Notificarea efectuată anterior introducerii acţiunii la instanţă, potrivit art. 1079 din Codul civil, şi eventualul răspuns formulat de pârâtă nu îndeplinesc condiţiile expres prevăzute de art. 7201 din referitor la procedura prealabilă a concilierii directe, neputând fi invocate în acest context nici dispoziţiile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 53 din 16 ianuarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 6837 din 26.09.2001, pronunţată în Dosarul nr. 5320/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a respins ca prematur introdusă acţiunea formulată de reclamanta S.C. “I.” S.A., prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor S.C. “A.” S.A. şi S.C. “S.” S.R.L. la plata sumei de 26.587.276 lei, daune, întemeiată pe dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 32/2000 şi art. 998 şi următoarele din Codul civil.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii, instituită prin art. 7201 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii deduse judecăţii.
în esenţă, recurenta a susţinut că a efectuat procedura prealabilă, prin notificarea emisă la 12.12.2000, înscris care îndeplineşte condiţiile stipulate prin art. 7201 din Codul de procedură civilă, iar, ca urmare a comunicării acestui act, pârâta a răspuns prin Adresa nr. 1151 din 11.05.2001, prin care se atestă că a luat cunoştinţă de punerea în întârziere, concilierea directă şi comunicarea pretenţiilor, aceeaşi situaţie fiind confirmată şi prin Adresa pârâtei nr. 1507 din 26.06.2001, în condiţiile în care regulile de procedură permit concilierea prin corespondenţă.
A mai susţinut petiţionara că rezultatul concilierii s-a reflectat şi în plata parţială a debitului, efectuată de pârâtă. în susţinerea căii de atac au fost ataşate înscrisurile invocate în motivarea recursului.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate prin recurs, Curtea de Apel Bucureşti a constatat netemeinicia criticilor formulate prin recurs.
Actele dosarului relevă că cererea de chemare în judecată a fost promovată la data de 25.05.2001, prin intermediul organelor poştei, la această dată fiind în vigoare regulile noi de procedură civilă, instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001.
începând cu data de 02.05.2001, pentru toate acţiunile evaluabile în bani, este obligatorie efectuarea concilierii directe, în condiţiile reglementate prin art. 7201 din Codul de procedură civilă.
în speţă, reclamanta trebuia să dovedească, în raport cu ambele societăţi pârâte chemate în judecată prin acţiune, efectuarea procedurii prealabile, respectiv convocarea părţilor adverse odată cu transmiterea tuturor înscrisurilor pe care se întemeiază pretenţiile deduse judecăţii, fixarea concilierii la o dată care să depăşească 15 zile de la data comunicării actelor, rezultatul concilierii.
în cauză, o atare dovadă nu a fost efectuată, notificarea privind punerea în întârziere emisă în decembrie 2000, în condiţiile art. 1079 din Codul civil, respectiv răspunsul dat de una din pârâte, neîndeplinind condiţiile expres instituite prin art. 7201 din Codul de procedură civilă, nefiind deci aplicabile prevederile art. 725 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 şi următoarele din Codul de procedură civilă, recursul formulat a fost respins, ca nefondat.
