– Cod procedura civila, art.274
Recurentul a formulat împotriva debitorului o cerere de deschidere a procedurii insolventei pentru o creanta în suma de 14.280 lei. Cererea a fost anulata, ca netimbrata, desi creditorul a fost citat cu mentiunea expresa de a face dovada îndeplinirii acestei obligatii legale. Prin urmare, recurentul – creditor a cazut în pretentii fata de intimata debitoare, atât timp cât cererea sa nu a fost admisa, nici macar în parte. Instanta de fond a stabilit în mod corect ca în aceasta situatie devin aplicabile prevederile art. 274 c.proc.civ.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A COMERCIALA
DECIZIA NR.1002 din 2.09.2010)
Prin sentinta comerciala nr. 6461/11.12.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala s-a anulat ca netimbrata cererea formulata de creditorul CA T.G.L., s-a respins ca ramasa fara obiect contestatia debitorului SC A SA si, în temeiul art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, s-a respins cererea formulata de creditorul K. LLC W. DC împotriva debitorului, cererea având ca obiect solicitarea de deschidere a procedurii insolventei. Prin aceeasi sentinta s-a admis în parte capatul de cerere având ca obiect cheltuieli de judecata si ca urmare, creditorul CA T.G.L. a fost obligat la plata catre debitor a sumei de 2120,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
În motivarea sentintei au fost retinute urmatoarele :
Creditorul CA T.G.L. a solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva debitorului SC A SA pentru o creanta în suma de 14. 280 lei, cerere netimbrata si care a fost anulata pentru acest motiv, în temeiul dispozitiilor art. 20 alin. 3 si 6 lit. c din Legea nr. 146/1997 rep. privind taxele de timbru.
În acelasi dosar creditorul SC K LLC W SDC a cerut deschiderea procedurii insolventei în temeiul unui bilet la ordin emis de debitor la data de 16.06.2007, scadent la 22.09.2009 si refuzat la plata din lipsa de disponibil banesc. În conformitate cu art. 33 alin. 3 din s-a respins cererea creditorului, dat fiind ca acesta nu a depus în termen cautiunea stabilita în sarcina sa de catre instanta. Contestatia debitorului a fost respinsa ca ramasa fara obiect.
În ceea ce priveste capatul de cerere referitor la cheltuielile de judecata, tribunalul a retinut ca prin anularea cererii ca netimbrata, creditorul a cazut în pretentii, fiind aplicabile dispozitiile art. 274 c.proc.civ. S-a apreciat în temeiul art. 274 alin. 3 c.proc.civ. ca se impune reducerea onorariului aparatorului ales al debitorului, având în vedere ca s-a solicitat un onorariu excesiv de mare în raport cu activitatea efectiv prestata.
CA T.G.L. a declarat recurs împotriva acestei sentinte, solicitând modificarea în parte a hotarârii, în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecata.
În motivarea recursului se sustine ca, pentru stabilirea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata instanta trebuie sa constate existenta culpei procesuale si ca, în cauza de fata, partea din vina careia a fost promovata actiunea a fost debitorul care, desi somat în mai multe rânduri, a refuzat sa plateasca creanta datorata.
Recurenta a mai afirmat ca la aprecierea cuantumului onorariului instanta trebuie sa faca o corelare între valoarea onorariului si depusa de avocat, valoarea pretentiilor si complexitatea cauzei. Se sustine ca suma datorata cu titlu de creanta a fost achitata la primul termen de judecata.
Examinând sentinta recurata prin prisma criticilor invocate si în raport de probele dosarului, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente :
Recurentul a solicitat ca în urma admiterii recursului, sa se respinga cererea debitorului de acordare a cheltuielilor de judecata.
Potrivit dispozitiilor legale aplicabile în cauza, art. 274 c.proc.civ., partea care cade în pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinita de avocat.
În speta de fata, recurentul CA T.G.L. a formulat împotriva debitorului SC A SA o cerere de deschidere a procedurii insolventei pentru o creanta în suma de 14.280 lei.
Cererea a fost anulata, ca netimbrata, desi creditorul a fost citat cu mentiunea expresa de a face dovada îndeplinirii acestei obligatii legale.
Prin urmare, recurentul – creditor a cazut în pretentii fata de intimata debitoare, atât timp cât cererea sa nu a fost admisa, nici macar în parte.
Instanta de fond a stabilit în mod corect ca în aceasta situatie devin aplicabile prevederile art. 274 c.proc.civ.
Mai departe, instanta a analizat cererea debitoarei de acordare a cheltuielilor de judecata constând în onorariul avocatului care a asigurat apararea în dosar, luând în considerare în aprecierea activitatii efectiv prestate de catre avocat, prezenta acestuia la trei termene consecutive, precum si împrejurarea ca a formulat contestatie la cererea introductiva a creditorului.
Instanta a considerat ca onorariul solicitat de catre debitoare cu titlu de cheltuieli de judecata este nepotrivit de mare în raport cu munca realizata de avocat în acest dosar si în consecinta, facând aplicarea art. 274 alin. 3 c.proc.civ., a admis în parte cererea debitorului, în sensul ca a micsorat cuantumul cheltuielilor de judecata la suma de 2000 lei.
Curtea observa ca instanta a dispus deja, în urma unei analize pertinente a situatiei de fapt, reducerea la un nivel rezonabil a onorariului solicitat de catre partea care a câstigat procesul.
Recurentul nu a reusit sa demonstreze ca suma la care a fost obligat cu titlu de cheltuieli de judecata este nerezonabil de mare în raport de criteriile prevazute la art. 274 alin. 3 c.proc.civ.
În concluzie, Curtea constata ca recursul este nefondat si a fost respins, în conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1 c.proc.civ., cu aceasta motivare.
