Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.01.2015 sub nr. 560/299/2015, reclamanţii M.S.E. şi M.C. au chemat în judecată pe pârâta S.C. R B S.A., solicitând constatarea ca fiind abuzivă a clauzei inserate la punctul 3.4 în cuprinsul contractului de credit nr. RFIS32911605315 din data de 06.02.2007 care prevede că ”banca poate modifica rata dobânzii curente în funcţie de evoluţia pieţei financiare, atât ca valoare cât şi ca modalitate de stabilire, urmând ca împrumutatul să ia cunoştinţă de aceasta, prin accesarea paginii de internet a băncii în cazul în care împrumutatul este salariat al acesteia”
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de credit nr. RFIS32911605315 din data de 06.02.2007, în care la paragraful 3.3 se prevedea că dobânda se stabileşte în funcţie de marja băncii de 1,75PP, iar rata de referinţă în accepţiunea contractului era variaţia Euribor.
Au mai susţinut reclamanţii faptul că la art. 3.4 se prevedea că dobânda putea fi modificată unilateral, îngrădind astfel drepturile consumatorului, întrucât banca, în momentul scăderii indicelor de referinţă la minime istorice, a avut posibilitatea menţinerii aceleiaşi dobânzi prin prisma creşterii ratei dobânzii, practică interzisă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 193-197 C.p.c, OUG nr. 174/2008, OG nr.50/2008, Legea nr.193/2000.
În susţinerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri.
În dovedirea cererii, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei.
La data de 27.01.2015, reclamanţii au depus la dosar precizare prin care au solicitat înlocuirea clauzei de calcul al dobânzii variabile cu formula „marja fixă plus indice de referinţă”, ca efect al nulităţii clauzei penale la momentul actual.
Intimat a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes, având în vedere că respectiva clauză contractuală a produs efecte juridice doar în perioada în care reclamanta M.S.E. a deţinut calitatea de salariat a intimatei, calitate care a încetat începând cu data de 23.02.2010. Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, instanţa reţine următoarele:
Prezenta cerere are ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate la art.3.4. din contractul de credit nr.RFIS32911605315, încheiat de părţi, prin care s-a stabilit dreptul Băncii de a modifica în mod unilateral rata dobânzii curente în funcţie de evoluţia pieţei financiare, atât ca valoare cât şi ca modalitate de stabilire.
Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000, consumatorii prejudiciati prin contracte incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila.
Art.94 din NCPC prevede în mod expres care sunt cauzele de competenţa judecătoriei, iar art.95 din NCPC reglementează competenţa tribunalului.
În virtutea modificărilor legislative intervenite odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, tribunalul este instanţă de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, în sensul că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanţa competentă a soluţiona o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanţă de către tribunal.
Cum capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind rata dobânzii percepute de Bancă nu se încadrează în niciunul din cazurile de la art.94 NCPC (nefiind deci expres prevăzute ca fiind de competenţa judecătoriei), iar potrivit art.95 NCPC tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, revine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a prezentei cauze.
Instanţa va înlătura susţinerea pârâtei în sensul că prezenta cerere este evaluabilă în bani întrucât nu se solicită obligarea pârâtei la plata vreunei sume de bani, ci doar constatarea de către instanţă a caracterului abuziv al clauzei contractuale prin care s-a prevăzut modalitatea în care rata dobânzii poate fi modificată de către bancă.
Mai mult, chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că prezenta cerere are caracter evaluabil în bani, competenţa de soluţionare a acesteia revine, faţă de valoarea contractului de credit cu privire la care se solicită a se constata caracterul abuziv al unei clauze (60.000 Euro – f.17 dosar), Tribunalului Bucureşti, având în vedere pragul valoric instituit de art.94 lit.j NCPC.
Prin urmare, instanţa apreciază ca fiind întemeiată excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu, urmând să o admită, faţă de dispoziţiile art.131 din NCPC, iar în temeiul art.132 alin.3 din NCPC., va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti-Secţia a VI-a Civilă.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de credit nr. RFIS32911605315 din data de 06.02.2007, în care la paragraful 3.3 se prevedea că dobânda se stabileşte în funcţie de marja băncii de 1,75PP, iar rata de referinţă în accepţiunea contractului era variaţia Euribor.
Au mai susţinut reclamanţii faptul că la art. 3.4 se prevedea că dobânda putea fi modificată unilateral, îngrădind astfel drepturile consumatorului, întrucât banca, în momentul scăderii indicelor de referinţă la minime istorice, a avut posibilitatea menţinerii aceleiaşi dobânzi prin prisma creşterii ratei dobânzii, practică interzisă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 193-197 C.p.c, OUG nr. 174/2008, OG nr.50/2008, Legea nr.193/2000.
În susţinerea cererii au fost depuse, în copie, înscrisuri.
În dovedirea cererii, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei.
La data de 27.01.2015, reclamanţii au depus la dosar precizare prin care au solicitat înlocuirea clauzei de calcul al dobânzii variabile cu formula „marja fixă plus indice de referinţă”, ca efect al nulităţii clauzei penale la momentul actual.
Intimat a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes, având în vedere că respectiva clauză contractuală a produs efecte juridice doar în perioada în care reclamanta M.S.E. a deţinut calitatea de salariat a intimatei, calitate care a încetat începând cu data de 23.02.2010. Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, instanţa reţine următoarele:
Prezenta cerere are ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate la art.3.4. din contractul de credit nr.RFIS32911605315, încheiat de părţi, prin care s-a stabilit dreptul Băncii de a modifica în mod unilateral rata dobânzii curente în funcţie de evoluţia pieţei financiare, atât ca valoare cât şi ca modalitate de stabilire.
Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000, consumatorii prejudiciati prin contracte incheiate cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecatoresti in conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila.
Art.94 din NCPC prevede în mod expres care sunt cauzele de competenţa judecătoriei, iar art.95 din NCPC reglementează competenţa tribunalului.
În virtutea modificărilor legislative intervenite odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, tribunalul este instanţă de drept comun în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, în sensul că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanţa competentă a soluţiona o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanţă de către tribunal.
Cum capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind rata dobânzii percepute de Bancă nu se încadrează în niciunul din cazurile de la art.94 NCPC (nefiind deci expres prevăzute ca fiind de competenţa judecătoriei), iar potrivit art.95 NCPC tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, revine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a prezentei cauze.
Instanţa va înlătura susţinerea pârâtei în sensul că prezenta cerere este evaluabilă în bani întrucât nu se solicită obligarea pârâtei la plata vreunei sume de bani, ci doar constatarea de către instanţă a caracterului abuziv al clauzei contractuale prin care s-a prevăzut modalitatea în care rata dobânzii poate fi modificată de către bancă.
Mai mult, chiar în ipoteza în care s-ar aprecia că prezenta cerere are caracter evaluabil în bani, competenţa de soluţionare a acesteia revine, faţă de valoarea contractului de credit cu privire la care se solicită a se constata caracterul abuziv al unei clauze (60.000 Euro – f.17 dosar), Tribunalului Bucureşti, având în vedere pragul valoric instituit de art.94 lit.j NCPC.
Prin urmare, instanţa apreciază ca fiind întemeiată excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu, urmând să o admită, faţă de dispoziţiile art.131 din NCPC, iar în temeiul art.132 alin.3 din NCPC., va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti-Secţia a VI-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, invocata din oficiu.
Declina competenta de solutionare a cererii privind pe reclamanţii M.S.E., , M.C., , ambii cu domiciliul ales la …. şi pe pârâta S.C. R B S.A., cu sediul în …., in favoarea Tribunalului Bucuresti-Sectia a VI-a Civila.
Fara cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 09.04.2015.
