Deliberând asupra acţiunii în contencios administrativ fiscal de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului,constată şi reţine următoarele :
Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 1 august 2011 şi înregistrată sub nr….. /114/2011 reclamanta…..,cu domiciliul în municipiul…..,judeţul Buzău,în calitatea de persoană fizică care exercită profesia de medic stomatolog în comuna…..,judeţul Buzău, sub formă de Cabinet medical individual…….,fără personalitate juridică, a chemat în judecată pe pârâţii CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI……şi PRIMĂRIA COMUNEI …….I,reprezentată prin Primar…..,solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de impunere,emisă de Comuna …..Serviciul impozite şi taxe locale,sub nr.1843 din 7 martie 2011 şi a Adresei Primăriei comunei ……nr.16 din 24 martie 2011, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale,reclamanta a arătat că,în fapt,exercită profesia de medic stomatolog-persoană fizică autorizată,în forma de organizare cabinet medical individual,fără personalitate juridică,neînregistrat la Registrul Comerţului,în cadrul unei clădiri închiriate,în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria comunei…… În baza Deciziei de impunere nr.1843 din 7 martie 2011,Comuna …..a dispus obligarea la plată a Dispensarului – Cabinet medical ……la suma totală de 5 250 lei,reprezentând impozit pe clădiri şi penalităţi la suma datorată,cu două tranşe de plată.
În condiţiile în care a înţeles să solicite lămuriri dar nu i s-a răspuns,a formulat o contestaţie,înregistrată la Primăria comunei …..sub nr.2553 din 30 martie 2011.Ca temei legal Primăria comunei ….a invocat dispoziţiile art.249 alin.(3) din Codul fiscal şi Normele metodologice de aplicare,având în perspectivă şi calcularea impozitului şi a taxei pe clădiri în perioada 1 ianuarie 2007-7 martie 2011.
În cauză,însă,susţine reclamanta,nu sunt îndeplinite condiţiile avute în vedere de art.249 alin.(3) din Codul fiscal,întrucât Cabinetul medical individual nu este persoană juridică. Această formă de exercitare a profesiei nu are personalitate juridică distinctă,nefiind societate comercială înregistrată la Registrul Comerţului.
Normele metodologice la art.248 din Codul fiscal dispun că medicii neorganizaţi ca societăţi comerciale sunt consideraţi contribuabili şi persoane fizice. Astfel,la lit.b) sunt nominalizate ca şi contribuabili persoanele fizica care exercită orice profesii liberale,cum sunt cele medicale,de avocatură,notariale,de expertiză contabilă,de expertiză tehnică,de consultanţă fiscală sau alte profesii asemănătoare, desfăşurate în mod autonom,în condiţiile legii,şi care nu întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului persoană juridică.
Codul de identificare fiscala,la care pârâta face referire în răspunsul său, serveşte doar pentru buna desfăşurare a relaţiei dintre contribuabil şi organul fiscal, aşa cum prevăd dispoziţiile Ordinului MFP nr.1346 din 14 august 2006,astfel că nu există temei legal pentru asimilarea reclamantei,care desfăşoară o activitate liberală – servicii medicale sub forma unui cabinet medical individual – cu o persoană juridică în contextul art.249 alin.(3) din Codul fiscal.
Reclamanta nu şi-a motivat în drept cererea de chemare în judecată.
În termenul legal,în temeiul dispoziţiilor art.115-118 din codul de procedură civilă,pârâta Primăria comunei …….a formulat întâmpinare,în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată,invocând următoarele motive:
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că doamna dr……, reprezentanta Cabinetului Medical,avea obligaţia de a achita impozitul pe clădirea închiriată în vederea desfăşurării activităţii,motiv pentru care s-a luat măsura recalculării impozitelor declarate de contestatoare.
Pârâta a arătat că,motivele invocate de reclamantă,în sensul că acest impozit este datorat strict de către persoanele juridice aşa cum se precizează la art. 249 alin.(3) din Codul fiscal sunt neîntemeiate,deoarece Cabinetul medical individual are atribuit cod unic de înregistrare şi certificat de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău. Ori,dispoziţiile art.249 alin.(3) din Codul fiscal se referă inclusiv la persoanele juridice autorizate,care sunt asimilate societăţilor comerciale,deoarece realizează venituri (exclusiv salariale) şi deci plătesc impozit pe venit.
Organele de specialitate din cadrul primăriei comunei …..pot oricând constata,în termenul legal de prescripţie de 5 ani,diferenţe de impozite şi taxe conform art.91 alin.(19 şi (29 din codul de procedură fiscală.
Din acţiunea reclamantei reiese faptul că aceasta recunoaşte că acest impozit trebuie achitat către Primăria comunei……,invocând doar faptul că unitatea medicală nu deţine statutul de persoană juridică.
Pentru dovedirea susţinerilor sale,pârâta a depus la dosarul cauzei,în copie,Adresa Camerei de Conturi Buzău nr.619 din 26 aprilie 2011,Decizia nr.04 din 19 aprilie 2011.modul de calcul al impozitului,precum şi Decizia de impunere nr.1843 din 7 martie 2011.
Examinând întregul material probator administrat în cauză,în contextul dispoziţiilor legale incidente,tribunalul constată şi reţine că acţiunea formulată de reclamanta …..pentru Cabinetul medical individual ……este întemeiată,pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Reclamanta …..exercită profesia de medic stomatolog,în forma de organizare cabinet medical individual,fără personalitate juridică,înregistrat în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale sub numărul de identificare 081017 din 25 februarie 2004,în cadrul unui spaţiu cu destinaţia de cabinet medical,închiriat în baza unui Contract de închiriere încheiat cu Consiliul Local al comunei ……la data de 1 octombrie 1999, prelungit ulterior prin acte adiţionale la acest contract.
Prin Decizia de impunere pentru creanţe ale bugetului local nr.22 din 7 martie 2011,înregistrată la Primăria comunei …..sub nr.1843 din 7 martie 2011, Serviciul Impozite şi Taxe Locale …..a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a unui impozit pe clădiri în sumă totală de 3 458 lei, invocând în acest sens dispoziţiile art.249 alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Reclamanta a contestat această decizie,însă contestaţia i-a fost respinsă cu Adresa nr.16 din 24 martie 2011,Primăria comunei …..invocând Adresa Camerei de Conturi Buzău nr.619 din 26 aprilie 2011,dar şi faptul că în forma de organizare cabinet medical individual funcţionează asemănător unei societăţi comerciale şi nu unei persoane fizice.
Potrivit dispoziţiilor art.249 alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal,invocat de pârâţi,”Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate,închiriate,date în administrare ori în folosinţă, după caz,persoanelor juridice,altele decât cele de drept public,se stabileşte taxa pe clădiri,care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor,locatarilor,titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă,după caz,în condiţii similare impozitului pe clădiri”.
Rezultă din aceste dispoziţii legale că taxa pe clădiri se datorează numai de persoanele juridice care au în folosinţă o clădire proprietate a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale,ea nefiind instituită şi în sarcina persoanelor fizice
În referire la exercitarea profesiei de medic dentist în România, tribunalul reţine că,potrivit dispoziţiilor legale în vigoare,prestatorii de servicii de medicină dentară îşi pot desfăşura activitatea ca persoane juridice – societăţi comerciale cu obiect unic de activitate serviciile de asistenţă stomatologică sau ca persoane fizice – titulari ai cabinetelor medicale individuale de medicină dentară ori medici dentişti înregistraţi ca persoane fizice independente.
Ordonanţa Guvernului nr.124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale stabileşte în art.1 alin.(3) că
„Profesia de medic,ca profesie liberală, poate fi exercitată în cadrul cabinetului medical în una dintre următoarele forme :a)cabinet medical individual;b)cabinete medicale grupate; c)cabinete medicale asociate;d)societate civilă medicală”.
Cabinetul medical individual poate fi înfiinţat doar de către medicul care îşi va desfăşura activitatea în respectiva unitate,întrucât această formă de organizare nu are personalitate juridică distinctă,ci funcţionează ca persoană fizică, fiind forma de exercitare liberală a profesiei medicale.
În acelaşi timp,tribunalul reţine că,potrivit art.9 alin.(1) din OG nr.124/ 1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale,„Veniturile realizate din activitatea cabinetului medical se impozitează potrivit dispoziţiilor legale privind impunerea veniturilor realizate din activitatea desfăşurată pe baza liberei iniţiative”, iar potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, ”Contribuabilii,persoane fizice,care desfăşoară activităţi economice pe baza liberei iniţiative, precum şi cei care exercită în mod autonom sau prin asociere orice profesie liberă sunt :… b) persoanele fizice care exercită orice profesii,cum sunt cele : medicale,de avocatură,notariale,de expertiză contabilă,de expertiză tehnică,de consultanţă fiscală…sau alte profesii asemănătoare desfăşurate în mod autonom,în condiţiile legii,şi care nu întrunesc elementele constitutive ale contribuabilului-persoană juridică”.
Cum reclamanta …….îşi desfăşoară activitatea de medic stomatolog sub forma de organizare cabinet medical individual,rezultă că,din punct de vedere fiscal,ea nu poate fi asimilată unei persoane juridice,pentru a putea fi obligată la plata taxei pe clădiri,instituită de art.249 alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Pentru toate aceste considerente,tribunalul va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul Cabinetul medical individual ……în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al comunei …..şi Primăria comunei ……prin Primar şi va anula Decizia de impunere nr.1843 din 7 martie 2011,emisă de primăria comunei …..Tribunalul va respinge însă capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată,întrucât reclamanta nu a făcut dovada,cu nici un mijloc de probă,că ar fi făcut astfel de cheltuieli în cadrul procesului.
1
