Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul MG a solicitat obligarea pârâtei Societatea de Asigurare UNITA Viena Insurance Group la plata sumei de 2409 lei reprezentând contravaloarea reparaţiei avariilor la autoturismul proprietate personală SKODA OCTAVIA.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 30.10.2006, în localitatea Măgura, autoturismul proprietatea reclamantului a fost avariat de către un autocamion, în timp ce conducătorul acestuia efectua o manevră de mers înapoi, fără să se asigure. La faţa locului s-au deplasat organele de poliţie din localitate şi au constatat că vinovat de producerea accidentului se face conducătorul auto al autotrenului, conform procesului verbal
.Cu această ocazie, conducătorul auto vinovat a pus la dispoziţia reclamantului poliţa de asigurare emisă de către S.C. UNUITA S.A.
Reclamantul a mai arătat că în cauză a fost întocmit un dosar de daune de către reprezentanţii S.C. UNITA S.A. Sucursala B, respectiv insp. daune SM, care la data de 1.11.2006 a constatat într-un proces verbal de daune avariile produse, indicând înlocuirea unor elemente de caroserie şi recomandând reparaţia la un atelier auto agreat şi autorizat de firma UNITA S.A., de pe raza mun. B, S.C. Autocom Service S.R.L.
Valoarea daunelor se ridică la suma de 2409 lei, sumă care a fost achitată integral de către reclamant şi nu a fost niciodată recuperată de la pârâtă, deşi reclamantul a iniţiat conciliere cu pârâta la datele de 27 decembrie 2006, 30 mai 2007 şi 12 iulie 2007 conform prevederilor art. 720 alin. 1 şi 2 C.proc.civ.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 998-999 C.civ.
În dovedirea cererii formulate, reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: chitanţa, factura fiscală, proces verbal de constatare a avariilor autovehiculului, convocare la conciliere directă, tichet recomandate.
Acţiunea a fost legal timbrată cu 210 lei taxă de timbru şi 3 lei timbru judiciar, în conformitate cu art. 2 alin. 1 din Legea 146/1997.
La data de 19.10.2007 pârâta a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
În motivarea acţiunii, pârâta a arătat că pretenţiile reclamantului nu îşi au drept cauză evenimentul din data de 31.10.2006, între acesta şi avariile produse autoturismului neexistând legătură de cauzalitate.
La data de 19.11.2007, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că dacă au apărut diferenţe în zona de impact, sunt datorate faptului că tirul, la momentul constatării era încărcat şi pe un teren denivelat, iar la momentul efectuării fotografiilor de către inspectorul de daune, acesta era pe un drum fără denivelări şi descărcat.
La termenul din data de 3.12.2007, pârâta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri reprezentând copii ale actelor din dosarul de daună, respectiv: raport de expertiză tehnică auto, fotografii, proces verbal de constatare a avariilor autovehiculului, copii ale certificatului de înmatriculare, permisului de conducere, cărţii de identitate ale reclamantului, precum şi copia autorizaţiei, înştiinţare/ încuviinţare/ declaraţie, copia procesului verbal.
La termenul din data de 3.12.2007, instanţa, în temeiul art. 167 alin. 1 C. proc. civ. a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu 2 martori, iar pentru pârâtă, proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 21.01.2008 a fost administrată proba testimonială cu declaraţia martorului SMS, ataşată la dosarul cauzei.
La data de 7.02.2008 a fost depusă la dosarul cauzei o copie de pe procesul verbal, în urma solicitării instanţei.
La termenul din data 3.03.2008 a fost administrată proba testimonială cu declaraţia martorului IG, ataşată la dosarul cauzei, martorul fiind reaudiat şi la termenul din data de 7.04.2008.
La termenul din data de 7.04.2008, reprezentanta pârâtei a solicitat, în temeiul art. 183 C.p.c. defăimarea ca fals a procesului-verbal, înscris ce a fost depus în original la data de 26.05.2008.
La termenul din data de 8.09.2008, instanţa a pus în vedere reprezentantei pârâtei, în temeiul art. 180 alin. 2, să depună la dosarul cauzei o procură specială pentru înscrierea în fals.
La termenul din data de 29.09.2008, instanţa, constatând lipsa nejustificată a pârâtei, a făcut aplicarea art. 182 alin. 3 C.proc.civ., socotind înscrisul proces-verbal ca fiind recunoscut prin neinsistarea în procedura înscrierii în fals.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
La data de 30.10.2006, în localitatea M, autoturismul proprietatea reclamantului a fost avariat de către autocamionul marca MAN, în timp ce conducătorul acestuia efectua o manevră de mers înapoi, fără să se asigure.
La faţa locului s-au deplasat organele de poliţie din localitate şi au constatat că vinovat de producerea accidentului se face conducătorul auto al autotrenului, conform procesului verbal, prin care a fost sancţionat cu avertisment conducătorul autocamionului, IG, întrucât „a condus autotractorul marca MAN în com. M, unde efectuând manevra de mers înapoi a lovit cu bara spate peste partea spate stânga a autoturismului SKODA.
În procesul verbal s-a prevăzut faptul că fapta comisă este prevăzută de art. 165 lit. c din H685/1993 şi, ca atare, s-a aplicat pentru şoferul vinovat sancţiunea avertismentului.
Conducătorul autocamionului a recunoscut săvârşirea faptei, semnând procesul verbal de contravenţie.
De asemenea, conducătorul autocamionului a fost audiat în prezenta cauză în calitate de martor. Din declaraţia acestuia rezultă faptul că recunoaşte faptul că a acroşat autoturismul reclamantului, în timp ce efectua manevra de mers înapoi.
După producerea accidentului, conducătorul auto vinovat, IG, a pus la dispoziţia reclamantului poliţa de asigurare emisă de către S.C. UNITA S.A., pentru efectuarea reparaţiilor.
În cauză a fost întocmit, la data de 1.11.2006, un dosar de daune de către reprezentanţii S.C. UNITA S.A. Sucursala B, respectiv insp. daune SM, care a constatat într-un proces verbal de daune avariile produse, indicând înlocuirea unor elemente de caroserie şi recomandând reparaţia la un atelier auto agreat şi autorizat de firma UNITA S.A., de pe raza mun. B.
Inspectorul de daune, SM, a fost audiată ca martor în prezenta cauză, care a afirmat în faţa instanţei că în urma constatării efectuate pe o arteră a mun. B, i-a înmânat reclamantului o copie de pe procesul verbal de constatare şi i-a indicat un service unde îşi poate repara maşina.
Din coroborarea procesului verbal de contravenţie, înscris recunoscut de pârâtă prin neinsistarea în procedura falsului, în baza art. 182 alin. 3 C.proc.civ., cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, IG şi SM, instanţa reţine faptul că dinamica producerii accidentului este cea susţinută de reclamant, respectiv cea din procesul verbal de contravenţie, culpa în producerea accidentului revenind conducătorului autotractorului, IG.
Instanţa constată faptul că înscrisul depus la dosarul cauzei de pârâtă, în dovedirea întâmpinării depuse, purtând denumirea „raport de expertiză tehnică auto” nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.
Ca atare, instanţa constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. Astfel: contravenţia săvârşită de IG, conducătorul autotrenului, constituie fapta ilicită, prejudiciul este reprezentat de avarierea autoturismului reclamantului, a cărui reparaţie a costat 2409 lei, legătura de cauzalitate între prejudiciul creat şi fapta ilicită rezultă din săvârşirea faptei, iar culpa în săvârşirea faptei ilicite aparţine conducătorului IG.
Instanţa reţine faptul că conducătorul auto vinovat de producerea accidentului deţinea asigurarea obligatorie de răspundere civilă, respectiv poliţa de asigurare emisă de către S.C. UNITA S.A.
Instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 49 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările, asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, fată de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil. Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât si în timpul staţionării. Despăgubirile se plătesc si pentru pagubele produse de existenta sau funcţionarea instalaţiilor montate pe autovehicule, precum si pentru pagubele produse de remorci ori ataşe.
Ca atare, observând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prev de art. 998-999 C.civ., precum şi faptul că autoturismul condus de persoana vinovată de producerea accidentului avea asigurare de răspundere civilă obligatorie la societatea pârâtă, instanţa urmează a admite acţiunea reclamantului şi a obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 2409 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor avariilor la autoturismul SKODA OCTAVIA, sumă actualizată cu indicele de inflaţie până la data achitării efective.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. civ., instanţa va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 1013 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 800 lei onorariu de avocat, conform chitanţelor taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar.
