Conform dispoziţiilor art. 132 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii.
Cererea nu se socoteşte modificată când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea ei (art. 132 alin. 2 din Codul de procedură civilă).
Cererea reclamantului, formulată după prima zi de înfăţişare, prin care îşi majorează cuantumul dobânzilor şi îşi modifică temeiul de drept în baza căruia le solicită, nu are caracterul unei cereri modificatoare, în condiţiile în care prin acţiunea introductivă a solicitat şi dobânzi, iar instanţa nu este legată de temeiul de drept invocat de parte.
(Decizia nr. 632 din 17 aprilie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 8018 din 23.10.2001, pronunţată în Dosarul nr. 6876/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a admis în parte acţiunea reclamantei A.N.R.S. şi a obligat pârâta S.C. “F.” S.A. Urlaţi să plătească reclamantei suma de 1.027.694.787 lei reprezentând penalităţi contractuale, 16.893.601 lei reprezentând dobânda şi cheltuieli de judecată în sumă de 50.000 lei.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recursuri, legal timbrate, ambele părţi.
în motivarea recursului său, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele: Instanţa a admis în parte acţiunea, respingând capătul de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor în sumă de 214.422.804 lei, pe motiv că această cerere a fost tardiv formulată în raport de dispoziţiile art. 132 din Codul de procedură civilă. La data de 7.06.2001, cu Cererea nr. 1266 a solicitat majorarea pretenţiilor în completarea acţiunii introductive. La data de 4.09.2001 prin concluzii scrise a răspuns întâmpinării.
în temeiul art. 132 alin. 2 pct. 2 şi art. 134 din Codul de procedură civilă, cererea sa nu putea fi refuzată pe motiv că nu a fost depusă în termen. La cerere, a anexat şi calculul privind dobânda solicitată, în raport cu Hotărârea Guvernului nr. 580/1997, conform căreia sumele încasate în trezoreria statului de către A.N.R.S. sunt purtătoare de dobânzi. întrucât pârâta nu a achitat penalităţile datorate conform Sentinţei civile nr. 2811/1998 şi cele solicitate prin acţiunea introductivă, aceasta a produs pierderi prin neîncasarea dobânzii conform Hotărârii Guvernului nr. 580/1997.
în motivarea recursului său, pârâta arată, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, deoarece se bazează pe un raport de expertiză contestat, ce trebuie refăcut. Ambele recursuri sunt fondate.
Cu privire la recursul reclamantei, se reţine că prin acţiune, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata de dobânzi în sumă de 16.893.613 lei, conform contractului. Prin Cererea nr. 1266 din 7.06.2001, înregistrată la data de 13.06.2001, reclamanta a arătat că îşi majorează cuantumul dobânzilor la suma de 214.422.804 lei. Este adevărat că în sprijinul acestei cereri se invocă dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 580/1997, însă acest fapt nu este de natură a reţine caracterul de modificatoare a noii cereri de acordare a dobânzilor, în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată au fost totuşi solicitate dobânzi, chiar dacă în temeiul contractului. Cererea în sine o constituie acordarea de dobânzi, iar contractul sau actul normativ invocat sunt argumente de fapt sau de drept aduse în sprijinul şi dovedirea cererii. Nu se poate reţine că prin schimbarea temeiului de drept al cererii aceasta a fost modificată, având în vedere că instanţa nu este legată de temeiurile de drept invocate de părţi, iar pe de altă parte, uneori pot exista mai multe temeiuri, argumente de fapt şi/sau de drept pentru admiterea unei cereri.
Ca atare, cererea depusă de reclamantă la data de 13.06.2001 se încadrează în dispoziţiile art. 132 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, astfel că instanţa trebuia să se pronunţe, în conformitate cu principiul disponibilităţii, şi asupra acesteia.
Criticile pârâtei sunt şi ele întemeiate întrucât, după ce a dispus refacerea raportului de expertiză, prima instanţă a dispus decăderea pârâtei din probă, deşi aceasta şi-a îndeplinit obligaţia de plată a onorariului de expert.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1, coroborat cu art. 304 pct. 5, 8, 9 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite ambele recursuri, va casa sentinţa şi va trimite cauza, la aceeaşi instanţă, cu prilejul rejudecării urmând a se avea în vedere şi criticile referitoare la fondul cauzei.
