34. Cerere întemeiata pe dispoziţiile legii 550/2002.obligarea comisiei de a trece pe lista cu imobilele supuse vânzării a imobilului deţinut de reclamanta. Consecinţe.
In situaţia in care Comisia constituita in baza Legii 550/2002 refuza sa treacă un imobil ce îndeplineşte condiţiile legii pe lista imobilelor supuse vânzării,persoana vătămata poate sa solicite acest fapt instanţei, in condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal – Decizia civilă nr. 1949/19 septembrie 2005.
Reclamanta, o societate comerciala,a solicitat obligarea Comisiei de aplicare a Legii 550/2002 de pe lângă Consiliul Local sa înscrie pe lista cuprinzând spatiile comerciale supuse acestei legi si spaţiul deţinut de parata in baza contractului de închiriere încheiat cu Consiliul Local,sub sancţiunea unor daune-cominatorii de 300.000 lei pe zi de întârziere. Tribunalul Sibiu – secţia comerciala si contencios administrativ prin sentinţa civila nr.440/C/3 mai 2005 a respins cererea in considerarea faptului ca spaţiul a fost construit din fondurile statului si nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii 550/2002.Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii atacate si admiterea cererii, deoarece imobilul se încadrează in dispoziţiile legii.
Curtea a admis recursul formulat in considerarea dispoziţiilor Legii550/2002.
Astfel, Legea 550/2002 stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spatiilor comerciale si a celor de prestări servicii proprietate privata a statului, aflate in administrarea consiliilor judeţene sau locale. In sensul legii ,vânzător poate fi consiliul local sau judeţean,regia autonoma de interes local ce are in administrare sau in patrimoniu, spaţiul comercial sau de prestări servicii. Vânzătorul va încheia contractul de vânzare-cumpărare in numele statului sau in nume propriu,in condiţiile legii. Cumpărător poate fi orice persoana fizica sau juridică,care are calitatea de comparator sau prestator de servicii. Spaţiul comercial reprezintă spaţiul destinat actelor si faptelor de comerţ,in sensul art.3 din Codul comercial. Aceeaşi lege prevede in articolul 5 ca in termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a legii,consiliile vor aproba prin hotărâre lista spatiilor .
Din probele administrate in cauza reiese ca imobilul este proprietatea privata a statului conform extrasului de carte funciara, aflat in administrarea SC. Urbana SA,unitate cu personalitate juridica înfiinţata de consiliul local,ca reclamanta in calitate de potenţial cumpărător are calitatea de comerciant, fiind un S.R.L ce desfăşoară acte de comerţ in sensul legii,iar spaţiul a fost închiriat cu destinaţia exclusiva de comerţ.
Parata nu a fost in măsura sa facă dovada cu acte ca spaţiului ii sunt aplicabile disp.art.3 din legea speciala si ca ar fi exclus de la vânzare.
Ca atare,Curtea a considerat ca in speţa sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.1,4 si 5 din Legea 550/2002 in sensul ca imobilul in litigiu constituie proprietate privata a statului,se afla in administrarea consiliului local si are destinaţia exclusiva de spaţiu comercial,fiind îndeplinite condiţiile pentru a fi trecut pe lista cu imobilele cărora le sunt aplicabile prevederile art.1 din legea speciala.
Legea generala aplicabila in speţa este Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ prin interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art.27 din Legea 554/2004.
In consecinţa, a fost admis recursul reclamantei,a fost modificata sentinţa recurată si a fost obligata Comisia sa înscrie pe lista spatiilor comerciale supuse Legii 550/2002 si spaţiul deţinut de reclamanta,sub sancţiunea unor daune-cominatorii de 30 lei RON pe zi de întârziere pana la data îndeplinirii obligaţiei ,termenul limita fiind stabilit la 19 octombrie 2005,potrivit prevederilor art.1 si 16 din Legea 29/1990.
