Cerere de renunţare la judecată formulată de creditor. Răsturnarea prezumţiei de insolvenţe. Elemente de apreciere
Starea de insolventa a unui debitor nu se raporteaza doar la creanta in baza careia s-a solicitat deschiderea procedurii de insolventa, ci se raporteaza la intreg patrimoniul debitoarei si la toate creantele detinute de catre terti impotriva sa, asa cum aceste creante au fost inscrise in tabelul de creante al debitoarei.
Nu sunt relevante în sensul concluziei că debitorul este în creanţele înscrise sub sancţiunea decăderii şi nici acele creanţe declarate scadente în mod anticipat în baza unor clause contractuale, în considerarea deschiderii procedurii insolvenţei.
În sfârşit, dovada de către debitor a realizării unor rulaje consistente şi a deţinerii de disponibilităţi băneşti în cuantumuri care depăşesc cu mult creanţele înscrise sau diferenţele neplătite din acestea poate constitui sufficient temei pentru a conchide că debitor a inlaturat cu succes prezumţia stării de insolvenţă.
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr.230 din 2 februarie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 5.581 din data de 16.11.2009 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, a fost admisă cererea formulată de creditoarea S.C. B.S.R. S.R.L. BAIA MARE, împotriva debitoarei S.C. E.I. S.R.L. CLUJ-NAPOCA şi în consecinţă, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. E.I. S.R.L. şi a fost numit administratorul judiciar, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.
Analizând cererea formulată de creditoare, judecătorul sindic a constatat că aceasta întruneşte cerinţele formale prev. de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum şi cele de fond prev. de art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6 şi pct. 12 din acelaşi act normativ.
Astfel, a arătat judecătorul sindic, creditoarea a făcut dovada faptului că deţine împotriva debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile, raportat şi la înscrisurile aflate dosarul cauzei, respectiv comandă şi facturi fiscale, precum şi la împrejurarea că deşi legal citată debitoarea nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a face dovada că nu se află în stare de insolvenţă, judecătorul sindic a constatat că cererea creditoarei întruneşte condiţiile pentru deschiderea procedurii insolvenţei, respectiv creanţa solicitată este mai mare decât valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă al cărui cuantum rezultă din titlurile executorii aflate la dosarul cauzei, scadenţa acestora fiind împlinită cu mai mult de 30 de zile în urmă, putându-se astfel prezuma că debitoarea este în insolvenţă potrivit disp. art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Faţă de cuantumul acestui debit, faţă de împrejurarea că debitoarea nu a făcut dovada faptului că deţine lichidităţi care ar fi în măsură să acopere creanţa, judecătorul sindic a apreciat că debitoarea se află într-o stare de insolvenţă prezumată ca fiind vădită, întrucât, după mai mult de 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditoare.
Ca atare, în temeiul disp. art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei în formă generală împotriva debitoarei SC E.I. SRL.
În temeiul art. 34 coroborat cu art. 11 alin. 2 lit. c din acelaşi act normativ, modificat prin
O.U.G. nr. 173/2008, judecătorul sindic a desemnat administratorul judiciar care va îndeplini atribuţiile prev. de art. 20 din lege.
La desemnarea administratorului judiciar, judecătorul sindic a avut în vedere, în raport de dispoziţiile mai sus arătate, precum şi de disp. art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ofertele de servicii depuse la dosarul cauzei de către practicienii în insolvenţă, precum şi experienţa şi profesionalismul practicianului în insolvenţă desemnat, manifestat în cadrul altor proceduri în care a avut această calitate.
În temeiul art. 35 din lege, s-a stabilit în sarcina debitoarei obligaţia de a depune la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, în temeiul art. 47 din lege a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, iar în temeiul art. 18 din aceeaşi lege a dispus desemnarea administratorului special.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligaţia de a întocmi şi depune la dosar un raport asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art. 59 din Legea nr. 85/2006, iar în temeiul art. 37 din lege a dispus comunicarea prezentei instanţelor judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitoarei şi tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, această din urmă obligaţie fiind în sarcina administratorului judiciar.
Conform art. 44 din Legea nr. 85/2006, a stabilit în sarcina debitoarei obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar, toate informaţiile cerute cu privire la activitatea debitoarei precum şi lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, iar în temeiul art. 48 alin. 1 din lege, s-a dat dispoziţie tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar sub sancţiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
În temeiul art. 33 alin. 7 din s-a dispus în sarcina administratorului judiciar efectuarea notificărilor prev. de art. 61 din Legea nr. 85/2006.
În baza prev. art. 62 lit. b,c,d din Legea nr. 85/2006 s-a fixat termenul limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanţelor la data de 18 ianuarie 2010, termenul de verificare, întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al creanţelor la data de 28 ianuarie 2010, termenul pentru depunerea contestaţiilor la data de 8 februarie 2010, termenul pentru soluţionarea eventualelor contestaţii şi pentru afişarea tabelului definitiv al creanţelor la data de 18 februarie 2010.
În temeiul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus în sarcina administratorului judiciar obligaţia de a depune rapoarte privind modul de îndeplinire a atribuţiilor sale, cu justificarea cheltuielilor, la fiecare termen de continuare a procedurii.
În final, judecătorul sindic a stabili în sarcina administratorului judiciar, în raport de disp. art. 54, obligaţia de a depune raportul prevăzut de textul arătat, în termen de maxim 30 de zile de la data desemnării sale, cu obligaţia de a notifica creditoarea şi debitoarea în cazul formulării unei propuneri de intrare a debitoarei în faliment în procedură simplificată şi a fixat termen pentru dezbaterea acestui raport pentru data de 11 ianuarie 2010, sala 249, ora 12.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs atât debitoarea S.C. ENERGO INSTAL S.R.L. cât şi creditoarea S.C. B.S.R. S.R.L., solicitând admiterea recursului şi modificarea în întregime a hotărârii primei instanţe.
În recursul declarat de debitoarea S.C. E.I. S.R.L. CLUJ-NAPOCA s-a solicitat, în principal, admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de creditoarea S.C. B.S.R. S.R.L., iar în subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Comercial Cluj.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 coroborat cu art. 304 pct. 6 şi 8 C.proc.civ., debitoarea a arătat că S.C. B.S.R. S.R.L. a formulat la data de 07.04.2009 pe fondul unor relaţii comerciale litigioase o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva sa, raportat la o creanţă în cuantum de 16.859,56 Ron.
În concret, a menţionat debitoarea, convenţia dintre părţi privitoare la achiziţionarea de produse de la creditoare nu se concretizase sub forma unui contract de vânzare-cumpărare, în formă scrisă, obligaţiile sale de plată fiind consemnate doar în cuprinsul facturilor fiscale nr. 5548/2008, 5549/2008 şi 5550/2008 în care creditoarea inserase obligaţia de plată a unor penalităţi de întârziere ce nu fuseseră negociate, cu atât mai puţin acceptate de debitoare.
Debitoarea a relevat şi împrejurarea că în faţa instanţei de fond a învederat faptul că nu se află în stare de insolvenţă, nefiind întrunite condiţiile expres solicitate de Legea nr. 85/2006 pentru deschiderea procedurii prevăzute de acest act normativ şi, de asemenea, faptul că urmează să achite creanţa creditoarei, în ciuda discuţiilor purtate între părţi privitoare la penalităţile de întârziere.
În acest context, a învederat faptul că la data de 30.06.2009 a achitat creanţa creditoarei, dar nu a depus la dosar dovezile privind achitarea creanţei întrucât arhivele tribunalului erau închise şi a fost informată că nu este necesar a se prezenta în cauză, urmând a fi citată pentru următorul termen de judecată. În acest sens, în lipsa unei citaţii, la dosar nu au fost depuse dovezile achitării debitului, aflând de pronunţarea sentinţei comerciale de deschidere a procedurii generale a insolvenţei de la administratorul judiciar.
În raport de cele de mai sus, debitoarea a apreciat că nu sunt întrunite condiţiilor exprese pentru care Legea nr. 85/2006 permite deschiderea procedurii insolvenţei, deoarece are o activitate comercială intensă (contracte în derulare în valoare de peste 500.000 euro), o cifră de afaceri la data de 30.06.2009 de 1.236.337 Ron, 40 de angajaţi, deţine lichidităţi suficiente pentru achitarea tuturor obligaţiilor de plată ce îi revin (drepturi salariale, facturi curente, plăţi datorate bugetului de stat, plăţi furnizori, etc.).
Faţă de aceste considerente, debitoarea a apreciat că apare ca lipsită de obiect continuarea procedurii de deschidere a procedurii insolvenţei, atâta timp cât societatea nu se află în stare de insolvenţă, împrejurare confirmată atât prin înscrisurile depuse în probaţiune, cât şi de creditoare.
În drept a invocat dispoziţiile art. 3 şi 12 din Legea nr. 85/2006.
În recursul formulat de creditoarea S.C. B.S.R. S.R.L. BAIA MARE s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul de a lua act de cererea de renunţare la judecata cererii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei deoarece la data de
30.06.2009 aceasta a achitat creanţa deţinută, condiţii în care nu mai are alte pretenţii faţă de debitoare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta de recurs retine următoarele:
Conform dispozitiilor art. 3 alin. 1 lit a din Legea 85/2006, insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori,,. Textul enuntat instituie o prezumtie relativa, debitorul avand posibilitatea de a face dovada faptului ca detine disponibilitatile banesti necesare pentru achitarea datoriilor exigibile.
In cazul concret dedus judecatii, in fata instantei de recurs, prin inscrisurile depuse in probatiune recurenta a facut dovada faptului ca pe de o parte a achitat integral creanta in baza careia s-a solicitat deschiderea procedurii de insolventa, iar pe de alta parte a facut dovada faptului ca detine resursele banesti necesare pentru acoperirea creantelor inscrise in tabelul de creante al debitoarei, intocmit de catre practicianul in insolventa in virtutea caracterului executoriu al sentintei de deschidere a procedurii de insolventa.
Astfel, conform unui extras de cont depus in probatiune la data de 1.07.2009 intregul debit invocat de catre creditoarea care a solicitat deschiderea procedurii de insolventa a fost achitat. Actul juridic al platii si implicit stingerea debitului sunt recunoscute in mod expres de catre debitoarea SC B.S.R. SRL chiar printr-o cerere de recurs pe care debitoarea la randul sau l-a formulat impotriva sentintei de deschidere a procedurii de insolventa. Prin aceasta cerere de recurs recurenta a solicitat la randul sau instantei sa ia act de renuntarea la cererea de descidere a procedurii de insolventa, act de dispozitie procesuala argumentat tocmai de achitarea integrala a debitului.
Cu privire la acest recurs, instanta din oficiu a invocat exceptia lipsei de interes, exceptie care urmeaza sa fie admisa conform dispozitivului prezentei decizii deoarece nu existe un interes legitim, nascut si actual al creditoarea de a recura sentinta prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii de insolventa, acest interes apartinand exclusiv debitorului supus acestei proceduri, debitor care la randul sau a declarat recurs.
Conform celor anterior enuntate, starea de insolventa a unui debitor nu se raporteaza doar la creanta in baza careia s-a solicitat deschiderea procedurii de insolventa, ci se raporteaza la intreg patrimoniul debitoarei si la toate creantele detinute de catre terti impotriva sa, asa cum aceste creante au fost inscrise in tabelul de creante al debitoarei. Astfel, subsecvent notificarilor formulate de catre administratorul judiciar in tabelul de creante au fost inscrise patru creditori: DGFP Cluj cu un cuantum admis de 130.275 Ron, ITM Cluj cu o creanta in cuantum de 2719 Ron, B.R.D. -144.114, 8 Ron, si o creanta a SC T.L.I. SA. Cu privire la aceasta ultima creanta, instanta retine faptul ca a fost inscrisa sub sanctiunea decaderii, asa incat este inutila analiza starii de insolventa prin prisma acestei creante care nu confera creditorului dreptul de a participa la vreo distribuire.
Deasemenea, unitatea bancara si-a inscris intreaga creanta care a fost declarata scadenta in mod anticipat in baza unei clauze exprese, tocmai in considerarea deschiderii procedurii de insolventa. Astfel, nici aceasta creanta nu este relevanta in aprecierea starii de insolventa, deoarece in lipsa unei alte creante care sa intemeieze deschiderea procedurii de insolventa, creanta nascuta din contractul de credit bancar era esalonata pe mai multi ani.
Cu privire la creanta D.G.F.P. Cluj din suma initial invocata de catre creditor de 220.204 Ron, administratorul judiciar a acceptat pentru inscriere suma de 130.275 Ron, deoarece suma de 68.409 Ron a fost decontata in luna decembrie din Trezoreria Cluj-Napoca. Mai mult, chiar administratorul judiciar comunica instantei faptul ca desi in tabelul de creante a fost inscrisa suma de 130.275 Ron, debitoarea recurenta mai detine un disponibil de 87.048, 63 Ron in cont la Trezoreria Cluj-Napoca. Conform inscrisului depus de catre debitoarea recurenta, la data de
28.01.2010 suma detinuta in contul Trezoreriei era de 103.454, 89 Ron o valoarea apropiata de cunatumul creantei invocate de catre DGFP Cluj. Mai mult, conform inscrisurilor depuse in fata instantei de recurs constand in extrase de cont, debitoarea recurenta realizeaza rulaje consistente si detine disponibil banesc intr-un cuantum care depaseste cu mult atat diferenta ramasa neacoperita din creanta DGFP Cluj cat si creanta ITM Cluj, in cuantum de doar 2719 Ron. Astfel, la data de
21.01.2010 debitoarea recurenta detinea in contul deschis la BRD – Groupe Societe Generale un disponibil de 72.389, 76 Ron, la data de 22.01.2010 suma de 47.388, 9 Ron, si exemplele pot continua. De remarcat faptul ca este vorba despre inscrisuri care se refera la o perioada foarte apropiata temporal de data solutionarii recursului.
In consecinta, in baza probelor administrate in faza recursului, debitoarea recurenta a inlaturat cu succes prezumtia starii de insolventa dovedind faptul ca detine resursele banesti dispozibile pentru plata datoriilor exigibile. Pentru aceste argumente, in baza dispozitiilor art. 304 indice 1 si 312 alin. 1 C.p.c., recursul declarat va fi admis si sentinta recurata va fi modificata in sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii de insolventa. (Judecător Axente Irinel Andrei)
