Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 08.04.2014 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 20076/299/2013, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea S.C. N.G. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. P. S.R.L., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază NG nr. 001 din 18.02.2011, reclamanta creditoare asumându-şi obligaţia de a asigura paza şi supravegherea clădirii situate în B., Şos. P., nr. …, sector 2. În luna august 2012, în incinta acestei clădiri au fost sesizate o serie de furturi, în urma cercetărilor efectuate de organele de poliţie stabilindu-se că autorii au fost identificaţi, aceştia fiind D.G.C., M. C. şi V. G. Dintre aceştia, D. G. avea calitatea de angajat al societăţii creditoare. Astfel instanţa a reţinut că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, de asigurare a pazei, ci, dimpotrivă, prin fapta prepuşilor săi, a cauzat prejudicii societăţii contractante.
Instanţa, în ceea ce priveşte motivele invocate de petenta creditoare prin cererea în anulare urmează a le reţine în parte, din urmatoarele considerente:
În fapt, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. NG 001 din 18.02.2011, petenta-creditoare asumându-şi obligaţia de a asigura paza şi supravegherea clădirii situate în B., Şos. P., nr. … , sector 2 (filele 16-18 dosar fond).
La data de 01.11.2012 s-a încheiat procesul-verbal de predare-primire cu privire la spaţiul ce face obiectul contractului menţionat mai sus (fila 19 dosar fond).
În baza raporturilor contractuale dintre cele două părţi, petenta-creditoare a emis facturile nr. 771/01.08.2012 în valoare de 5.304,72 lei, nr. 791/01.09.2012 în valoare de 5.304,72 lei, nr. 828/31.10.2012 în valoare de 5.133,6 lei şi nr. 852/01.01.2012 în valoare de 5.304,72 lei (filele 12-15 dosar fond).
În cursul lunii august 2012, în incinta spaţiului ce face obiectul contractului, au fost sesizate o serie de furturi, iar în urma cercetărilor efectuate de organele de poliţie s-a stabilit că autorii acestora sunt D. G. C., M.C. şi V.G. Dintre aceştia, D.G. avea calitatea de angajat al societăţii creditoare (filele 73-74 dosar fond).
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 1013 alin.1 C.pr.civ: „prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătura ori în alt mod admis de lege.”
Instanţa constată că pentru emiterea unei ordonanţe de plată este necesar să existe o obligaţie de plată a unei sume de bani, în cauză fiind îndeplinită cerinţa prevăzută expres de textul de lege, creditoarea solicitând restituirea de către debitoare a debitului în sumă de 21.047,76 lei.
Potrivit art.1013 C.pr.civ. suma de bani trebuie să rezulte dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătura ori în alt mod admis de lege.
În cauză a fost încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. NG 001 din 18.02.2011 şi au fost emise facturile nr. 771/01.08.2012 în valoare de 5.304,72 lei, nr. 791/01.09.2012 în valoare de 5.304,72 lei, nr. 828/31.10.2012 în valoare de 5.133,6 lei şi nr. 852/01.01.2012 în valoare de 5.304,72 lei, astfel că cerinţa menţionată mai sus este îndeplinită.
Totodată, pentru a fi admisibilă procedura ordonanţei de plată trebuie să fie îndeplinite cerinţele impuse în privinţa creanţei de art. 1013 alin. (1) C. pr.civ.
Astfel creanţa trebuie să fie certă, existența ei neîndoielnică trebuie să rezulte din însuși înscrisul însuşit de către părţi, lichidă, obiectul fiind determinat sau conţine elemente ce permit stabilirea lui şi exigibilă, respectiv obligaţia a ajuns la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanţa constată îndeplinirea condiţiilor privitoare la creanţă, respectiv caracterul cert, lichid şi exigibil doar în ceea ce priveşte facturile nr. 771/01.08.2012 şi nr. 852/01.11.2012.
Astfel, din cuprinsul facturii nr. 771/01.08.2012 rezultă că aceasta conţine obligaţia de plată a debitoarei ce derivă din contract pentru perioada 01.07.2012-31.07.2012, iar factura nr. 852/01.11.2012 a fost emisă pentru perioada 01.10.2012-31.10.2012, ambele facturi fiind semnate de către debitoare.
Referitor la factura nr. 791/01.09.2012, instanţa reţine că aceasta cuprinde contravaloarea prestaţiilor efectuate în luna august 2012, respectiv în perioada în care au avut loc furturile respective, astfel că în privinţa debitului ce derivă din această factură este nevoie să se administreze alte probe ce exced acestei proceduri, pentru a se stabili dacă societatea creditoare şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.
În legătură cu factura nr. 828/31.10.2012, se constată că aceasta nu a fost acceptată la plată de către debitoare, nefiind semnată.
Aşadar, instanţa constată că creanţa este certă doar în ceea ce priveşte debitul menţionat în facturile nr. 771/01.08.2012 şi nr. 852/01.11.2012.
Totodată, creanţa respectivă este lichidă, constând în debitul principal în valoare de 10.609,44 lei şi exigibilă deoarece termenul limită de plată a facturilor menţionat în cuprinsul acestora a fost depăşit (06.08.2012 şi 06.11.2012).
În privinţa penalităţilor de întârziere, instanţa constată că prin contract părţile au prevăzut la art. 4 că pentru plata cu întârziere faţă de termenul scadent, debitoarea va plăti creditoarei penalităţi de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la valoarea sumei restante până la achitarea integrală a debitului.
Examinând aceste dispoziţii contractuale în raport de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa va obliga debitoarea plata penalităţilor de 0,5 % pe zi de întârziere aferente debitului, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data achitării efective a debitului principal.
Având în vedere motivele de fapt şi de drept menţionate anterior, instanţa urmează să admită în parte cererea în anulare formulata de petenta creditoare SC N.G. SRL în contradictoriu cu intimata-debitoare SC P. SRL, să anuleze încheierea de şedinţă pronunţată la data de 08.04.2014 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 20076/299/2013, şi în consecinţă: să oblige debitoarea la plata către creditoare, în termen de 10 de zile de la comunicare, a sumei de 10.609,44 lei, reprezentând contravaloare facturi nr. 771/01.08.2012 şi nr. 852/01.11.2012, precum şi la plata penalităţilor de 0,5 % pe zi de întârziere aferente debitului, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data achitării efective a debitului principal.
Faţă de prevederile art. 453 din Codul de procedură civilă, petenta-creditoare nefiind în culpă procesuală, instanţa va respinge cererea formulată de intimata-debitoare privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 08.04.2014 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 20076/299/2013, a fost respinsă cererea formulată de creditoarea S.C. N.G. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. P. S.R.L., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere că între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază NG nr. 001 din 18.02.2011, reclamanta creditoare asumându-şi obligaţia de a asigura paza şi supravegherea clădirii situate în B., Şos. P., nr. …, sector 2. În luna august 2012, în incinta acestei clădiri au fost sesizate o serie de furturi, în urma cercetărilor efectuate de organele de poliţie stabilindu-se că autorii au fost identificaţi, aceştia fiind D.G.C., M. C. şi V. G. Dintre aceştia, D. G. avea calitatea de angajat al societăţii creditoare. Astfel instanţa a reţinut că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, de asigurare a pazei, ci, dimpotrivă, prin fapta prepuşilor săi, a cauzat prejudicii societăţii contractante.
Instanţa, în ceea ce priveşte motivele invocate de petenta creditoare prin cererea în anulare urmează a le reţine în parte, din urmatoarele considerente:
În fapt, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, între părţi s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. NG 001 din 18.02.2011, petenta-creditoare asumându-şi obligaţia de a asigura paza şi supravegherea clădirii situate în B., Şos. P., nr. … , sector 2 (filele 16-18 dosar fond).
La data de 01.11.2012 s-a încheiat procesul-verbal de predare-primire cu privire la spaţiul ce face obiectul contractului menţionat mai sus (fila 19 dosar fond).
În baza raporturilor contractuale dintre cele două părţi, petenta-creditoare a emis facturile nr. 771/01.08.2012 în valoare de 5.304,72 lei, nr. 791/01.09.2012 în valoare de 5.304,72 lei, nr. 828/31.10.2012 în valoare de 5.133,6 lei şi nr. 852/01.01.2012 în valoare de 5.304,72 lei (filele 12-15 dosar fond).
În cursul lunii august 2012, în incinta spaţiului ce face obiectul contractului, au fost sesizate o serie de furturi, iar în urma cercetărilor efectuate de organele de poliţie s-a stabilit că autorii acestora sunt D. G. C., M.C. şi V.G. Dintre aceştia, D.G. avea calitatea de angajat al societăţii creditoare (filele 73-74 dosar fond).
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 1013 alin.1 C.pr.civ: „prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătura ori în alt mod admis de lege.”
Instanţa constată că pentru emiterea unei ordonanţe de plată este necesar să existe o obligaţie de plată a unei sume de bani, în cauză fiind îndeplinită cerinţa prevăzută expres de textul de lege, creditoarea solicitând restituirea de către debitoare a debitului în sumă de 21.047,76 lei.
Potrivit art.1013 C.pr.civ. suma de bani trebuie să rezulte dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătura ori în alt mod admis de lege.
În cauză a fost încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. NG 001 din 18.02.2011 şi au fost emise facturile nr. 771/01.08.2012 în valoare de 5.304,72 lei, nr. 791/01.09.2012 în valoare de 5.304,72 lei, nr. 828/31.10.2012 în valoare de 5.133,6 lei şi nr. 852/01.01.2012 în valoare de 5.304,72 lei, astfel că cerinţa menţionată mai sus este îndeplinită.
Totodată, pentru a fi admisibilă procedura ordonanţei de plată trebuie să fie îndeplinite cerinţele impuse în privinţa creanţei de art. 1013 alin. (1) C. pr.civ.
Astfel creanţa trebuie să fie certă, existența ei neîndoielnică trebuie să rezulte din însuși înscrisul însuşit de către părţi, lichidă, obiectul fiind determinat sau conţine elemente ce permit stabilirea lui şi exigibilă, respectiv obligaţia a ajuns la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanţa constată îndeplinirea condiţiilor privitoare la creanţă, respectiv caracterul cert, lichid şi exigibil doar în ceea ce priveşte facturile nr. 771/01.08.2012 şi nr. 852/01.11.2012.
Astfel, din cuprinsul facturii nr. 771/01.08.2012 rezultă că aceasta conţine obligaţia de plată a debitoarei ce derivă din contract pentru perioada 01.07.2012-31.07.2012, iar factura nr. 852/01.11.2012 a fost emisă pentru perioada 01.10.2012-31.10.2012, ambele facturi fiind semnate de către debitoare.
Referitor la factura nr. 791/01.09.2012, instanţa reţine că aceasta cuprinde contravaloarea prestaţiilor efectuate în luna august 2012, respectiv în perioada în care au avut loc furturile respective, astfel că în privinţa debitului ce derivă din această factură este nevoie să se administreze alte probe ce exced acestei proceduri, pentru a se stabili dacă societatea creditoare şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.
În legătură cu factura nr. 828/31.10.2012, se constată că aceasta nu a fost acceptată la plată de către debitoare, nefiind semnată.
Aşadar, instanţa constată că creanţa este certă doar în ceea ce priveşte debitul menţionat în facturile nr. 771/01.08.2012 şi nr. 852/01.11.2012.
Totodată, creanţa respectivă este lichidă, constând în debitul principal în valoare de 10.609,44 lei şi exigibilă deoarece termenul limită de plată a facturilor menţionat în cuprinsul acestora a fost depăşit (06.08.2012 şi 06.11.2012).
În privinţa penalităţilor de întârziere, instanţa constată că prin contract părţile au prevăzut la art. 4 că pentru plata cu întârziere faţă de termenul scadent, debitoarea va plăti creditoarei penalităţi de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate la valoarea sumei restante până la achitarea integrală a debitului.
Examinând aceste dispoziţii contractuale în raport de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa va obliga debitoarea plata penalităţilor de 0,5 % pe zi de întârziere aferente debitului, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data achitării efective a debitului principal.
Având în vedere motivele de fapt şi de drept menţionate anterior, instanţa urmează să admită în parte cererea în anulare formulata de petenta creditoare SC N.G. SRL în contradictoriu cu intimata-debitoare SC P. SRL, să anuleze încheierea de şedinţă pronunţată la data de 08.04.2014 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 20076/299/2013, şi în consecinţă: să oblige debitoarea la plata către creditoare, în termen de 10 de zile de la comunicare, a sumei de 10.609,44 lei, reprezentând contravaloare facturi nr. 771/01.08.2012 şi nr. 852/01.11.2012, precum şi la plata penalităţilor de 0,5 % pe zi de întârziere aferente debitului, calculate de la data scadenţei fiecărei facturi şi până la data achitării efective a debitului principal.
Faţă de prevederile art. 453 din Codul de procedură civilă, petenta-creditoare nefiind în culpă procesuală, instanţa va respinge cererea formulată de intimata-debitoare privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
