Din dispoziţiile articolului 8 alin. 4 şi 5 din Legea nr.85/2006 rezultă că, din punct de vedere formal, se poate dispune suspendarea executării sentinţei prin care s-a decis intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile articolului 107 din Legea nr. 85/2006.
– Articolul 8 alin.4 şi 5 din Legea nr.85/2006
– Articolul 107 din Legea nr.85/2006
– Articolul 403 Cod procedură civilă.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.1428 din 26.06.2014)
Asupra cererii de suspendare a executării:
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V- a Civilă, s-a înregistrat la data de 06.06.2014, cererea de suspendare a executării sentinţei comerciale nr.175/26.03.2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr.2052/122/2009, precum şi a Încheierii pronunţată la 26.03.2014, întemeiată în drept (conform precizării făcute în scris) pe dispoziţiile articolului 300 alin.2 Cod procedură civilă şi ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
S-a invocat faptul că societatea debitoare nu se găseşte în situaţia de a nu îşi îndeplini obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate prin planul de reorganizare, iar prin activitatea desfăşurată de către societate, în perioada reorganizării sale, sub nicio formă nu aduce pierderi averii sale.
Administratorul special şi-a îndeplinit sarcinile pentru parcurgerea planului aprobat, fără să aducă pierderi averii societăţii, ci dimpotrivă, prin susţinere şi creditare din resurse proprii, iar în privinţa creditorilor reprezentaţi de către M. S. a intreprins demersuri pentru a dovedi lipsa de interes şi frauda comisă.
Toate aceste demersuri au fost ignorate de către instanţa de fond şi administratorul judiciar, cu toate că le-au fost aduse în mod repetat la cunoştinţă, iar această situaţie le-a conferit în mod nelegal calitatea de creditori majoritari persoanelor fizice reprezentate de M. Ş., care au luat hotărârea de intrare a societăţii în faliment, respectiv hotărârea din 10 martie 2014, la care se face referire.
S-a mai invocat că a investit organele judiciare cu plângere penală, apreciind că hotărârea adunării creditorilor din 10.03.2014 nu este legală, iar motivarea instanţei de fond că administratorul special ar fi încasat suma de 293.246,94 lei este una neadevărată, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi la societatea debitoare.
În ceea ce priveşte încheierea de şedinţă pronunţată la aceeaşi dată ca şi sentinţa atacată, din 26.03.2014, în mod netemeinic şi nelegal, se apreciază de petentă, doar prin referire la decizia administratorului judiciar, s-a admis cererea formulată de creditorii persoane fizice de dare de plată a imobilului societăţii debitoare în suprafaţă de 179.300 mp teren, evaluat la doar 1.666.661 euro, ceea ce dovedeşte o dată în plus cele invocate, se mai precizează de către petentă.
S-au formulat întâmpinări de către intimaţii persoane fizice, de SC A. SRL prin lichidator judiciar P. L. I., de SC F. R. SRL.
Prin întâmpinări, au fost invocate excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului K. I. în nume propriu, precum şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special K. I. al debitoarei.
În şedinţa publică din data de 26.06.2014, Curtea a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Încheierii din 26.03.2014.
În aceeaşi şedinţă publică, faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului K. I. în nume propriu, s-a făcut precizarea de către acesta, prin apărătorul său, că cererea de suspendare a fost formulată atât în calitate de creditor, cât şi în calitate de administrator special.
Examinând cererea de suspendare a executării formulată de către petentele SC A. SRL prin administrator special K. I. şi K. I. în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate atât în cererea scrisă, cât şi cu ocazia dezbaterilor, sub aspectul prejudicierii, cu excepţiile invocate de către intimaţi şi excepţia invocată de Curte din oficiu, cu dispoziţiile articolului 300 alin. 2 Cod procedură civilă, ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenţei şi celelalte prevederi legale incidente în speţă, Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr.175/26.03.2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr.2052/122/2009, în baza dispoziţiilor articolului 107 lit. C din Legea nr. 85/2006, s-a dispus trecerea în procedura falimentului a debitoarei SC A. SRL, s-a constatat dizolvată societatea debitoare şi s-a ridicat administratorului special dreptul de administrare.
Prin Încheierea din 26.03.2014, pronunţată în dosarul nr. 2052/122/2009 de Tribunalul Giurgiu, s-a admis cererea formulată de D. L., D. D. L., S. E., P. G., F. C., S. S. şi s-a autorizat darea în plată a imobilului teren în suprafaţă de 179.300 mp, amplasat în Comuna Ciorogârla, Judeţul Ilfov (individualizat în încheiere) la valoarea stabilită prin expertiză, 1.666.661 euro, în contul creanţei creditorilor.
Sub aspectul excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Încheierii din 26.03.2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, Curtea apreciază că aceasta operează în cauză, având în vedere, pe de o parte, dispoziţiile articolului 8 alin. 4 şi 5 din Legea nr.85/2006, iar pe de altă parte, soluţia pronunţată prin Încheierea din 26.03.2014, a cărei suspendare a executării s-a solicitat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor articolului 8 alin.4 din Legea nr.85/2006, prin derogare de la prevederile articolului 300 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
Conform articolului 8 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 prevederile alin. 4, nu se aplică în cazul judecării recursului, împotriva hotărârilor date de judecătorul-sindic, prevăzute la literele a-d, ale articolului 8 alin. 5 din Legea nr.85/2006, între care şi sentinţa prin care s-a decis intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 107, cum este cazul în speţă, însă, în situaţia cererii de suspendare a executării sentinţei comerciale nr. 175/26.03.2014, nefiind şi cazul Încheierii din 26.03.2014, întrucât faţă de cele anterior reţinute, soluţia pronunţată prin această Încheiere nu se încadrează la excepţiile reglementate de articolul 8 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, fiindu-i incidente dispoziţiile articolului 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pe cale de consecinţă, cererea de suspendare a executării Încheierii din 26.03.2014 este inadmisibilă, considerente pentru care, Curtea nu va mai analiza nici excepţiile invocate de către intimate, relativ la cererea de suspendare a acestei Încheieri.
În ceea ce priveşte suspendarea executării sentinţei comerciale nr.175/26.03.2014, sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale active a petentului K. I., în calitate de creditor, Curtea apreciază că această excepţie operează în cauză, motivat de faptul că acesta nu figurează în tabelul definitiv consolidat al creanţelor asupra averii debitoarei SC A. SRL.
În cauză însă, nu operează excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului K. I., în calitate de administrator special al debitoarei, faţă de dovezile depuse la dosarul cauzei, din chiar sentinţa comercială nr.175/26.03.2014, practica, reieşind calitatea de administrator special al acestuia, aspect necontestat.
Şi sub aspectul excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special K. I. al debitoarei, invocată raportat la faptul că acestuia i-a fost ridicat dreptul de administrare, Curtea apreciază că nici această excepţie nu operează în speţă, faţă de dispoziţiile articolului 18 alin. 1 din Legea nr.85/2006, care reglementează că după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele asociaţilor, teza ultimă fiind aplicabilă în cauză.
Sub aspectul admisibilităţii cererii de suspendare a executării sentinţei comerciale nr.175/26.03.2014, Curtea apreciază că aceasta este admisibilă.
Aşa, cum s-a reţinut şi anterior de către Curte, din cuprinsul dispoziţiilor articolului 8 alin. 4 şi 5 din Legea nr.85/2006, rezultă că, din punct de vedere formal, se poate dispune suspendarea executării sentinţei prin care s-a decis intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile articolului 107 ( articolul 8 alin. 5 lit. c din Legea nr. 85/2006).
Raportat la măsurile luate prin sentinţa a cărei suspendare se solicită, în cauză este îndeplinită această condiţie.
În ceea ce priveşte cerinţa consemnării cauţiunii, prevăzute de dispoziţiile articolului 403 alin. 4 Cod procedură civilă, Curtea reţine că şi aceasta este îndeplinită, întrucât s-a făcut dovada consemnării cauţiunii de 500 lei, conform recipisei de consemnare depusă în copie la dosarul cauzei, originalul fiind depus la registrul de valori al Curţii.
Din cele menţionate anterior, sub aspectul admisibilităţii, rezultă că sunt îndeplinite aceste condiţii formale privind admisibilitatea cererii de suspendare.
Pe fondul cauzei însă, cererea de suspendare nu este întemeiată.
Având în vedere că măsura suspendării executării este o măsură cu caracter de excepţie, Curtea reţine că aceasta nu poate fi dispună decât în situaţia în care se dovedeşte că măsura se impune pentru prevenirea unei pagube iminente, care ar trebui evitată pe calea suspendării executării hotărârii atacate.
În speţă, în cererea de suspendare formulată, nu s-a invocat iminenţa vreunei pagube care ar trebui evitată prin suspendarea executării, simpla afirmaţie că hotărârea ar aduce pagube şi prejudicii iminente, precum şi aspectele invocate în şedinţa de dezbateri, nu echivalează cu dovedirea prejudiciilor care ar fi cauzate pentru sine şi pentru societatea debitoare, nereieşind concret nici în ce constau acestea şi din ce derivă aceste prejudicii, şi pe cale de consecinţă, nici caracterul iremediabil al acestora, pagube iminente care să justifice aplicarea acestei măsuri.
Pentru considerentele expuse, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării Încheierii din 26.03.2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr.2052/122/2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului K. I., în calitate de creditor şi să respingă cererea de suspendare a executării sentinţei comerciale nr.175/26.03.2014, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr.2052/122/2009, formulată de petentul K. I., în calitate de creditor, pentru lipsa calităţii procesuale active.
Curtea a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a petentului K. I., în calitate de administrator special al debitoarei şi a lipsei calităţii de reprezentant a administratorului special K. I. al debitoarei. A respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării sentinţei comerciale nr.175/26.03.2014, formulată de petentul K. I., în calitate de administrator special al debitoarei.
