, instanţa deşi a reţinut în considerente că nu este fondată critica referitoare la constituirea nelegală a completului, a admis acţiunea în anulare.
Cu privire la motivul de casare invocat, potrivit pct. 8 al art. 304 C. pr. civ., se susţine că în rejudecare în mod greşit instanţa a reţinut că data efectuării plăţii este data depunerii ordinelor de plată la banca plătitoare, când, legal, trebuie considerată ca dată a efectuării plăţii, data intrării sumelor în contul beneficiarului, astfel că şi pe perioada cuprinsă între aceste date i se cuvin penalităţi.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi pe fond obligarea pârâtei la plata sumei de 50.141,16 USD cu titlul de penalităţi în decontare.
Curtea, examinând motivele de recurs formulate în cauză reţine cu privire la prima critică, că acţiunea în anulare a fost motivată numai pe compunerea greşită a tribunalului arbitrai şi nu pe lipsa de citare, astfel că instanţa care a analizat motivele prevăzute de art. 364 lit. c şi d C. pr. civ. s-a oprit greşit asupra lipsei de citare de vreme ce aceasta nu a fost argumentată în concret cu arătarea modului în care s-au îndeplinit actele procedurale în faţa arbitrajului şi dispoziţiilor încălcate.
Aşadar, învestirea a privit compunerea tribunalului arbitrai, care a fost analizată şi s-a stabilit în alţi termeni că tribunalul arbitrai a fost corect compus.
Trecând însă la soluţionarea fondului, instanţa a stabilit greşit suma datorată, fără să ţină seama de prevederile contractului nr. 9 din 8 februarie 1996 cap. V pct. 5 prin care s-a stabilit că plata se efectuează în termen de 5 zile de la data primirii facturii, termen ce reprezintă data scadenţei.
în raport de situaţia de calcul de la filele 25 şi 26 dosar 3563 şi filele 76-77 din dosarul de fond se poate observa că diferenţa dintre cele două calcule provine din luarea în considerare a momentului plăţii, respectiv a momentului când debitorul se consideră eliberat de obligaţie.
Acest moment a fost corect stabilit de instanţa arbitrală, care, în alţi termeni a apreciat că nu momentul depunerii documentelor de plată la bancă este cel al plăţii, ci momentul când suma ajunge efectiv în contul creditorului.
în consecinţă, soluţia dată în acţiunea în anulare este greşită pentru motivul arătat mai sus, care vizează fondul, aşa încât potrivit art. 312 (3) C. pr.
civ. recursul se va admite iar decizia nr. 235 din 4 aprilie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi va fi modificată în sensul respingerii acţiunii în anulare şi a menţinerii hotărârii arbitrale, prin care s-a stabilit corect cuantumul sumei datorate, care este de 50.141 USD reprezentând penalităţi.
Mai trebuie reţinut că în cauză nu se poate face aplicarea art. 274 C. pr. civ. întrucât prin motivele de recurs nu s-a determinat suma asupra căreia s-a oprit recurenta şi pe care putea să o solicite, arătând cuantumul ei.
