Conform art.373 alin.2) din Codul de procedură civilă instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, nu tribunalul.
La data de 30 ianuarie 2013, prin cererea înregistrată sub nr. 671/87/2013, reclamanta H.V., a chemat în judecata civila pe pârâtul Tribunalul Teleorman – Serviciul de Contabilitate, şi a solicitat instanţei ca prin n hotărârea ce va pronunţa să oblige pârâtul la plata drepturilor băneşti restante, în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară întocmite în procedura de executare silită, rezultate din titlurile executorii, constând în:
– sentinţa civilă nr. 2072 din data de 05.12.2007 pronunţată de Tribunalul Teleorman, reprezentând drepturi salariale – indemnizaţia lunară de 10% din salariul brut, începând de la 01.09.2004- la zi, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective calculate până la data de 07.03.2008, dată când sentinţa a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 681/R/2008 a Curţii di Bucureşti (dosar executare nr. 134/2012) în cuantum de 1.357 lei, actualizată la data plăţii efective.
– sentinţa civilă nr. 1593/19.03.2008 pronunţată de Tribunalul Teleorman reprezentând drepturi salariale – spor de confidenţialitate de 15% lunar, începând cu anul 2004 până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii, precum şi în continuare, corespunzător timpului efectiv lucrat de reclamant, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, calculate până la data de 18.06.2009, data la care sentinţa a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.4527/R/2009 a Curţii a Bucureşti (dosar executare nr. 124/2012), în cuantum de 5.311 lei, actualizată la data plăţii efective,
-sentinţa civilă nr. 1787/14.11.2007 pronunţată de Tribunalul Teleorman reprezentând drepturi salariale – spor de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază lunar, începând cu 01.09.2004 – la zi, actualizate pâna la momentul achitării efective, calculat până la data de 28.02.2009, când sporul a fost introdus în salariu si plătit, chiar daca sentinţa civila a rămas irevocabilă la data de 27.05.2009, prin decizia civilă nr.3818/R/2009 a Curţii de Apel Bucureşti (dosar executare 88/2012), în cuantum de 14.318 lei, actualizată la data plăţii efective.
Ca o consecinţă a celor solicitate, să oblige pârâtul Tribunalului Teleorman la recalcularea şi plata diferenţei transelor trimestriale din cursul anului 2012, conform O.U.G. nr. 71/2009, respectiv procentul de 5 % în anul 2012 din valoarea creanţei, raportat la sumele rezultate din aceleaşi rapoarte de expertiză contabilă.
În susţinerea cererii formulate , a motivat:
Pe baza unor hotarâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalului Teleorman pârâtul a fost obligat să-i platească drepturi salariale reprezentând: spor neuropsihic , spor de confidenţialitate, şi îndemnizatie lunara de 10% din salariul brut pentru grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizarii judiciare şi falimentullui a a actelor de executare penala şi executare civila.
Cu ocazia achitării parţiale a fiecărei tranşe din drepturile băneşti restante, Serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului Teleorman a solicitat efectuarea unor expertize contabile extrajudiciare pentru determinarea sumelor ce urmau a fi achitate, pe care le-a actualizat la data fiecărei plăţi efective, în cadrul executării benevole invocând că nu are timp să facă un calcul propriu, motiv pentru care, de-a lungul timpului, de la momentul pronunţării hotarârilor judecătoreşti şi până în cursul anului 2012, când a început plata primei tranşe din procentul de 5% din creanţe, conform OUG nr. 71/2009, a efectuat aceste expertize al căror cost l-a suportat.
Executarea de bună voie a titlurilor executorii s-a început şi efectuat parţial, in cursul anului 2012, de pârâta în conformitate cu rapoartele de expertiza contabilă întocmite şi însuşite de debitor, având ca bază suma totală de 28.741lei
Cu ocazia plaţii acestor drepturi salariale, pârâta i-a diminuat drepturile băneşti cuvenite cu suma de 6.037 lei, ca efect al interpretării eronate a dispoziţiilor titlurilor executorii , fapt ce nu este admisibil ca pe parcursul executării, debitorul, de la sine putere, să diminueze creanţa.
Schimbarea bazei de calcul, în mod unilateral de către debitor şi fără o justificare, raportat la plăţile anterioare, reprezintă o măsură nelegală.
Suma diminuată substanţial este cea cu privire la sporul de risc şi suprasolicitare neuropsibică de 50%, respectiv de la suma de 20.348 lei din februarie 2010 la suma de 6.037 lei în ianuarie 2012, prin interpretarea greşită a dispozitivului sentinţei, ci nu prin achitarea acestor sume.
Celelalte sume, privind sporul de 10%, sunt relativ egale( cu toate că şi aici există diferenţe) cu sumele rezultate din rapoartele de expertiză tehnică, ceea ce denotă faptul că, în cazul sporului de 10% interpretarea sintagmei „la zi” a fost făcută corect, adică la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Aşa cum prevăd dispoziţiile legale procedural civile, sintagma „la zi” în materie civilă reprezintă şi pe viitor, respectiv la momentul rămânerii irevocabile a unei sentinţe civile, nefiind aplicabile dispoziţiile procedural penale în care, aceeaşi sintagmă, înseamnă data pronunţării sentinţei, lucru ce trebuie avut în vedere în interpretarea acestei sintagme.
Este de notorietate faptul că, în dreptul românesc, inclusiv în materia litigiilor de muncă, în cauze similare se pronunţă soluţii contrare integral sau parţial, fiind dezbătute probleme de practică neunitară, în acest sens.
A concluzionat reclamanta că nu contestă decât calculul eronat după care s-au făcut plăţile parţiale în cursul anului 2012, raportat Ia interpretarea greşită a sintagmei „la zi” ca fiind data pronunţării sentinţei şi că solicită plata drepturilor salariale conform rapoartelor de expertiză anexate, potrivit calculului solicitat iniţial şi însuşit de debitorul pârât cu ocazia plăţilor anterioare lunii ianuarie 2012, calcul ce a avut în vedere data rămânerii irevocabile a sentinţelor civile pronunţate.
In ceea ce priveşte sporul de stres si suprasolicitare neuropsihică de 50% pronunţarea sentinţei civile nr. 1787/2007 privind sporul de 50%, a formulat cerere de chemare în judecată privind acordarea sporului cu începere de la data rămânerii irevocabile a sentinţei sus – menţionate, la zi şi apoi în continuare, cerere ce a fost respinsă de Tribunalul Teleorman prin sentinţa civilă nr. 905/2009, având ca motivare decizia civilă nr. 1582 /09.12.2004 a Curţii de Apel Bucureşti care a statuat că sintagma „la zi”, înseamnă şi acordarea pe viitor a acestor drepturi.
Cu privire la acest spor de 50% s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 21/10.03.2008, obligatorie potrivit dispoziţiilor exprese i 329 alin. 3 Cod procedură civilă, care a statuat că în interpretarea si aplicarea un dispoziţiilor art.47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50%, calculat la indemnizaţia brută luna după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, în considerentele deciziei civile nr. 3818/ 27.05.2009 prin care a soluţionat recursul declarat împotriva sentinţei civilă nr.1787/2007 a Tribunalului Teleorman, pag. 6 paragraful 3, arată că „inaplicabilitatea normelor de abrogare conţinute în art. I pct. 42 şi în art. IX alin. 2 din OG nr. 8; impune ca instanţele de judecată să considere rămase în vigoare dispoziţii 47 din Legea nr. 50/1996 care nici în prezent nu şi-au încetat aplicabil efectuai imediat al supravieţuirii normei în discuţie rezidând incontestabil în faptul că dreptul consacrat legislativ de art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvine si în continuare”.
In consecinţă, chiar dacă nu ar fi existat sentinţe civile pronunţate în acest sens, consider că aveam dreptul la acordarea sporului de 50% de stres si suprasolicitare neuropsihică, cu atât mai mult cu cât, în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară sporul de 50% acesta a fost calculat până la data de 28.02.2009, dată la care sporul a fost inclus în salariu, chiar dacă sentinţa civilă nr. 1787/2007 a Tribunalului Teleorman a rămas irevocabilă la data de 27.05.2009, prin decizia civilă nr. 3818/R/2009, ci nu şi în continuare până la data plăţii efective.
A mai precizat că nu a formulat această cerere anterior întrucât a procedat la executarea silită a celor trei titluri executorii, fiind formate dosarele de executare nr. 88/2012, nr. 124 şi nr. 134/2012 la executorii judecătoreşti asociaţi Împungerouă Nicolae şi Împungerouă Doinita – Mihaela din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi „Împungerouă Nicolae şi Împungerouă Doinita -Mihaela”, cu sediul în oraşul Videle, str. Primăverii nr. 1, bl. C6, sc. B, et. 1, ap. 18, judeţul Teleorman.
A încercat şi soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, însă i-a răspuns că nu are titlu pentru actualizarea drepturilor băneşti solicitate.
A precizat că nu solicită plata vreunei sume de bani mai departe de data pronunţării deciziilor civile prin care s-au acordat drepturile salariale.
în dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, martori si expertiză contabilă şi a depus la dosar înscrisuri.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 112 şi următoarele Cod procedură civilă, art. 1516 şi următoarele Noul Cod civil, cât şi toate dispoziţiile legale în materie.
La termenul de judecată din data de 10 aprilie 2013, din oficiu, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a soluţionarii cauzei.
Soluţionând exceptia invocata , în procedura prevazuta de dispoziţiile art 137 alin 1 Cod procedura civila, Tribunalul a constatat că nu este competent să soluţioneze cauza.
Pentru a pronunţa această soluţie, a avut în vedere urmatoarele considerente:
Din petitul cererii reclamantei H.V. reiese că aceasta solicita obligarea pârâtei,, la plata drepturilor baneşti restante , în conformitate cu rapoartele de expertiza contabila extrajudiciară intocmita în procedura de executare silita,, rezultate
din titlurile executorii(hotarâri judecatoreşti) aratate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Potrivit art.400 alin.(1) Cod pr. .civila, contestatia la executare se introduce la instanta de executare – iar art.373 alin.(2) Cod pr. civila prevede ca instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
De la aceste din urma dispozitii nu exista norme derogatorii privitoare la instanta de executare.
Dispozitiile art.2 alin.(1) pct.1 lit.c) din Codul de pr. civila – prin care se da în competenta tribunalelor în prima instanta judecata conflictelor de munca, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante – nu au un asemenea caracter – pentru ca privesc competenta de judecata, iar nu de executare.
Executarea constituie o faza distincta a procesului civil.
Pe de alta parte, dispozitiile art.2 pct.1 lit.c) Cod pr. civila nu au caracterul unor dispozitii speciale pentru a se pune în discutie concursul dintre legea speciala si cea generala.
Tribunalul este instanta de drept comun în materia solutionarii conflictelor de munca.
În alta ordine de idei, dispozitiile prin care se deroga de la regula sunt de stricta interpretare.
Prin urmare, nu se aplica decât în ipotezele strict prevazute în norma derogatorie.
Normele cuprinse în art.2 Cod pr. civila privitoare la competenta de judecata a tribunalului în prima instanta, se aplica strict în privinta fazei judecatii si nu poate fi extinsa aplicarea lor si în stabilirea competentei instantelor în materia executarii silite.
Fata de acestea se constata ca ori de câte ori legea nu prevede o competenta expresa, instanta de drept comun în materia executarii silite este judecatoria în circumscriptia careia se face executarea.
În materia executarii drepturilor de creanta rezultate ca urmare a unui litigiu de munca legiuitorul nu a prevazut o competenta expresa, art.275 din Legea nr.53/2003 stabilind ca dispozitiile prezentului titlu(reguli de procedura) se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila,iar instanta de executare este Judecătoria Videle.
Din aceste considerente Tribunalul apreciaza că exceptia necompetentei materiale întemeiata şi , în temeiul art.137 alin.1,art.373 alin.2,art.400 alin.1 si art.158 alin.1 Cod pr. Civila, urmează să o admită si să declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Videle , ca instanţă în circumscriptia careia se face executarea.
