Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11 martie 2008, reclamantul RL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii CGV, V B. A decedată, prin moştenitorii IE şi HI, Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Sântana de Mureş, Comisia judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar Mure:
(1) să constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 112518/13.6.2005, în sensul radierii numelui pârâtului de rând 1 şi, respectiv a pârâtei decedate de rând 2, precum şi a autoarei acesteia V E, în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997, fiind persoane neîndreptăţite la a li se reconstitui drept de proprietate după defuncta Cu Florica;
(2) să oblige pârâtele de rând 3 şi 4 la emiterea unor noi fişe de punere în posesie, respectiv al unui nou titlu de proprietate ca o consecinţă a admiterii petitului nr. 1;
(3) să oblige pârâtele de rând 1 şi rând 2 la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei, în caz de opoziţie.
În motivare cererii, reclamantul a arătat că este moştenitorul testamentar universal al defunctei Cu Florica, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 1765 din 23.12.1985 emis în cadrul dosarului succesoral nr. 2453/1985 al fostului Notariat de Stat Judeţean Mureş. Pârâţii fiind străini de moştenire, titlul de proprietate emis în cauză a fost eliberat cu încălcarea dispoziţiilor legale succesorale în materie. Reclamantul a învederat că iniţial a fost de acord să recunoască cotă parte de 1/3 din terenurile cuprinse în titlul de proprietate atacat, însă pârâţii au început să ridice pretenţii şi asupra terenului aferent casei de locuit pe care reclamantul îl deţine în proprietate, conduită neprincipială şi care nu poate fi tolerată. Reclamantul a mai argumentat că trebuie să se ţină cont la soluţionarea cauzei şi de decizia nr. 11/2007 pronunţată de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie într-un recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit cu privire la interpretarea art. 8 şi art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.” În speţa dedusă judecăţii, pârâţii nu au acceptat succesiunea, nici nu au renunţat la ea şi sunt înlăturate de la moştenire deoarece nu au vocaţie succesorală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. III din Legea nr. 169/1997.
Prin precizarea de acţiune (f. 20), depusă la dosar în data de 21 aprilie 2008, reclamantul a adus lămuriri cu privire la persoana pârâţilor cu care a înţeles să se judece în contradictoriu, învederând că pârâtul CGV este decedat, iar moştenitori după acesta sunt ID, în calitate de fiică, HI, în calitate de fiică şi Makkai Leontina, tot în calitate de fiică, decedată şi având ca moştenitoare pe MC. Reclamantul a mai arătat că pârâta V A este în viaţă, nefiind decedată cum în mod greşit s-a indicat în cererea introductivă.
Reclamantul a formulat o nouă precizare de acţiune (f. 28) la data de 9 iunie 2008, prin care a solicitat a se lua act de renunţarea sa la judecată în privinţa pârâtului iniţial, IE, care nu are calitatea de moştenitor după defunctul C Gh. V. În privinţa petitului 2 al cererii s-a formulat precizarea că se solicită radierea de către pârâtele de rând 3 şi 4 din titlu de proprietate atacat a pârâţilor de rând 1 şi 2. Reclamanţii au arătat că nu mai solicită emiterea unei noi fişe de punere în posesie, cea existentă fiind suficientă din punctul de vedere al identificării în fapt a terenurilor reconstituite în proprietate, în rest menţinând celelalte capete din cererea de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea şi acţiunea reconvenţională (f. 29-33) depuse la dosar la 9 iunie 2008, pârâtele-reclamante ID, în calitate de fiică a defunctului CGV, HI, MC, în calitate de nepoată a defunctului CGV şi C Ileana, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului CGV şi V A, în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a defunctei V E au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, iar pe cale reconvenţională s-a cerut:
(1) constatarea faptului că între părţi a intervenit un act de partaj voluntar, autentificat la BNP Cridon Radu cu nr. 52 din 12 ianuarie 2006, prin care s-a recunoscut în mod reciproc calitatea de moştenitor îndreptăţi la reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta Cu Florica;
(2) constatarea faptului că masa succesorală este formată din terenurile în suprafaţă de 4 ha şi 7300 mp înscrise în TP nr. 112272/22.6.1995, iar cotele de proprietate ce revin fiecăruia dintre titularii menţionaţi în titlul de proprietate este de 1/3 pentru reclamant, 1/3 pentru CGV şi succesorii acestuia şi 1/3 pentru V A şi V E;
(3) să se constate că masa succesorală după V E se compune din bunurile înscrise în certificatul de moştenitor suplimentar emis de BNP Constantin Terzi;
(4) să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului parcela 828/73 în suprafaţă de 4200 mp din tarlaua nr. 30 teren arabil extravilan, înscris în CF nr. 3322/N Sântana de Mureş, nr. de ord. 1, nr. top cadastral (825), prin formarea a trei loturi egale, potrivit cotelor de 1/3 parte pentru reclamant , 1/3 pentru succesorii lui CGV şi 1/3-a parte pentru reclamanta-reconvenţională Vicu A.
În motivare, pârâtele-reclamante au arătat că după defuncta C Florica, căsătorită Bărdăşan, neavând descendenţi, iar tatăl şi mama murind dinainte, au moştenit fraţii şi surorile sau descendenţii acestora, astfel încât în mod corect Comisia judeţeană Mureş pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a eliberat titlul de proprietate nr. 112272/22.6.1995 pe numele tuturor moştenitorilor. S-a învederat că între reclamant şi pârâte a intervenit în condiţiile art. 730 Cod civil o convenţie care îndeplineşte cerinţele art. 948-962 şi 969 Cod civil prin declaraţia autentică nr. 52/2006 prin care reclamantul şi pârâtele şi-au recunoscut reciproc calitatea de coindivizari asupra terenurilor incluse în titlul de proprietate nr. 112272/1995, în sensul deţinerii unei cote de 1/3 pentru fiecare coindivizar, respectiv reclamantul RL, CGV şi V E şi V A.
S-a mai arătat că la cererea coindivizarilor din titlul de proprietate, parcela cu număr cadastral 828/73 tarlaua 30 în suprafaţă de 4200 mp s-a intabulat în cartea funciară nr. 3322/N, situaţie în care poate fi dezmembrată, motiv pentru care în conformitate cu art. 728 şi urm. Cod civil se impune ieşirea din indiviziune prin formarea a trei parcele egale şi atribuirea lor în natură. Pârâtele au arătat că titlul de proprietate în cauză a fost eliberat cu respectarea procedurii speciale prevăzute de Legea 18/1991, în acest sens art. 13 alin. 3 din Lege prevede că în situaţia în care sunt mai mulţi moştenitori se eliberează un singur titlu de proprietate, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun. Art. III din Legea nr. 169/1997 se referă la cazurile în care titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1-3 din Legea nr. 18/1991 şi nicidecum la modul în care moştenitorii au înţeles să-şi consolideze dreptul de proprietate reconstituit printr-un titlu de proprietate. Or, reclamantul prin convenţia încheiată în baza declaraţiei autentice nr. 52/2006, autentificată de BNP Cridon Radu, a recunoscut calitatea de coindivizar a pârâtelor, iar dreptul de a solicita anularea titlului de proprietate oricum este prescris, trecând mai mult de trei ani de la eliberarea lui. Pârâtele au arătat că drepturile conferite prin titlul de proprietate au intrat în circuitul civil, în baza titlului de proprietate eliberându-se certificatul de moştenitor suplimentar nr. 5/2006 al BNP Constantin Terţin.
În drept, întâmpinarea şi cererea reconvenţională au fost fundamentate pe art. 8 alin. 1-3, art. 12 şi urm. din Legea nr. 18/1991, ale art. 480, 651, 664, 672, 728, 730 Cod civil şi ale art. 6731-6735 şi urm. din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea la acţiunea reconvenţională (f. 36-39), reclamantul-pârât RL a solicitat respingerea acţiunii reconvenţionale ca neîntemeiată pentru punctele 1, 2 şi 4, şi ca inadmisibilă pentru punctul 3, şi obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.
În ceea ce priveşte solicitarea pârâtelor-reclamante de a se constata încheierea unui act de partaj voluntar între părţi, reclamantul a arătat că actul la care se face referire este în realitate o declaraţie dată în faţa notarului necesară pârâtei de rând 2 la dezbaterea succesorală după antecesoarea acesteia, V E. Actul în cauză este un act unilateral, nu poate fi calificat ca un partaj voluntar, care de altfel implică prezenţa obligatorie la realizarea lui a tuturor coindivizarilor, or, la darea declaraţiei niciuna dintre pârâte nu era de faţă. De altfel, declaraţia formulată în faţa notarului nu cuprinde manifestarea de voinţă a pârâtelor. Reclamantul a reiterat susţinerea din cuprinsul cererii de chemare în judecată, referitoare la împrejurarea că astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 1765/23.12.1985, este unicul moştenitor al defunctei C Florica.
Reclamantul-pârât a solicitat să se constate că obiectul cauzei nu-l constituie stabilirea masei succesorale după defuncta V E, astfel încât faţă de apărările formulate în contra petitului 1 de cerere din cererea reconvenţională şi acest capăt de cerere trebuie respins. Cu referire la ieşirea din indiviziune, reclamantul a cerut ca instanţa să respingă acest capăt ca inadmisibil, având în vedere că împărţeala poate avea loc doar între coindivizari, or, în lipsa vocaţiei succesorale a pârâtelor la moştenirea defunctei C Florica, această calitate nu subzistă în cauză. Reclamantul a mai subliniat că pârâtele dau o greşită interpretare prevederilor art. 8 şi art. 13 din Legea nr. 18/1991, deoarece în lipsa vocaţiei succesorale, în condiţiile în care antecesorii pârâtelor nu au fost moştenitori rezervatari, nu puteau beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate. Reclamantul a subliniat că, constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate este imprescriptibilă, emiterea titlului de proprietate efectuându-se prin încălcarea unor norme imperative, respectiv a art. 8. şi 13 din Legea 18/1991. Nu are nicio importanţă că drepturile conferite prin titlul de proprietate au intrat în circuitul civil, deoarece un act nul nu poate produce nici un efect, iar pe de altă parte, în privinţa terenurilor din titlul de proprietate atacat, nu s-a efectuat nici un fel de publicitate imobiliară.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 22.5.2009, pârâta-reclamantă ID a solicitat respingerea cererii, arătând că prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 nu sunt aplicabile cauzei, deoarece titlul de proprietate a fost emis în conformitate cu prevederile art. 13 din Lege, iar reclamantul nu a atacat prin plângere soluţia comisiei judeţene în termenul prevăzut de actul normativ special, acceptând calitatea de moştenitori a pârâţilor C V şi V A. Acţiunea reclamantului este o acţiune personală care s-a prescris. S-a mai subliniat că în concepţia Codului civil român moştenitori sunt numai moştenitorii legali, legatarul, chiar şi cu titlu universal, este numai un succesor de drepturi, dar nu un moştenitor. Or, prin art. 8-12 din Legea 18/1991 se foloseşte termenul de persoane îndreptăţite, moştenitorii membrilor cooperatori, deci înţelesul din Codul civil. Reclamantul fiind un legatar, nu poate să solicite întreaga suprafaţă de teren avută de defunctă, ci numai cota-parte în calitate de rudă colaterală. La data încetării din viaţă a lui Bărdăşan Viorica terenul era scos din circuitul civil, în conformitate cu art. 349 din fostul Statut al CAP şi art. 9 din Constituţia din 1965, astfel că testatoarea nu putea să dispună de teren. S-a mai arătat că potrivit art. 1 din Codul civil, legea dispune numai pentru viitor, ceea ce obligă la analizarea actului juridic raportat la legea în vigoare la data la care s-a încheiat actul. S-a mai susţinut că pârâta ID şi defunctul CGV au depus cerere pentru revendicarea terenurilor, fiind astfel repuşi în termenul de acceptare a succesiunii după Bărdăşan Florica, conform art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Reclamantul, faţă de declaraţia sa autentică, nu mai este îndreptăţit să solicite anularea titlului de proprietate.
În susţinerea cererii, au fost depuse la dosar în fotocopie şi încuviinţate de instanţă în probaţiune următoarele înscrisuri: certificat de moştenitor nr. 1764/1985 din 23.12.1985 (f. 5), testament autentic nr. 7317/2.9.1982 (f. 6), titlu de proprietate nr. 112518/13.6.2005 (f. 7), extras carte funciară nr. 2086 Sântana de Mureş (f. 8), decizia ÎCCJ nr. 11/2007 (f. 10), acte care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. 112272/22.6.1995 şi nr. 112518/13.6.2005 (f. 18-67), declaraţie autentificată la BNP Cridon Radu sub nr. 52/12.1.2006 (f. 100), certificat de moştenitor suplimentar nr. 5/2006 la certificatul de moştenitor nr. 118/1995 eliberat de BNP Constatin Terzi (f. 101), extras de carte funciară nr. 3322/N (f. 102), titlu de proprietate nr. 112518/13.6.2005 (f. 107), adresă către Asociaţia de proprietari Mureşul (f. 126), memoriu tehnic şi certificat de urbanism (f. 127-129), încheiere nr. 27763 a OCPI Mureş (f. 130). În şedinţa publică din 20.1.2009, instanţa a administrat proba cu interogatoriul reclamantului-pârât, încuviinţată la cererea pârâtelor-reclamante.
În şedinţa publică din data de 17.3.2009, instanţa a disjuns capătul de cerere din cererea reconvenţională a pârâtelor-reclamante privind ieşirea din indiviziune asupra imobilului teren arabil extravilan, parcela 828/73 în suprafaţă de 4200 mp din tarlaua nr. 30.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin titlul de proprietatea nr. 112272 din 22.6.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 4 ha 7300 mp pe teritoriul localităţii Sântana de Mureş în favoarea moştenitorilor defunctei Cu (căsătorită Bărdăşan) Floarea, respectiv pentru RL, CGV, V E şi V A. Titlul de proprietate în cauză a fost înlocuit cu titlul de proprietate nr. 112518 din 13.6.2005, rectificându-se numele moştenitorului CGV, care figura în titlul iniţial sub numele de Cu Gheorghe Basil.
După cum reiese din testamentul autentic nr. 7317/2.9.1982 defuncta Cu Florica (Bărdăşan Floarea) l-a instituit pe reclamantul RL moştenitor testamentar universal. Succesiunea după defuncta Bărdăşan Floarea a fost dezbătută la data de 23.12.1985, certificatul de moştenitor nr. 1765/1985 constatând transmisiunea pe cale testamentară a moştenirii şi calitatea de succesor testamentar a reclamantului RL.
Prin declaraţia dată în faţa notarului public Cridon Radu cu ocazia dezbaterii succesiunii după defuncta V E, reclamantul a arătat că „prin prezenta declar în calitate de coindivizar în titlul de proprietate nr. 112518/13.6.2005 şi recunosc faptul că cotele de proprietate ce ne revin fiecăruia dintre titularii menţionaţi în titlu este de 1/3-a parte pentru subsemnatul, 1/3-a parte pentru C V şi succesorii direcţi ai acestuia, respectivă o cotă comună de 1/3-a parte pentru V E şi V A”.
Tarlaua 30, parcela 828/73 din titlul de proprietate emis a fost intabulat în cartea funciară nr. 3322/N Sântana de Mureş pe numele numiţilor RL, C V, V E şi V B. A în cote nedeterminate.
Reclamantul-pârât şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. III alin. 1 lit. a (i), potrivit căreia „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri”.
În concret, reclamantul-pârât invocă împrejurarea că pârâtele-reclamante nu sunt moştenitorii defunctei Cu (Bărdăşan) Floarea, prin urmare nu sunt îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctă impunându-se constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 112518 din 13.6.2005 în ceea priveşte includerea în acesta a pârâtelor-reclamante.
Revenind la textul citat mai sus, pe care reclamantul-pârât şi-a întemeiat acţiunea, instanţa observă că, în caz de conflict între mai mulţi proprietari cărora li s-a emis titlu de proprietate, când se invocă neîndreptăţirea la reconstituire a unora dintre proprietari în baza ultimei teze a textului citat („care nu au moştenit asemenea terenuri”), instanţa este chemată să analizeze dacă persoanele în cauză aveau sau nu calitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv dacă sunt moştenitorii legali sau testamentari ai persoanei care a adus pământ în cooperativa agricolă sau i s-a preluat în orice teren de către cooperativă.
Referitor la caracterul personal al cererii reclamantului-pârât şi intervenţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa cererii sale, apărare susţinută de pârâtele-reclamante, instanţa observă că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. III alin. 1 lit. a (i) din Legea nr. 169/1997, solicitându-se constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 112518 din 13.6.2005. Având natura unei acţiuni în nulitate absolută şi apărând dreptul de proprietate, acţiunea reclamantului este o acţiune reală imprescriptibilă, nesupusă aşadar unui termen de prescripţie.
În ceea ce priveşte susţinerea pârâtelor-reclamante cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în anulare faţă de împrejurarea că reclamantul avea la dispoziţie calea plângerii împotriva soluţiei comisiilor de fond funciar, instanţa constată că reclamantul nu avea interesul să conteste soluţia comisiilor de fond funciar pe calea plângerii, întrucât cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate a fost admisă, iar comisiile au procedat în mod legal, potrivit art. 13 alin. 4 din H.G. nr. 890/4.8.2005 (Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, în continuare Regulament) eliberând un titlu de proprietate comun moştenitorilor legali şi testamentari care au cerut reconstituirea dreptului de proprietate. Tocmai textul normativ în cauză indică remediul procesual în cazul neînţelegerilor dintre persoanele pe numele cărora s-a emis titlul de proprietate arătând că aceste diferende urmează să fie soluţionate potrivit dreptului comun. În aceste condiţii, alegerea de către reclamant a acţiunii în nulitate absolută a titlului de proprietate întemeiată pe prevederile art. III alin. 1 lit. a (i) din Legea nr. 169/1997 este admisibilă, urmând a fi analizată în continuare temeinicia acestei cereri.
Mai întâi, trebuie observat că potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun. În baza acestui text legal s-a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea tuturor moştenitorilor autorului, însă cu respectarea normelor de drept comun referitoarea la principiile care guvernează devoluţiunea succesorală. Art. 13 alin. 1-alin. 3 din Regulament detaliază principiile de drept comun, respectiv cel al priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii din clase diferite şi cel al proximităţii gradului de rudenie între succesorii din aceeaşi clasă de moştenitori. Pentru situaţia în care alături de moştenitorii legali au formulat cerere de reconstituire şi moştenitorii testamentari, prin art. 13 alin. 4 din Regulament s-a stabilit regula să se elibereze un titlu de proprietate în care să fie trecuţi împreună moştenitorii legali cu moştenitorii testamentari, urmând ca raporturile dintre ei să fie soluţionate potrivit dreptului comun.
Aşadar, art. 13 din Lege şi art. 13 din Regulament prevăd regulile care trebuie avute în vedere în caz de concurs de moştenitori. Nesocotirea acestor principii şi eliberarea titlului (şi) în favoarea unor persoane fără vocaţie concretă la moştenire duce la anularea titlului de proprietate emis. Este adevărat că pentru situaţia concursului între moştenitori testamentari şi moştenitori legali s-a instituit soluţia emiterii titlului pe numele tuturor, dar regulile devoluţiunii succesorale sunt aplicabile şi în aceste situaţii. Astfel, dacă titlul de proprietate s-a emis în favoarea moştenitorilor care au fost înlăturaţi de la succesiune de o altă categorie de moştenitori, soluţia trebuie să fie identică cu greşita aplicare de către membrii comisiei a prevederilor art. 13 din Lege şi Regulament, impunându-se anularea titlului de proprietate emis cu nesocotirea principiilor care regulează chemare moştenitorilor la succesiune. Or, art. 1 lit. a (i) are în vedere tocmai situaţia neîndreptăţirii, potrivit legii (potrivit normelor privind moştenirea), la reconstituirea dreptului de proprietate.
La data formulării cererii de reconstituire, succesiunea după Cu (căsătorită Bărdăşan) Floarea a fost dezbătută, prin certificatul de moştenitor nr. 1765/1985 constatându-se calitatea de moştenitor testamentar universal al reclamantului. Or, potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. 1 fraza a II-a din Legea nr. 36/1995 „până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.” Cu alte cuvinte, certificatul de moştenitor face dovada deplină, până la anularea sa pe cale judecătorească a calităţii de moştenitor. Pârâtele-reclamante nu au contestat pe cale judecătorească calitatea reclamantului-pârât, iar în cadrul acestui dosar au invocat că alături de acesta au şi ele chemare la moştenire.
În apărare, pârâtele-reclamante au mai argumentat că în concepţia Codului civil român moştenitori sunt numai moştenitorii legali, legatarul, chiar şi cu titlu universal, este numai un succesor de drepturi, dar nu un moştenitor. Raţionamentul pârâtelor nu are nicio acoperire în textele Codului civil – astfel, art. 650 arată că „succesiunea de deferă sau prin lege sau după voinţa omului, prin testament”, fără a face vreo diferenţiere în privinţa efectelor acceptării succesiunii după cum acceptantul este un moştenitor chemat la moştenire în baza legii sau un erede desemnat prin ultima voinţă a defunctului. Totodată, prevederile art. 887 arată că „legatul universal este dispoziţia prin care testatorul lasă după moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale”, fără a limita în vreun fel drepturile legatarului desemnat de testator să îi culeagă întregul lăsământ succesoral.
Pârâtele-reclamante mai subliniază că terenurile în discuţie, la data încetării din viaţă a autoarei lor, au fost scoase din circuitul civil, astfel că nu se putea dispune de ele pe cale testamentară. Apărarea pârâtelor-reclamante nu poate fi primită, deoarece calitatea de moştenitor al reclamantului nu se referă doar la bunurile cuprinse în certificatul de moştenitor, însuşirea calităţii de moştenitor testamentar universal nu se face pe anumite bunuri, ea conferă vocaţie la universalitatea patrimoniului defunctului. Astfel moştenitorul testamentar universal culege nu numai la bunurile existente în masa succesorală la data deschiderii succesiunii, dar deopotrivă şi bunurile care ar intra ulterior în patrimoniul defunctului – cum sunt cele asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar. Instituirea unui legatar universal are semnificaţia înlăturării (exheredare indirectă) de la moştenire a moştenitorilor legali nerezervatari. Formularea de către pârâtele-reclamante şi autorii acestora a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nu poate avea vreo semnificaţie juridică, deoarece la momentul depunerii respectivei cereri succesiunea a fost acceptată de reclamant căruia prin testamentul arătat i s-a conferit vocaţie universală la succesiune.
S-a mai susţinut că pârâta ID şi defunctul CGV au depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, fiind astfel repuşi în termenul de acceptare a succesiunii după Cu (Bărdăşan) Floarea, conform art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Este adevărat că pârâtele şi autorii lor au formulat în termen cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, însă acceptarea succesiunii prin depunerea cererii de reconstituire produce efecte numai dacă succesibilul nu este exclus de la moştenire de alţi moştenitori cu vocaţie concretă la succesiune. Or, faţă de instituirea reclamantului ca legatar universal, pârâta ID şi defunctul CGV, rude colaterale a defunctei, au devenit persoane străine de moştenire.
Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reclamantul-pârât făcând dovada vocaţiei sale concrete la universalitatea bunurilor după autoarea sa, Cu (Bărdăşan) Floarea şi, în consecinţă, a îndreptăţirii sale la terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr. 112518 din 13.6.2005.
În ceea priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâtele-reclamante, cu privire la solicitarea de a se constata că între părţi a intervenit un act de partaj voluntar, autentificat la BNP Cridon Radu cu nr. 52 din 12 ianuarie 2006, prin care s-a recunoscut în mod reciproc calitatea de moştenitor îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta Cu Florica, instanţa reţine că nici un succesibil nu are pueterea să recunoască calitatea de moştenitor al altui succesibil. Moştenirea se deferă potrivit legii, în ordinea stabilită de normele moştenirii legale sau potrivit ultimei voinţe a defunctului, orice înţelegere între succesibili cu privire la transmiterea succesiunii sau cotele succesorale, în condiţiile în care devoluţiunea succesorală legală şi testamentară sunt reglementate prin norme de ordine publică, este lovită de nulitate. Desigur, nimic nu opreşte un moştenitor să dea, din varii considerente, din bunurile primite din moştenire şi altor succesibili care au fost înlăturaţi de la moştenire prin regulile devoluţiunii legale sau potrivit voinţei defunctului, însă toate aceste operaţiuni se analizează ca acte subsecvente transmisiunii succesorale, ca transferuri de drepturi din patrimoniul moştenitorului şi nu din patrimoniul defunctului. Prin urmare, declaraţia notarială dată de reclamantul-pârât în faţa notarului public Cridon Radu în vederea dezbaterii succesiunii după defuncta V E nu poate produce efecte juridice ca act juridic de recunoaştere a calităţii de moştenitor după defuncta Cu (căsătorită Bărdăşan) Floarea a colateralilor privilegiaţi CGV, V E şi V A, astfel cum s-a solicitat de pârâtele-reclamante.
De asemenea, declaraţia în cauză nu poate fi privită nici ca act de partaj voluntar, deoarece aşa cum s-a reţinut mai sus, pârâtele-reclamante nu au calitatea moştenitori după Cu (Bărdăşan) Floarea, astfel încât lipseşte cauza naşterii indiviziunii succesorale. În acelaşi timp, declaraţia în cauză este un act unilateral, nu poate fi apreciată un act de partaj voluntar, operaţiune juridică care presupune participarea şi manifestarea de voinţă a tuturor coindivizarilor. Sopul partajului este acela de a se pune capăt stării de indiviziune prin împărţirea efectivă a bunurilor care formează obiectul indiviziunii, or declaraţia unilaterală analizată nu a vizat un asemenea ţel.
În concluzie, instanţa reţine că primul capăt din cererea reconvenţională este neîntemeiată, deoarece declaraţia formulată de reclamantul-pârât în faţa notarului public Cridon Radu nu poate fi calificată nici ca o manifestare de voinţă care să confere pârâtelor-reclamante calitatea de moştenitoare legale după defuncta Cu (Bărdăşan) Floarea şi nici ca un act de împărţeală.
Având în vedere că capetele 2 şi 3 din cererea pârâtelor-reclamante au caracter subsidiar faţă de primul petit privind recunoaşterea calităţii lor de moştenitoare şi existenţa unui act de partaj, instanţa urmează să pronunţe aceeaşi soluţie şi cu privire aceste capete cu cea pe care o va da capătului principal de cerere din acţiunea reconvenţională.
Ţinând cont de soluţia care urmează a fi pronunţată pe cererea de chemare în judecată, pârâtele-reclamante ID, HI, MC, C Ileana Şi V A, ca părţi căzute în pretenţii, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantul-pârât în timpul şi în legătură cu procesul, respectiv la plata sumei de 1.824,3 lei, reprezentând cheltuieli de taxă judiciară (f. 3) şi onorariu avocaţial, conform chitanţei nr. 2715909/15.2.2008 (f. 9).
