Prin cererea înregistrată la data de 09.10.2014, sub nr. …/87/2014, reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Teleorman, în numele şi pentru membrii de sindicat … a chemat în judecată ŞCOALA GIMNAZIALĂ CĂLMĂŢUIU DE SUS, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite conform sentinţelor civile nr. 3049/31.10.2012 şi nr. 2234/12.09.2013, pronunţate de Tribunalul Teleorman – Secţia Conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr.3819/87/2012 şi nr. 2652/87/2013 de la data emiterii sentinţelor şi până la data plăţii efective.
Motivând acţiunea, reclamantul a arătat că prin sentinţele civile mai sus menţionate, pârâta a fost obligată la plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, reclamanţi în cauză, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariate efectiv încasate şi cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, în perioada 1 octombrie 2008 – 31 decembrie 2009, actualizate în funcţie de rata inflaţiei Ia data efectivă a plăţii.
Deşi sentinţele mai sus menţionate sunt irevocabile, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanţa de judecată, astfel că în patrimoniul acestora s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că aceştia au fost lipsiţi de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal.
Apreciază reclamantul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicată [fost art. 161 alin. (4)], întârzierea nejustificata a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.,”, în condiţiile în care, potrivit art. 161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor'”. Acelaşi act normativ prevede, la art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin. (1)], următoarele: „Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.”’
În consecinţă, consideră că şi în privinţa daunelor interese datorate de unitatea de învăţământ pârâtă în cauză salariaţilor pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei civile, respectiv cele ale Codului civil şi anume :
(Noul Cod civil – Legea nr. 287/2009, republicată), şi anume: art. 1530, art. 1531 şi art. 1535.
Creditorul are dreptul în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligaţiei.
Susţine că în egală măsură, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea ”
(Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea iu plata unei obligaţii băneşti” – art. 1 – şi că „în cazul în care. potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală” — art. 2)
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă – aceasta deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Arată că în acest sens s-a pronunţat deja Tribunalul Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, care, prin sentinţa nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr. 3179/63/2012, a constatat că ,dobânda este datorată începând cu data scadenţei pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâţii fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523NCC) Cod civil şi 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective”. în acelaşi sens, prin sentinţa nr. 1515/13.02.2013, Tribunalul Dolj a reţinut că daunele-interese datorate de angajator conform art. 166 alin. (4) din Codul muncii „pot consta în dobânda legală, care reprezintă preţul lipsei de folosinţă a sumelor stabilite prin titlul executoriu'”; în consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 1531 din Noul Cod civil, a constatat că dobânda legală „este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată şi până la data plăţii efective a sumelor stabilite conform sentinţei . .” (titlului executoriu).
În concluzie , menţionează că acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadenţă a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentinţei menţionate) fiind privaţi de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenţei şi data plăţii efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancţiune pentru întârzierea la plată a unor obligaţii, dispuse – în cazul de faţă – de instanţa de judecată în sarcina angajatorului.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 148 şi urm. şi art. 194 Cod procedură civilă, art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 şi art. 278 alin. (I) din Codul muncii, art. 2 din (OG nr. 13/2011 şi art. 1530 şi urm. Cod civil, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: tabel cu membrii de sindicat care susţin promovarea prezentei acţiuni; sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Teleorman; extras din Decizia nr. 2/17.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Pârâta, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nici acte în apărare.
Pe fondul cauzei acţiunea este întemeiată şi urmează să fie admisă pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.71/2009 s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eşalonată pe o perioadă iniţial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.45/2010, Legea nr.230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei şi procentelor de plată, urmând ca executarea obligaţiilor să fie finalizată în anul 2016.
Împrejurarea că prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele preţurilor de consum, comunicat de Institutul Naţional de Statistică nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune – interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligaţiei de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanţele au devenit certe, lichide şi exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Actualizarea creanţelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanţi.
Astfel, actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piaţă, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, aduşi astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menţine valoarea reală a obligaţiei monetare la data efectuării plăţii, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut din investirea banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere şi acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Aşadar, acordarea dobânzii legale, până la data plăţii integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.
Se reţine şi că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privinţa exigibilităţii creanţelor, în sensul amânării scadenţei acestora.
Astfel, creanţele recunoscute în favoarea reclamanţilor, fiind certe, lichide şi exigibile, obligaţia de plată este cu execuţie imediată, chiar de la data pronunţării hotărârilor în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din acelaşi act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul naşterii raportului juridic obligaţional, obligaţia rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată nu s-a negat existenţa şi întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eşalonată a obligaţilor de plată conţinute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificaţia exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acţionat cu intenţie sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedeşte existenţa unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forţa majoră, fapta creditorului însuşi ori fapta unui terţ pentru care debitorul nu este ţinut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terţ să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forţei majore sau ale cazului fortuit.
Or, eşalonarea plăţii instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deşi îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispoziţiilor art.1073, art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 şi art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea daunelor – interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor rezultate din titlurile executorii.
Reclamanţii din prezenta cauză, personal bugetar, au obţinut drepturi salariale prin sentinţele civile nr. 3049/31.10.2012 şi nr. 2234/12.09.2013, irevocabile, plata drepturilor obţinute s-a făcut eşalonat potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate şi sunt îndreptăţiti la repararea întocmai a prejudiciului material cauzat de neexecutarea la timp a obligaţiei de plată de către angajatorul debitor.
Pentru aceste considerente se va admite acţiunea şi se va obliga pârâta să plătească fiecărui reclamant dobânda legală aferentă drepturilor băneşti cuvenite, conform sentinţelor civile nr. 3049/31.10.2012 şi nr. 2234/12.09.2013 pronunţate de Tribunalul Teleorman, începând cu data pronunţării sentinţelor şi până la data plăţii efective.
Motivând acţiunea, reclamantul a arătat că prin sentinţele civile mai sus menţionate, pârâta a fost obligată la plata diferenţelor de drepturi salariale neacordate membrilor de sindicat, reclamanţi în cauză, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariate efectiv încasate şi cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, în perioada 1 octombrie 2008 – 31 decembrie 2009, actualizate în funcţie de rata inflaţiei Ia data efectivă a plăţii.
Deşi sentinţele mai sus menţionate sunt irevocabile, nici până în prezent membrii de sindicat nu au beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanţa de judecată, astfel că în patrimoniul acestora s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că aceştia au fost lipsiţi de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal.
Apreciază reclamantul că, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicată [fost art. 161 alin. (4)], întârzierea nejustificata a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.,”, în condiţiile în care, potrivit art. 161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor'”. Acelaşi act normativ prevede, la art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin. (1)], următoarele: „Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.”’
În consecinţă, consideră că şi în privinţa daunelor interese datorate de unitatea de învăţământ pârâtă în cauză salariaţilor pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei civile, respectiv cele ale Codului civil şi anume :
(Noul Cod civil – Legea nr. 287/2009, republicată), şi anume: art. 1530, art. 1531 şi art. 1535.
Creditorul are dreptul în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligaţiei.
Susţine că în egală măsură, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea ”
(Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea iu plata unei obligaţii băneşti” – art. 1 – şi că „în cazul în care. potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală” — art. 2)
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă – aceasta deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Arată că în acest sens s-a pronunţat deja Tribunalul Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, care, prin sentinţa nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr. 3179/63/2012, a constatat că ,dobânda este datorată începând cu data scadenţei pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâţii fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523NCC) Cod civil şi 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective”. în acelaşi sens, prin sentinţa nr. 1515/13.02.2013, Tribunalul Dolj a reţinut că daunele-interese datorate de angajator conform art. 166 alin. (4) din Codul muncii „pot consta în dobânda legală, care reprezintă preţul lipsei de folosinţă a sumelor stabilite prin titlul executoriu'”; în consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 1531 din Noul Cod civil, a constatat că dobânda legală „este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată şi până la data plăţii efective a sumelor stabilite conform sentinţei . .” (titlului executoriu).
În concluzie , menţionează că acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadenţă a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentinţei menţionate) fiind privaţi de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenţei şi data plăţii efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancţiune pentru întârzierea la plată a unor obligaţii, dispuse – în cazul de faţă – de instanţa de judecată în sarcina angajatorului.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 148 şi urm. şi art. 194 Cod procedură civilă, art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268 şi art. 278 alin. (I) din Codul muncii, art. 2 din (OG nr. 13/2011 şi art. 1530 şi urm. Cod civil, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: tabel cu membrii de sindicat care susţin promovarea prezentei acţiuni; sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Teleorman; extras din Decizia nr. 2/17.02.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.
Pârâta, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nici acte în apărare.
Pe fondul cauzei acţiunea este întemeiată şi urmează să fie admisă pentru următoarele considerente:
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.71/2009 s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eşalonată pe o perioadă iniţial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.45/2010, Legea nr.230/2011) au fost aduse modificări sub aspectul perioadei şi procentelor de plată, urmând ca executarea obligaţiilor să fie finalizată în anul 2016.
Împrejurarea că prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele preţurilor de consum, comunicat de Institutul Naţional de Statistică nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune – interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligaţiei de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanţele au devenit certe, lichide şi exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorilor un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Actualizarea creanţelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamanţi.
Astfel, actualizarea creanţei cu indicele de inflaţie reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piaţă, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, aduşi astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menţine valoarea reală a obligaţiei monetare la data efectuării plăţii, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câştigul pe care creditorul l-ar fi obţinut din investirea banilor, dacă aceştia ar fi fost plătiţi la scadenţă, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere şi acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Aşadar, acordarea dobânzii legale, până la data plăţii integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflaţie nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispoziţiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.
Se reţine şi că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privinţa exigibilităţii creanţelor, în sensul amânării scadenţei acestora.
Astfel, creanţele recunoscute în favoarea reclamanţilor, fiind certe, lichide şi exigibile, obligaţia de plată este cu execuţie imediată, chiar de la data pronunţării hotărârilor în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din acelaşi act normativ, anterior republicării). Aceasta înseamnă că plata trebuia făcută la momentul naşterii raportului juridic obligaţional, obligaţia rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Mai mult, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată nu s-a negat existenţa şi întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eşalonată a obligaţilor de plată conţinute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificaţia exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil din anul 1864, respectiv 1530 din Codul civil din anul 2009, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acţionat cu intenţie sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedeşte existenţa unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forţa majoră, fapta creditorului însuşi ori fapta unui terţ pentru care debitorul nu este ţinut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terţ să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forţei majore sau ale cazului fortuit.
Or, eşalonarea plăţii instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, modificată şi completată nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deşi îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispoziţiilor art.1073, art. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 şi art. 1535 din Codul civil din anul 2009, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la acordarea daunelor – interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor rezultate din titlurile executorii.
Reclamanţii din prezenta cauză, personal bugetar, au obţinut drepturi salariale prin sentinţele civile nr. 3049/31.10.2012 şi nr. 2234/12.09.2013, irevocabile, plata drepturilor obţinute s-a făcut eşalonat potrivit dispoziţiilor legale sus menţionate şi sunt îndreptăţiti la repararea întocmai a prejudiciului material cauzat de neexecutarea la timp a obligaţiei de plată de către angajatorul debitor.
Pentru aceste considerente se va admite acţiunea şi se va obliga pârâta să plătească fiecărui reclamant dobânda legală aferentă drepturilor băneşti cuvenite, conform sentinţelor civile nr. 3049/31.10.2012 şi nr. 2234/12.09.2013 pronunţate de Tribunalul Teleorman, începând cu data pronunţării sentinţelor şi până la data plăţii efective.
