Cerere pentru ordonanţă de plată. Contestarea creanţei de către debitor. Nelegalitatea cererii.


Prin cererea înregistrată pe rolul acestui Tribunal la data de 03.12.2014 sub nr. …/87/2014 creditorul Judeţul Teleorman prin Consiliul Judeţean Teleorman a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotriva debitoarei SC TD SA pentru suma totală de 85.202,34 lei, reprezentând contravaloarea Notei de conciliere nr. 15789 ,neachitată din data de 30.12.2013.

În motivarea cererii, creditorul a arătat că La data de 30 decembrie 2014, Judeţul Teleorman, prin Consiliul Judeţean Teleorman a încheiat cu S.C. TD S.A, 2 (două) note de conciliere: Nota de Conciliere nr. 10301 înregistrată la sediul instituţiei noaste sub nr. 15789, având ca obiect – „recunoaşterea debitului în sumă de 480.007,75 lei, reprezentând cheltuieli cu amortismentul incluse în mod nejustificativ în tariful de aşteptare şi tarifele de acţionare ale utilajelor aferente contractului subsecvent nr. 71/19.10.2011 şi a daunelor interese aferente, calculate până la data de 31.12.2013, în sumă de 5.294,55 lei  şi Nota de Conciliere nr. 10302 înregistrată sub nr. 15790,având ca obiect – suma de 93.315,50 lei, reprezentând daune – interese aferente sumei de 341.530,08 lei, sumă decontată de către Consiliu Judeţean Teleorman în mod necuvenit şi considerată de Curtea de Conturi plată nejustificată.

Debitul total în valoare de 183.810,89 Iei, a celor două note de concilierea, fost calculată astfel:

-93.314,00 Iei reprezentând daune – interese aferente sumei de 341.530, 08 lei – daune privind recuperarea prejudiciului reprezentând contravaloarea cantităţii de 3.151 mc balast şi cheltuielile aferente acestei cantităţi, decontate necuvenit pentru obiectivul de investiţii „Reabilitare DJ 612 A Balta Sărată – Plopii Slăviteşti, km 36 + 317 – 47 + 790 (11,473 km);

-90.496,89 lei reprezentând daune – interese, aferente sumei de 480.007,75 lei, daune privind recuperarea prejudiciului reprezentând cheltuieli cu amortizarea, incluse în mod nejustificat în tarifele de aşteptare şi tarifele de acţionare ale utilajelor pentru lucrările de deszăpezire efectuate în baza contractului subsecvent nr. 71/l9.10.2011 decontate necuvenit;

Susţine creditoarea că au depus toate diligentele pentru recuperarea pe cale amiabilă a debitului de mai sus, astfel că, potrivit art. 1014 alin. (1) din Noul Cod de Procedură Civilă, în scopul soluţionării litigiului pe cale amiabilă a comunicat debitorului, prin intermediul adresei nr. 12379 din data de 20 octombrie 2014, o somaţie de plată prin scrisoare recomandată, prin care a solicitat ca în termen de 15 zile de la primirea somaţiei de plată să procedeze la efectuarea plăţii sumei mai sus menţionate.

La data de 14 noiembrie 2014, SC TD SA ,prin adresa nr.5357 înregistrată la sediul instituţiei sub nr. 13477, au comunicat faptul că o parte din debit a fost achitat.

Creditoare susţine că suma de 93.314,00 lei reprezentând daune – interese aferente sumei de 341.530, 08 lei – daune privind recuperarea prejudiciului reprezentând contravaloarea cantităţii de 3.151 mc balast şi cheltuielile aferente acestei cantităţi, decontate necuvenit pentru obiectivul de investiţii „Reabilitare DJ 612 A Balta Sărată – Plopii Slăviteşti, km 36 + 317 – 47 + 790 (11,473 km), sumă ce a făcut obiectul notei de consiliere nr. 15790 din data de 30.12.2013, a fost achitată integral.

Referitor la suma de 480.000,75 lei ce face obiectul notei de conciliere nr. 15789/30.12.2013, debitoarea recunoaşte şi a achitat decât suma de 5.294,55 lei.

Faţă de cele menţionate mai sus, debitoarea, din suma de 183.810,89 lei, transmisă prin somaţia de plată, recunoaşte şi achită numai suma de 98.608,55 Iei, rămânând un debit de 85.202,34 Iei, reprezentând penalităţi calculate pentru suma recunoscută în nota de conciliere nr. 15789/30.12.2013.

În condiţiile în care, debitoarea până în prezent nu şi-a îndeplinit întreaga obligaţie de plată, creditorul ,în speţă Judeţul Teleorman prin Consiliul Judeţean Teleorman a îndeplinit procedura prevăzută la art. 1014 alin. (1) din Noul Cod de Procedură Civilă, motiv pentru care potrivit art. 1015 şi art. 1016 din Noul Cod de Procedură Civilă, creditorul a formulat ordonanţă de plată la Tribunalul Teleorman (Secţia contencios administrativ şi fiscal) care este instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă, temeiul obligaţiei de plată al debitoarei S.C. TD S.A. fiind  notele de conciliere.

Solicită creditoarea să se constate că în speţa dedusă judecăţii sunt îndeplinite condiţiile privind procedura privind ordonanţa de plată, în sensul că, este vorba de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă care îşi are izvorul în neexecutarea îndatoririlor de plată la care s-a obligat debitoare, S.C. TD S.A, prin încheierea şi semnarea notei de conciliere.

Astfel, în speţa de fată este vorba,  de o creanţă certă, în sensul că existenta acesteia rezultă în mod neîndoielnic din nota de conciliere, prin care s-a recunoscut debitele.

De asemenea,  este vorba de o creanţă lichidă, având în vedere că, aceasta (creanţa) are ca obiect o sumă de bani determinată, fiind îndeplinită şi cealaltă condiţie cu privire la caracterul lichid al creanţei.

Nu în ultimul rând, este îndeplinită şi condiţia privind faptul că este vorba de o creanţă exigibilă, având în vedere că creanţa a devenit scadentă la termenul menţionat în conţinutul pct. IV al notei de conciliere nr. 15789/30.12.2013, prin care s-a luat angajamentul că se va achita această sumă, până la data de 31 ianuarie 2014.

In raport de cele menţionate, rezultă că suma de 85.202,34 Iei, reprezentând calculul penalităţilor de către creditor si neachitate de către debitor reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, fiind îndeplinite condiţiile privind procedura emiterii ordonanţei de plată, debitoarea fiind de rea-credinţă prin neachitarea la termen a obligaţiei luate, conform notei de conciliere nr. 5789.12.2013, astfel că nerespectarea obligaţiilor asumate atrage răspunderea utilizatorului.

În dovedirea cererii, creditoarea a depus ;adresa nr. 12379/20 octombrie 2014 privind emiterea somaţiei de plată către S.C TD SA şi confirmarea de primire; nota de conciliere nr. 15789/30.12.2013; situaţii privind calculul penalităţilor; – adresa nr. 13477/14 noiembrie 2014 emisă de SC TD SA.

Prin întâmpinarea formulată la data de 10.01.2015 ,debitorul SC TD SA a solicitat respingerea cererii privind emiterea somaţiei de plată ,susţinând în principal că această cerere este inadmisibilă, nefiind făcută dovada comunicării somaţiei prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare cu conţinut declarat şi confirmare de primire.

Debitoarea a contestat creanţa solicitată de Judeţul Teleorman ,susţinând că urmare controlului efectuat de Curtea de Conturi la Unitatea Administrativ Teritoriala Judeţul Teleorman, au fost identificate doua plaţi efectuate nejustificat, respectiv suma de 341 530 lei – reprezentând contravaloarea cantităţii de 3151 mc balast si cheltuielile aferente acestei cantităţi, decontate necuvenit de creditoare pentru obiectivul de investiţii Reabilitare DJ 612 A Balta Sărata – F Slavitesti) si suma de 480 007,75 lei – reprezentând cheltuieli cu amortismentul incluse în mod nejustificat in tarifele de aşteptare si respectiv tarifele de acţionare ale utilajelor aferente contractului 71/19.10.2011, decontate necuvenit.

Au fost încheiate nota de conciliere 15790/30.12.2013, prin care au recunoscut suma 93 315, 50 lei – reprezentând daune -interese aferente sumei de 341 530 lei, ambele sume au fost achitate integral, lucru confirmat si de către creditor în cererea de chemare in judecata  şi  nota de conciliere nr. 15789/30.12.2013,( care face obiectul prezentei cere emitere a ordonanţei de plata), prin care recunosc suma de 480 007, 75 lei şi daunele interese aferente acestei sume in cuantum de 5294, 55 lei, daune calculate la data de 31.12.2013.

Pentru recuperarea acestor sume, creditoarea a emis următoarele somaţii de plata:

1) – Somaţia de plata inregistrata sub nr. 5034/26.04.2014 prin care ne pu vedere faptul sa achitam suma de 103 642.21 lei, compusa din:

-93313, 50 lei – daune interes afernte sumei de 341 530, 08 lei

-5294, 55 lei- daune interse aferente sumei de 480 007, 75 lei. calculate pe data de 31.12.2013

-5034, 16 lei penalităţi aferente sumei de 480 007. 75 lei – calculate in per 01.01.2014 – 27 02.2014 (data la care a fost emisa factura stornare 7666/28.02.2014)

Susţine debitoarea că  a răspuns la aceasta somaţie, prin adresa nr. 2526/03.06.2014, creditoarea fiind înştiinţată  că această sumă va fi achitata.

Astfel, a fost achitata suma de 93 313, 50 lei si suma de 5294. 55 lei, rămânând de achitat doar suma de 5034,16 Iei

2) – Somaţia de plata inregistrata sub nr. 12379/20.10.2014 prin care se cere achitarea următoarelor sume:

-93 314,00 – daune interese aferente sumei de 341 530, 08 lei

-90 496, 89 lei – daune interese aferente sumei de 480 007,75 lei.

 Susţine debitoarea că a contestat suma de 90 496, 89 lei prin adresa 5357/13/11/2014 , înregistrată la Consiliul Judeţean sub nr. 13477/14.11.2014.

Caracterul cert, lichid si exigibil al creanţei trebuie sa reiasă in mod explici’ inscrisurile depuse la dosar.

Ori, in speţa de fata nu este vorba de o creanţa certa, din inscrisul pe creditoarea isi intemeiaza acţiunea, respectiv nota de conciliere 15789 /30.12.2013 suma recunoscuta este de 480 007, 75 lei- debit ( stinsa la data 28.02.2014 prin emiterea facturii storno nr. 7666/28.02.2014)) si suma de 5294, 55 penalităţi calculate in perioada 01.11.2013- 31.12.2013.( achitata la data de 14.11.2014) si nu suma de 90 496, 89 lei- reprezentând daune interese aferente si de 480 007, 75 lei, pe care o solicita creditoarea prin cererea de emitere a ordonantei de  plata.

Nici condiţia de lichiditate a creanţei nu este indeplinita, câtimea ei ne determinta prin inscrisurile depuse de către creditoare, existând contradicţie între sumele recunoscute prin nota de conciliere si suma solicitata de creditoare.

Incertitudinea creanţei rezulta si din modul de calcul al acestor daune – interse perioadele de timp pentru care au fost calculate aceste daune, ajungandu-se ca valoarea acestor daune interese sa crească intr-un mod exagerat de la data primei somaţii de (26.04.2014) prin care creditoare solicita suma de 5294. 55 lei – daune interese aferente sumei de 480 007. 75 lei, calculate pana la data de 31.12.2013 si 5034, 16 lei penalităţi aferente sumei de 480.007,75 lei – calculate in perioada 01.01.2014-27.02.2014 (data la care a fost emisa factura storno nr. 7666/28.02.2014) si data celeilalte somaţii – respectiv 20.10.2014. data la care se solicită suma de 90 496, 8 calculata pentru perioada 2012- 2014.

 Mai arată debitoarea că ,din analiza  modului de calcul al penalitatior, se poate observa ca pentru determinarea cuantumului dobânzii penalizatoare, creditoarea, in mod nelegal, a aplicarea prevederilor art. 3 alin 2 indice 1 din OG 13/2011, aplicând la nivelul dobânzii de referinţa 8 puncte procentuale.

Ori, acest articol a fost introdus prin legea 72/2013 in vigoare de la 05.04.2013 care stipulează clar in art 21 ca dispoziţiile prezentei legi nu se aplica obligaţiilor de plata a unor sume de bani rezultând din contracte incheiate intre profesionişti si aceştia si autorităţi contractante inainte de data intrării in vigoare a prezentei. Contractul in baza căruia au fost calculate daunele – interese, incheiat cu autoritatea contractanta datează din 09.10.2011, deci anterior intrării in vigoare a 72/2013.

In ceea ce priveşte perioadele de timp pentru care au fost calculate aceste daune interese, având in vedere faptul ca debitul de 480 007, 75 lei a fost recunoscut în data de 30.12.2013, data concilierii, momentul de la care ar trebui sa curgă scadenta ei este data de  31.01.2014, ori daunele interese au fost calculate pentru perioada 25.07.2012- 31.07.2014).

 În apărare ,debitoarea a depus:Nota conciliere 15789/30.12.2013;Nota conciliere 15790/30.12.2013;Somaţie de plata 5034/26.04.2014;Situaţie privind modul de calcul al penalităţilor perioada 01.11.20 31.12.2013; Adresa nr. 2526/03.06.2014 ;Somaţie de plata nr. 12379/20.10.2014; Adresam. 5357/13/11/2014;

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Creanţa solicitată de creditoarea prin prezenta cerere de emitere a somaţiei de plată a fost contestată de debitoare ,aceasta susţinând că din inscrisul pe creditoarea isi intemeiaza acţiunea, respectiv nota de conciliere 15789 /30.12.2013 suma recunoscuta este de 480 007, 75 lei – debit ( stinsa la data 28.02.2014 prin emiterea facturii storno nr. 7666/28.02.2014)) si suma de 5294, 55 penalităţi calculate in perioada 01.11.2013- 31.12.2013.( achitata la data de 14.11.2014) si nu suma de 90 496, 89 lei – reprezentând daune interese aferente sumei de 480 007, 75 lei, pe care o solicita creditoarea prin cererea de emitere a ordonantei de  plata.

De asemenea a susţinut debitoarea că, există contradicţie între sumele recunoscute prin nota de conciliere şi suma solicitată de creditoare; a contestat modul de calcul al daunelor interese şi perioadele de timp pentru care acestea au fost calculate,respectiv momentul de la care acestea au început să curgă.

Acestei situaţii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1020 NCPC, potrivit cărora:

”(1) Dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.

 (2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.

 (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.”

Verificând actele aflate la dosarului cauzei, Tribunalul constată că apărările formulate de debitoare presupun administrarea probei cu expertiză tehnică contabilă care să stabilească cuantumul daunelor interese cuvenite creditoarei ,proba cu expertiză nefiind posibilă în această procedură.

De remarcat este faptul că Decizia nr. 67/2013 emisă de Camera de Conturi Teleorman nu este opozabilă debitoarei SC TD SA şi nu produce efecte faţă de aceasta.

Ca atare, nu este suficientă situaţia privind calculul penalităţilor întocmită de Camera de Conturi Teleorman pentru a se face dovada cuantumului acestor penalităţi, pentru motivul că acest act nu este opozabil debitoarei, iar aceasta a contestat acest mod de calcul.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Tribunalul nu a putut stabili nici măcar perioada de calcul a daunelor interese, neexistând dovada de plata a debitului principal.

În aceste condiţii, în raport de prevederile art. 1020 pct. 2 din NCPC, Tribunalul constatând că apărările formulate de debitor presupun administrarea probei cu expertiză tehnică contabilă, probă admisibilă numai în procedura de drept comun, va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată, urmând ca pretenţiile creditoarei să fie analizate în procedura de drept comun.

4. Contestaţie la executare. Titlu executoriu fiscal. Necompetenţa tribunalului. Competenţa judecătoriei.

– art. 172 din Codul de procedură fiscală

Conform art. 172 din Codul de procedură fiscală, împotriva titlului executoriu se poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă care în baza art. 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă este judecătoria.

(Tribunalul Teleorman – Secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi de Contencios Administrativ şi Fiscal, Sentinţa civilă nr. 41/29.01.2015).

Prin acţiunea înregistrată sub nr. …/87/2014 reclamantul GA a chemat în judecată pe pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ROŞIORII DE VEDE solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1000R, anularea titlului executoriu nr. 647/22.10.2014 şi a somaţiei nr. 648/22.10.2014, precum şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, atât titlul executoriu, cât şi somaţia emise de SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ROŞIORII DE VEDE sunt nelegale, întrucât nu a efectuat niciun act sau activitate în calitate de administrator sau asociat al societăţii MSV S.R.L.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 169 – art. 173 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de Procedură Fiscală, iar în dovedirea acesteia, au fost depuse, în copie, somaţia nr. 648/22.10.2014, titlul executoriu nr. 647/22.10.2014, procesul-verbal de audiere nr. 106848/04.04.2014.

Pârâta AJFP TELEORMAN a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Teleorman cu privire la soluţionarea contestaţiei la executare, pe considerentul că, potrivit prevederilor art. 713 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, contestaţia se introduce la instanţa de executare, care, în cauză, este Judecătoria Roşiorii de Vede.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea, ca nefondată, a contestaţiei la executare, susţinând că prin cererea formulată nu se aduc critici actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1000R, ci deciziei privind atragerea răspunderii solidare nr. 50892/13.02.2014, emisă de AJFP ARGEŞ.

În susţinerea afirmaţiilor, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri, filele 18 – 24.

Examinând cu prioritate, conform art. 248 din Codul de Procedură Civilă, republicat, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Teleorman, invocată de pârâtă prin întâmpinare, Tribunalul constată că aceasta este întemeiată şi, din considerentele ce se vor expune, urmează a fi admisă.

În conformitate cu prevederile art. 28 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de Procedură Fiscală, SERVICIULUI FISCAL MUNICIPAL ROŞIORII DE VEDE i-a fost transmisă decizia de angajare a răspunderii solidare emisă de AJFP ARGEŞ nr. 127412/29.04.2014, în sarcina reclamantului GA pentru obligaţiile fiscale înregistrate de debitorul S.C. MSV S.R.L. şi, întrucât debitorul are domiciliul în jud. Teleorman, în baza art. 145 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la data de 19.06.2014 organele de executare din cadrul SERVICIULUI FISCAL MUNICIPAL ROŞIORII DE VEDE au emis titlul executoriu cu nr. 647/22.10.2014 şi somaţia nr. 648/22.10.2014 pentru suma de 626459 lei, reprezentând 461548 lei debit, 95801 lei dobândă şi 69110 penalităţi de întârziere.

Prin acţiunea de faţă, reclamantul GA a chemat în judecată pe pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ROŞIORII DE VEDE solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1000R, anularea titlului executoriu nr. 647/22.10.2014 şi a somaţiei nr. 648/22.10.2014, precum şi suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.

În conformitate cu prevederile art. 172 – art. 173 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva titlului executoriu se poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, iar potrivit dispoziţiilor art. 713 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, contestaţia se introduce la instanţa de executare.

În raport de prevederile art. 650 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, republicat, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Roşiorii de Vede, aceasta fiind instanţa de executare, în circumscripţia căreia se află organul de executare.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 130 alin. 2 coroborate cu prevederile art. 132 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, republicat, se va admite excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Teleorman, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roşiorii de Vede.