Potrivit art. 921 din Codul de procedură civilă, “Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată, la termen, lipsa oricărei persoane la sediul acestora.”
Din textul legal menţionat, rezultă că, pentru valabilitatea procedurii, este suficient ca după ce agentul procedural a constatat lipsa oricărei persoane la sediu să afişeze citaţia.
(Decizia nr. 147 din 30 ianuarie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată sub nr. 9303/2001, pe rolul Tribunalului Bucureşti-Secţia comercială, reclamanta S.C. “B.” Ltd a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “A.” S.A., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor S.C. “A.” S.A. din data de 14.09.2001 şi suspendarea hotărârii atacate până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin rezoluţia judecătorului de serviciu s-a dispus achitarea de către reclamantă a taxei de timbru de 375.000 lei şi a timbrului judiciar de 3.000 lei, taxe judiciare ce nu au fost achitate de către reclamantă, astfel încât instanţa de fond, prin Sentinţa civilă nr. 8248 din 26.10.2001, a admis excepţia netimbrării şi a anulat acţiunea formulată de reclamantă, ca netimbrată.
împotriva Sentinţei civile nr. 8248 din 26.10.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, a declarat recurs S.C. “B.” Ltd.
în motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă critică hotărârea instanţei de fond invocând următoarele motive:
1. hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de citare prevăzute la art. 921 din Codul de procedură civilă, procedura de citare fiind astfel nulă în conformitate cu art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă;
2. hotărârea dată este lipsită de temei legal, întrucât instanţa de fond nu a aplicat legea corespunzătoare situaţiei de fapt, deoarece textele de lege invocate în hotărâre (Hotărârea Guvernului nr. 752/1999 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997) au fost aplicate greşit, la dosarul cauzei aflându-se procesul-verbal încheiat de agentul procedural care atestă că societatea nu a fost citată şi în consecinţă nu cunoştea obligaţiile ce trebuiau îndeplinite;
3. hotărârea judecătorească pronunţată este dată cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 921 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de motivele invocate de către recurenta-reclamantă, Curtea reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Conform dispoziţiilor art. 921 din Codul de procedură civilă, “Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată, la termen, lipsa oricărei persoane la sediul acestora”.
Or, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare rezultă că agentul procedural a arătat că a afişat actul deoarece nici o persoană de la pct. 1 nu a fost găsită, astfel că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că procedura de citare a fost legal îndeplinită.
2. Recurenta-reclamantă a fost citată cu menţiunea achitării taxei de timbru de 375.000 lei şi timbru judiciar de 3.000 lei, obligaţie ce nu a fost îndeplinită, astfel că instanţa de fond în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 şi a Hotărârii Guvernului nr. 752/1999.
3. Faţă de dispoziţiile art. 921 din Codul de procedură civilă, instanţa de fond nu era obligată să dispună refacerea procedurii de citare, deoarece, conform dispoziţiilor legale arătate şi a dovezii de îndeplinire a acesteia la data soluţionării cauzei (26.10.2001), procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
