Potrivit art. 141 alin. 4) din Codul Muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 29 ianuarie 2013 sub nr. 621/87/2013, reclamantul C.Ş.S. a solicitat obligarea pârâţilor Consiliul Local al comunei Crîngu şi Comuna Crîngu prin Primar la plata calculul şi plata compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent perioadei 05.07.2011 – 15.05.2012, în care a exercitat funcţia de viceprimar al comunei Crîngu, judeţul Teleorman, cu dobânda legală, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 05.07.2011 – 15.05.2012 a exercitat funcţia de viceprimar al comunei Crîngu, judeţul Teleorman, fiind desemnat prin HCL nr. 11/11.05.2011, mandatul său încetând de drept prin HCL nr. 19/15.05.2012.
Reclamantul arată că, în perioada menţionată, nu a beneficiat de concediu de odihnă, deşi avea acest drept potrivit art. 38 din Legea nr. 393/2001 privind Statutul aleşilor locali şi art. 1 din O.G. nr. 80/2003 privind concediul de odihnă anual şi alte concedii ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, precum şi a primarilor şi viceprimarilor.
Menţionează reclamantul că, în condiţiile încetării mandatului de viceprimar, efectuarea concediului de odihnă nu mai era posibilă, astfel că se impune compensarea în bani a concediului de odihnă la care ar fi îndreptăţit.
În fine, reclamantul arată că a formulat cerere de acordare a drepturilor băneşti respective, înregistrată sub nr. 1304/29.06.2012 la Primăria comunei Crîngu, însă cererea nu a fost soluţionată până la data promovării acţiunii.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 393/2001 privind Statutul aleşilor locali, O.G. nr. 80/2003 privind concediul de odihnă anual şi alte concedii ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, precum şi a primarilor şi viceprimarilor şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, iar în dovedirea cererii reclamantul a anexat, în copie, cererea înregistrată sub nr. 1304/29.06.2012, HCL nr. 19/15.05.2012 şi HCL nr. 11/11.05.2011.
La data de 18.02.2013, prin serviciul registratură, pârâtul Consiliul Local al comunei Crîngu a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. (filele 17-18)
În apărare, pârâtul a arătat că reclamantul a ocupat funcţia de viceprimar al comunei Crîngu, începând cu data de 5 iulie 2011, însă nu a prezentat de la ultimul loc de muncă adeverinţa din care să rezulte dacă a beneficiat sau nu de concediu de odihnă în anul 2011, astfel că în anul 2011 a fost imposibil de efectuat compensarea în bani întrucât nu s-a ştiut dacă acesta avea sau nu de efectuat concediu de odihnă, mai mult, reclamantul având posibilitatea prevăzută de O.G. nr. 80/2003 privind concediul de odihnă anual şi alte concedii ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, precum şi a primarilor şi viceprimarilor.
Mai arată pârâtul că, întrucât reclamantul nu a prezentat adeverinţa de ultimul loc de muncă din care să rezulte efectuarea concediului de odihnă şi nici nu a prezentat Consiliului local Crîngu cererea de efectuare a concediului de odihnă aferent anului 2011, aşa cum prevede O.G. nr. 80/2003, s-a considerat că a efectuat concediul de odihnă aferent anului 2011 şi din această cauză nu a formulat nicio cerere pentru a fi prezentată Consiliului local.
Cu privire la perioada ianuarie 2012 – 15 mai 2012, pârâtul a arătat că este de acord cu plata concediului de odihnă, însă au avut loc divergenţe referitoare la anumite bunuri achiziţionate de reclamant în perioada când a deţinut funcţia de viceprimar al comunei Crîngu.
În fine, pârâtul menţionează că, la data când a încetat mandatul de viceprimar, reclamantul nu s-a prezentat la Primăria comunei Crîngu pentru a întocmi proces – verbal sau notă de lichidare, prin care să predea documentele şi bunurile primăriei pe care acesta le deţinea, din această cauză amânându-se plata concediului de odihnă aferent anului 2012 până la rezolvarea divergenţelor referitoare la restituirea documentelor şi bunurilor prin semnarea procesului –verbal.
Pârâta Comuna Crîngu prin Primar, legal citată, nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi nici înscrisuri în apărare.
Prin încheierea din data de 28 februarie 2013 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Completului C6 CAF în soluţionarea cauzei, în baza art. 99 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C.S.M nr. 387/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cauza fiind transpusă spre competentă soluţionare Completului de litigii şi asigurări sociale C2.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma actelor normative incidente, Tribunalul reţine următoarele:
Prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Crîngu nr. 11/11.05.2011 (fila 10), reclamantul a fost ales în funcţia de viceprimar al comunei Crîngu, mandatul de consilier şi viceprimar al acestuia încetând de drept la data de 15.05.2012, prin Hotărârea Consiliului Local al comunei Crîngu nr. 19/15.05.2012 (fila 6).
Prin cererea înregistrată sub nr. 1304/29.06.2012 (fila 4), reclamantul a solicitat plata concediului de odihnă pe anul 2011 şi anul 2012, perioadă în care a îndeplinit funcţia de viceprimar.
Aşa cum rezultă din apărările pârâtului Consiliului Local al comunei Crîngu, reclamantul nu a nu a prezentat de la ultimul loc de muncă adeverinţa din care să rezulte dacă a beneficiat sau nu de concediu de odihnă în anul 2011, astfel că în anul 2011 a fost imposibil de efectuat compensarea în bani întrucât nu s-a ştiut dacă acesta avea sau nu de efectuat concediu de odihnă, iar în ceea ce priveşte concediul de odihnă aferent perioadei ianuarie 2012 – 15 mai 2012, este de acord cu plata concediului de odihnă, plata fiind amânată până la întocmirea procesului – verbal sau notei de lichidare, prin care reclamantul să predea documentele şi bunurile primăriei pe care le deţinea.
Potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, primarii şi viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene beneficiază de concedii de odihnă, concedii medicale, concedii fără plată, precum şi de concedii plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite, potrivit legii.
Conform art. (1) din O.G. nr. 80/2003 privind concediul de odihnă şi alte concedii ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, precum şi ale primarilor şi viceprimarilor, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti, primarii şi viceprimarii au dreptul la un concediu de odihnă plătit pentru fiecare an calendaristic, alin. (2) prevăzând durata concediului anual, respectiv 25 zile lucrătoare.
Art. 7 din O.G. nr. 80/2003 stipulează că pentru perioada concediului de odihnă, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti, primarii şi viceprimarii beneficiază de o indemnizaţie de concediu.
Preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti, primarii şi viceprimarii efectuează concediul de odihnă în fiecare an, în cazuri excepţionale, cu aprobarea consiliului judeţean, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, respectiv a consiliului local, putând efectua concediul de odihnă şi în anul următor.
Potrivit principiului instituit de art.144 din Codul Muncii, aplicabil şi raportului de serviciu al viceprimarului, conform art. 278 alin. (2) din Codul muncii, toţi salariaţii beneficiază de un drept fundamental, anume dreptul la odihnă, drept care nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări ori limitări.
Potrivit dispoziţiilor art. 146 Codul Muncii, concediul de odihna se efectuează în fiecare an. Prin excepţie, efectuarea concediului de odihnă în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil. Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au putut efectua integral concediul de odihnă la care aveau dreptul. Compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Din analiza textului enunţat rezultă că regula constă în efectuarea concediului de odihnă, drept al angajatului, ce nu poate fi retras şi nici nu poate constitui obiect de tranzacţie. Efectuarea concediului are loc în anul calendaristic aferent şi numai pentru cazuri limitate, în anul care obligatoriu este cel următor. Astfel, textul prevede expres că în anul următor angajatorul este obligat să permită efectuarea concediului de odihna de către angajat, dreptul acestuia impunându-se a fi respectat indiferent de impactul asupra activităţii.
În situaţia în care acest drept nu mai poate fi realizat ca urmare a încetării calităţii de salariat, concediul de odihnă legal neefectuat se compensează cu acordarea unei sume de bani, potrivit art. 146 alin. (4) din Codul muncii, raţiunea acestei prevederi constând în compensarea efortului deosebit suportat de salariatul care a lucrat, fără odihnă, un an întreg calendaristic.
Această dispoziţie se regăseşte în prevederile art. 7 din Directiva nr.2003/88/CE, care impune statelor comunităţii europene prescripţii minimale de securitate şi sănătate în domeniul organizării timpului de muncă, statuându-se că, în situaţia încetării relaţiei de muncă, de serviciu, concediul de odihnă anual neefectuat poate fi înlocuit printr-o indemnizaţie financiară.
Aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 3477/19.03.2013 eliberată de S.C. APA SERV S.A., în anul 2011, în funcţie de vechimea în muncă, reclamantul avea dreptul la 23 de zile de concediu de odihnă, beneficiind de 11 zile de concediu, calculat la timpul efectiv lucrat, pentru care a primit suma de 495 lei.
Tribunalul reţine că, la data încetării mandatului de viceprimar, reclamantul nu a solicitat şi nu a efectuat concediul de odihnă aferent perioadei 5 iulie – 31 decembrie 2011 şi nici perioadei 1 ianuarie – 15 mai 2012, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 146 alin. (4) din Codul muncii, reclamantul având dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.
Referitor la cererea reclamantului, vizând obligarea pârâţilor la plata de daune interese, se constată că, potrivit art. 166 alin. (4) din Codul muncii, neplata salariului care cuprinde şi indemnizaţiile, poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului adus salariatului.
Totodată, art. 1088 Cod civil prevede că la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală care se cuvine creditorului fără ca acesta să fi ţinut a justifica vreo pagubă.
În baza acestor dispoziţii legale, se constată justificat dreptul reclamantului de a primi daunele interese pentru neplata drepturilor salariale sub forma dobânzii legale.
Prin urmare, instanţa apreciază că pretenţiile solicitate de către reclamant sunt întemeiate, întrucât acesta avea dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat conform prevederilor Codului muncii, iar prin neplata acestor drepturi la data încetării mandatului de viceprimar, raportat la devalorizarea monezii naţionale în contextul situaţiei politico–social-economice s-a produs acestuia un prejudiciu care nu poate fi reparat decât prin actualizarea debitului cu rata inflaţiei.
Pe de altă parte, prin neplata la termen a creanţelor salariale reclamantul a suferit un prejudiciu, daună care poate fi remediată prin acordarea dobânzii legale corespunzătoare perioadei în care acesta a fost lipsit de salariul majorat.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept reţinute, se va admite acţiunea formulată de reclamantul C.Ş.S. împotriva pârâţilor Consiliul local al comunei Crângu şi Comuna Crângu prin Primar, iar pârâţii vor fi obligaţi la calculul şi plata către reclamant a compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat în perioada 05.07.2011 – 15.05.2012, cu actualizare la data plăţii şi la plata de despăgubiri compensatorii cuvenite pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale datorate, constând în dobânda legală, în conformitate cu O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 29.01.2013 şi până la data plăţii
