Citaţie. Afişare. Loc. Proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare. Menţiuni. Nulitatea hotărârii


In conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă şi menţiunea afişării pe uşa locuinţei, în cazul în care cel chemat la instanţă locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel.

Trebuie avute în vedere şi prevederile art. 92 alin. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, dacă cel citat nu doreşte să primească citaţia sau este lipsă, agentul va afişa actul de procedură, fie pe uşa locuinţei acestuia, fie, dacă nu există indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii.

Afişarea citaţiei atât pe uşa principală a clădirii, cât şi pe uşa principală a locuinţei destinatarului creează îndoială cu privire la locul unde s-a făcut afişarea, citaţia neputând fi practic, în mod concomitent, afişată în două locuri distincte.

într-o asemenea situaţie, sancţiunea aplicabilă este nulitatea hotărârii, care poate fi invocată de partea vătămată prin realizarea defectuoasă a procedurii de chemare Ja judecată, fiind pe deplin aplicabile şi dispoziţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

(Decizia nr. 1157 din 19 septembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin Sentinţa civilă nr. 4293 din 25.03.2002, pronunţată Tn Dosarul nr. 3900/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. “P.” S.A. împotriva pârâtei S.C. “G.” S.R.L., aceasta fiind obligată să plătească reclamantei sumele echivalente în lei la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând penalităţi, cota de asociere şi penalităţi aferente cotei de asociere, şi fiind respinsă, ca neîntemeiată, cererea de acordare a despăgubirilor, cu suportarea cheltuielilor de judecată aferente litigiului.

împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs ambele părţi în proces.

în motivarea recursului, recurenta-pârâtă a invocat printre altele că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a indicat sediul său ca fiind în Calea Giuleşti nr. 42, bl. 8, ap. 130, sector 6, deşi sediul social real era în str. Octavian Goga nr. 108, bl. M25, sc. 2, et. 6, ap. 45, sector 3, situaţie ce rezultă din certificatul de înmatriculare.

Din această cauză a aflat cu întârziere de existenţa procesului, amânarea cauzei la data de 11.03.2002 pentru termenul din 25.03.2002 fiind făcută cu încălcarea dispoziţiilor Codului de procedură civilă care prevăd un număr de 15 zile de pregătire a apărării.

A mai susţinut petiţionara că, în data de 25.03.2002, instanţa a rămas în pronunţare, dată la care au fost trimise prin poştă atât întâmpinarea, cât şi cererea reconvenţională, situaţie în care se putea repune cauza pe rol şi realiza judecarea acesteia în funcţie de noile elemente intervenite.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă au privit modul de rezolvare pe fond a litigiului.

Examinând recursul declarat de recurenta-pârâtă în raport de actele şi lucrările cauzei şi având în vedere şi dispoziţiile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi arătate.

Astfel, probele cauzei relevă că, între părţi, s-a încheiat Contractul de asociere nr. 3997 din 26.11.1997, din acesta rezultând că sediul recurentei-pârâte este în str. Octavian Goga nr. 108, bl. M25, sc. 2, et. 6, ap. 45, sector 3, sediu ce a fost dovedit cu certificatul de înmatriculare la oficiul registrului comerţului şi certificatul de înregistrare fiscală.

Probele cauzei mai relevă totodată că mare parte din facturile emise de reclamantă, cuprinzând obligaţiile de plată ale recurentei-pârâte, fac referire la sediul acesteia din str. Octavian Goga nr. 108.

Este adevărat că, prin adresa aflată în dosarul de recurs, recurenta-pârâtă a comunicat recurentei-reclamante că poate fi contactată la adresa din str. Calea Giuleşti nr. 42, bl. 8, sc. D, et. 6, ap. 130, sector 6, dar prin cererea de chemare în judecată S.C. “P.” S.A. a indicat o adresă incompletă, fără număr, scară şi etaj.

Astfel, dacă pentru termenul de judecată din 11.03.2002 citaţia a fost predată recurentei-pârâte prin serviciul de registratură, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, ulterior, pentru termenul de judecată din data de 25.03.2002, procedura de citare a recurentei nu a fost legal îndeplinită, aceasta fiind citată la o adresă incompletă, fără număr, scară şi etaj.

Mai mult decât atât, citaţia nu a fost predată serviciului de registratură al recurentei-pârâte, aşa cum se procedase pentru termenul din 11.03.2002, ci a fost afişată “pe uşa principală a locuinţei destinatarului; pe uşa principală a clădirii”, existând îndoială cu privire la locul unde a fost afişată citaţia, aceasta neputând fi afişată concomitent în două locuri diferite.

în aceste condiţii, există îndoială şi cu privire la data la care recurenta-pârâtă a luat cunoştinţă de data procesului, având în vedere şi acordarea de către instanţa de fond a unui termen scurt.

Această împrejurare ar putea explica depunerea de către recurenta-pârâtă a întâmpinării şi a cererii reconvenţionale, prin poştă, în chiar ziua procesului, 25.03.2002, apărătorul acesteia fiind în imposibilitate de prezentare din motive de sănătate, situaţie dovedită cu actul medical aflat în dosarul de fond.

în considerarea celor arătate, Curtea a apreciat că judecarea cauzei de către instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, situaţie în care, în baza art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ambele recursuri au fost admise, sentinţa civilă atacată a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, unde, cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere şi celelalte critici invocate de recurente.