Cesionarea acţiunilor sau părţilor sociale. Existenţa datoriilor la bugetul de stat. Sancţiune
Prin sentinţa civilă nr. 1829/E/25.11.2002, pronunţată de Tribunalul Iaşi s-a respins opoziţia formulată de opozanta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Iaşi împotriva hotărârilor adoptate de asociaţii S.C. „M.” S.R.L. Iaşi, prin actul adiţional autentificat prin încheierea nr. 644/28.04.2002 la Biroul Notarului Public P.C.I.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele. în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 414/2002, „cesionarea sau înstrăinarea sub orice altă formă a acţiunilor ori a părţilor sociale ale societăţilor comerciale (…) se poate face numai după achitarea la bugetul de stat a obligaţiilor fiscale de natura impozitului pe profit şi a impozitului pe dividende”, numai că această cesiune de părţi sociale, atacată cu opoziţia de faţă, s-a perfectat la data de 26.04.2002 înainte de intrarea în vigoare a legii menţionate, fixată în art. 35 ca fiind data de 1.07.2002. întrucât nu se poate face o aplicare retroactivă a Legii nr. 414/2002 cu privire la cesiunea de părţi sociale continuată în actul adiţional menţionat, potrivit art. 1 Cod civil, legea dispunând numai pentru viitor, nu poate fi reţinut acest motiv de nelegalitate a cesiunii. Cât priveşte motivul constând în riscul de nerecuperare a creanţei bugetare, întrucât nu s-au obţinut informaţii necesare depistării persoanelor fizice cooptate în societate (care au preluat părţile sociale cesionate), nu s-a demonstrat imposibilitatea de recuperare care, eventual, s-ar putea ivi în cazul în care societatea nu ar mai avea organe statutare şi ar înceta activitatea, situaţii care nu au fost probate, după cum nu s-au dovedit nici demersurile organului fiscal în sensul recuperării creanţei, parte din aceasta datând din anul 1999.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse şi de prevederile art. 30.1 din Instrucţiunile aprobate prin H.G. nr. 859/2002, potrivit cărora obligaţiile fiscale prevăzute de art. 30 din Legea nr. 414/2002 revin persoanei juridice (societăţii comerciale) ale cărei părţi sociale fac obiectul tranzacţiei, cât şi cele ale art. 1718 Cod civil, în conformitate cu care patrimoniul social constituie gajul general al creditorilor, s-a respins opoziţia.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs opozanta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Iaşi, care a considerat sentinţa netemeinică şi nelegală, având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 31/1990 şi O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare. Fostul administrator D.V. a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
Instanţa, verificând actele dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, a constatat că recursul este întemeiat pentru considerentele care urmează. Urmare a publicării în Monitorul Oficial a actului adiţional la statutul şi contractul S.C. „M.” S.R.L. Iaşi, privind retragerea din calitatea de asociat a d-lui D.V.F., prin cesionarea părţii sale din capitalul social în favoarea d-lui W.A.M. şi a d-lui H.Z.A., organele de control au procedat la verificarea obligaţiilor bugetare ale societăţii în cauză. în urma acestui control, s-a stabilit că S.C. „M.” S.R.L. Iaşi are datorii neachitate la bugetul de stat, reprezentând impozit pe profit, impozit pe salarii, impozit din salarii, TVA, fond risc, fond învăţământ, penalităţi şi majorări de întârziere aferente în sumă de 1.520.957.538 lei, ceea ce conferă A.F.P. Iaşi calitatea de creditor. Din acest motiv, s-a considerat că cesionarea unei părţi din capitalul social al societăţii intimate înainte de achitarea datoriilor mai sus-arătate este de natură să creeze riscuri în ce priveşte încasarea creanţelor bugetare, care sunt certe, lichide şi exigibile. Având în vedere cuantumul mare al datoriilor către bugetul de stat, precum şi faptul că în privinţa cetăţenilor irakieni W.M.H. şi H.Z.A. s-a solicitat sprijinul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, pentru identificare, dar nu s-au obţinut informaţiile necesare depistării persoanelor căutate anterior cesionării, se impune plata sumelor datorate bugetului de stat. Cesionarea sau înstrăinarea sub orice altă formă a acţiunilor sau a părţilor sociale ale societăţilor comerciale se pot face numai după achitarea la bugetul de stat a obligaţiilor fiscale de natura impozitului pe profit şi a impozitului pe dividende. Oficiul Registrului Comerţului este obligat ca la operarea oricărei astfel de modificări să solicite dovada eliberată de organele fiscale teritoriale din care să rezulte plata obligaţiilor fiscale.
în concluzie, actul de cesiune fiind un act fraudulos şi contrar dispoziţiilor legale în vigoare la data la care, potrivit legii, el începe să producă efecte juridice, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 304 şi urm. Cod procedură civilă şi ale art. 62 din Legea nr. 31/1990, a admis recursul, a modificat în tot sentinţa recurată şi pe fond a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Iaşi, decizia comercială nr. 695 din 23 iunie 2003
Notă: Prin fraudarea legii se înţelege acea operaţiune care constă în folosirea anumitor dispoziţii legale la încheierea unui act juridic, în scopul de a încălca alte dispoziţii legale imperative. Fraudarea trebuie să fie analizată deci în raport de momentul încheierii actului juridic, care este însă, în speţă, anterior publicării şi intrării în vigoare a dispoziţiilor din Legea nr. 414/2002, care prevăd că cesionarea sau înstrăinarea sub orice altă formă a acţiunilor ori a părţilor sociale ale societăţilor comerciale unei entităţi aparţinând unei persoane nerezidente se poate face numai după achitarea la bugetul de stat a obligaţiilor fiscale de natura impozitului pe profit şi a impozitului pe dividende.
