Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 10456/200/2006 din 20.10.2006, reclamanta BCR „A” SA cu sediul în Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâtul D.N.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 10198 lei cu titlu de despăgubiri şi dobânda legală aferentă până la plata efectivă, cu 701 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat: ca urmare a producerii unui accident de circulaţie la data de 2.08.2003, pe raza localităţii Vităneşti, judeţul Teleorman a rezultat avarierea autoturismelor B-31-REK şi B-19-YVP şi vătămarea celor doi conducători auto. Cu adresa nr. 1199/P/2003 din 6.04.2005, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria i-a comunicat în copie rezoluţia nr. 1199/P/2003 din 11.09.2003 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.I. – conducătorul autoturismului B-31-REK pentru infracţiunea prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 din Codul penal, cu menţiunea că vina în producerea accidentului a aparţinut conducătorului autoturismului B-19-YVP: D.N.C.
Deschizând dosarul de daună AVA/4077/2003,l-a despăgubit pe asiguratorul BCR Leasing în baza contractului de asigurare facultativă a autovehiculului nr.122918, cu suma de 521.188.615 lei, conform ordinului de plată nr.1637/24.10.2003( autoturism asigurat: B -31- REK).
Având în vedere că la data producerii evenimentului rutier, proprietarul autoturismului B-19-YVP deţinea la SC A.Ţ. SA un contract de răspundere civilă pentru pagubele produse terţilor în accidente de autovehicule, s-a adresat acestei societăţi pentru plata despăgubirii acordate, iar în urma demersurilor întreprinse i s-a achitat suma de 419.212.600 lei la data de 12.12.2005, diferenţa de 101.976.015 lei justificându-se de cuantificarea şi plata despăgubiri în conformitate cu normele Ordinului nr.9/2002.
Notificându-l pe pârât, cu adresele nr.2291/10.04.2006 şi nr. 230/11.01.2006, în vederea achitării despăgubirii, acesta i-a opus sentinţa civilă nr. 3705/25.11.2003 pronunţată de Judecătoria Alexandria prin care s-a dispus anularea procesului verbal de contravenţie seria AT nr.2095553/3.10.2003 întrucât a fost încheiat prematur şi rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria din 11.09.2003 dată în dosarul nr. 1199/P/2003.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.22 din Legea nr.136/1995 şi ale art.998 din Codul civil.
La prima zi de înfăţişare din 13.11.2006, pârâtul a depus la dosar întâmpinare în temeiul art.115-118 din Codul de procedură civilă, solicitând în principal respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar suspendarea judecării cauzei în baza art.244 alin.1 pct.2 din aceeaşi cod ( filele 48-49).
Solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pârâtul a susţinut că producerea accidentului s-a datorat nerespectării normelor legale de circulaţie de către conducătorul autoturismului B -31- REK. Astfel, în timp ce se deplasa cu autoturismul B-19-YVP din direcţia Bucureşti – Giurgiu, aflându-se în intersecţia nesemnalizată din comuna Vităneşti, încadrat pe banda de lângă axul şoselei, în momentul care a semnalizat pentru a efectua virajul la stânga către Giurgiu, a fost izbit de autoturismul condus de P.I. care efectua manevra de depăşire în acea intersecţie,pe linie continuă, cu încălcarea regulilor de circulaţie care guvernau zona respectivă.
Solicitând suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 alin. 1 pct.2 din Codul de procedură civilă, până la soluţionarea definitivă a plângerii formulate împotriva rezoluţiei date de procuror în dosarul nr. 1199/P/2003, pârâtul a susţinut că între adresa din 14.10.2003 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria prin care i s-a comunicat neînceperea urmăriri penale faţă de P.I. şi rezoluţia procurorului din 11.09.2003 de care a luat cunoştinţă cu prilejul citării sale în cadrul acestui dosar există reale contradicţii.
Prin încheierea din 12.02.2007s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 alin.1pct.2 din Codul de procedură civilă până la soluţionarea dosarului nr.4978/740/2006 al Judecătoriei Alexandria, prin sentinţa penală nr.43 din 30.01.2007dispunându-se trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria în temeiul art.278 1 alin.13 din Codul de procedură penală( fila 72).
La cererea reclamantei, însoţită de decizia penală nr.372 R din 8.11.2007 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr.1921 /740/2007, cauza a fost repusă pe rol la data de 13.02.2008, fixându-se termen de judecată la 6.03.2008 (filele 76,78-79). Reluându-se judecata,pârâtul a formulat „Precizări” la întâmpinarea depusă la termenul din 13.11.2006, invocând vinovăţia exclusivă a celuilalt conducător auto în producerea accidentului, constituirea de probe pro cauza, relevanţa procesului verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor oculari, declaraţiile celor doi conducători auto şi modul defectuos de întocmire a dosarului de daune ( filele 110-112).
În sprijinul notei de precizări la întâmpinare , pârâtul a depus la dosar un set de documente noi şi planşe fotografice ( filele 114-132).
În cauză s-a efectuat şi expertiza tehnică ing. R.N. ( filele 99-100), obiecţiunile formulate de pârât şi depuse la filele 108-109 care fiind respinse de instanţa fondului la termenul de judecată din 18.09.2008 (fila 182).
Prin sentinţa nr. 4867 din 25.09.2008 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis acţiunea ca întemeiată, pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 10.198 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă de la data despăgubirii:12.12.2005 şi până la plata efectivă, precum şi suma de 701 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel , instanţa fondului a reţinut în fapt şi în drept;
La data de 2.08.2003, în jurul orelor 14,45, pe raza localităţii Vităneşti, judeţul Teleorman circulau autoturismul Peugeot 106 B-19-YVP condus de D.N.C. şi autoturismul Renault Scenic B-31-REK condus de Păunică Ioan, din direcţia Bucureşti către Alexandria. Autoturismul Renault s-a angajat în depăşirea autoturismului Peugeot, iar când s-a apropiat de el, conducătorul acestuia a virat stânga fără să se asigure, moment în care a apărut starea de pericol la care conducătorul autoturismului Renault nu avea cum să reacţioneze, producându-se astfel impactul.
Astfel reţinută dinamica accidentului rutier, în baza expertizei Rădulescu Nicolae, instanţa fondului a înlăturat punctual apărările formulate de pârât, după cum urmează:
Chiar dacă s-ar dovedi a fi adevărate susţinerile formulate de pârât în sensul că celălalt conducător auto s-ar face vinovat de accidentul produs întrucât a efectuat depăşirea în intersecţie, pe linie continuă şi cu nerespectarea regulilor de circulaţie din acea zonă, conform raportului de expertiză starea de pericol nu ar fi apărut dacă pârâtul nu ar fi virat stânga fără să se asigure.
Anularea procesului verbal de contravenţie seria AT nr. 2095553/3.10.2003 încheiat de Poliţia comunei Vităneşti: nu influenţează culpa pârâtului, avându-se în vedere că Judecătoria Alexandria s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr.3705/25.11.2003 pe excepţia prematurităţii întocmirii actului constatator, fără să intre în cercetarea fondului.
Prin rezoluţia nr.1199/P/2003 din 11.09.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de P.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.184 alin.1şi 3 din Codul penal şi respectiv art. 219 din Codul penal, reţinându-se că D.N.C. a efectuat virajul la stânga fără să se asigure, fiind lovit de celălalt autoturism care se angajase în depăşire cu mult timp înainte.
Rezoluţia menţionată a rămas definitivă prin decizia penală nr.372/P/8.11.2007 pronunţată de Tribunalul Teleorman, astfel că în mod definitiv şi instanţa penală a stabilit existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Organul de poliţie a reţinut şi permisul de conducere al celuilalt conducător auto ca urmare a faptului că se efectuau cercetări penale împotriva sa, context în care a solicitat eliberarea comunicărilor necesare în vederea restituirii acestuia.
Nu se poate reţine că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit petentului pro cauza, întrucât el a fost încheiat de Poliţia comunei Vităneşti ca urmare a înregistrării rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria prin care s-a reţinut vinovăţia pârâtului.
Cu privire la despăgubiri, instanţa a reţinut că reclamanta, în baza rezoluţiei procurorului a deschis în mod corect dosarul de daună nr. AVA/4077/2003 despăgubind pe asiguratorul BCR Leasing cu suma de 521.188.615 lei cu ordinul de plată nr. 1637/24.10.2003.
În condiţiile în care SC A.Ţ. SA cu care pârâtul avea încheiat contractul de răspundere civilă a acoperit din daune dosar suma de 419.212.600 lei la data de 12.12.2005, a rămas la plată suma de 101.976.015 lei ce reprezintă diferenţa dintre indemnizaţia acordată de reclamantă şi cea acordată de asiguratorul de răspundere civilă, justificată de cuantificarea şi plata despăgubirii în conformitate cu Ordinul nr. 9/2002.
În raport de situaţia în fapt reţinută şi de prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995, ale art. 998 din Codul civil şi ale art. 43 din Codul comercial, instanţa fondului a apreciat că acţiunea este întemeiată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.
În expunerea motivelor de recurs, pârâtul a invocat în esenţă că, făcând o evaluare greşită a probatoriului administrat în cauză, instanţa a angajat în mod incorect răspunderea sa delictuală pentru un accident rutier produs de o altă persoană.
Expertiza tehnică omologată de instanţă este incompletă, neavând în vedere toate înscrisurile depuse la dosar la termenul din 04.09.2006, iar instanţa fondului a respins nejustificat obiecţiunile formulate la un astfel de raport.
Nici instanţa fondului nu a analizat înscrisurile depuse la dosar în apărare şi anume: procesul verbal de cercetare la faţa locului nr. 236052/02.08.2003, schiţele locului accidentului, declaraţiile conducătorilor auto implicaţi în accident şi declaraţiile martorilor, probe care atestă că vinovăţia aparţine conducătorului auto P.I. care s-a angajat neregulamentar în depăşirea succesivă a două autoturisme.
Organele de urmărire penală au cercetat numai fapta de vătămare corporală dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de P.I. datorită numărului de zile de îngrijiri medicale mai mic decât „cele cerute de textul art. 184 alin.1 şi 3 Cod penal”. În dosarul penal nu a fost examinată dinamica producerii accidentului prin prisma înscrisurilor administrate, depuse în copie însă la prezentul dosar.
Dosarul de daune întocmit de societatea de asigurare nu cuprinde elemente de natură a convinge cu privire la vinovăţia sa: nu a fost ataşată declaraţia din 2.08.2003 dată de P.I. la organul de poliţie ci o altă declaraţie din 21.08.2003 cu alt conţinut şi o altă schiţă; s-a anexat în schimb procesul verbal de contravenţie deşi acesta fusese anulat prin sentinţa nr.3705/26.11.2003;în cuprinsul procesului verbal de constatare a pagubelor din 4.09.2005 încheiat de reprezentantul reclamantei nu a fost menţionată persoana vinovată de producerea pagubei.
Cele două autorizaţii de reparaţii atestă faptul că autoturismul B-31-REK a suferit numai avarii frontale şi laterale faţă dreapta, în timp ce autoturismul său B- 19- YVP a suferit numai avarii laterale, fiind lovit în plin în pragul din stânga, astfel că prin propagarea intensităţii şocului au fost generate celelalte avarii.
Prin decizia nr. 978 din 10.12.2008 s-a admis recursul ca întemeiat, dispunându-se modificarea sentinţei în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii în despăgubiri civile formulă de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:
La data de 2.08.2003, în jurul orelor 14,45, pe raza localităţii Vităneşti judeţul Teleorman, la intersecţia DE 70 cu DJ 506, s-a produs un accident rutier în care au fost implicate autoturismul Peugeot 106 înmatriculat sub nr.B-19-YVP condus de D.N.C. şi autoturismul Renault Megane Scenic înmatriculat sub nr. B-31- REK condus de P.I., ambele circulând din direcţia Bucureşti către Alexandria.
În raport de probele cu înscrisuri administrate la fond,tribunalul reţine că vinovat de producerea impactului se face exclusiv P.I., conducătorul autoturismului B-31-REK care s-a angajat în intersecţia respectivă într-o zonă de marcaj pietonal semnalizat cu indicator şi prin încălcarea liniei continui simple, în depăşirea autoturismului B-19-YVP condus de pârât, în timp ce acesta, încadrat fiind pe banda de lângă axul şoselei, efectua regulamentar virajul la stânga, asigurându-se şi activând semnalizarea luminoasă.
Drept consecinţă, astfel cum rezultă din cele două autorizaţii de reparaţii, din planşele fotografice, dar şi din dinamica producerii accidentului, autoturismul B-31-REK a suferit numai avarii frontale şi laterale dreapta, în timp ce autoturismul B-19-YVP a suferit numai avarii laterale, în condiţiile în care a fost lovit în plin în pragul stânga, celelalte avarii datorându-se propagării intensităţii şocului (filele 31,50,56-58,128,129-131 dosar fond).
Accidentul rutier a avut drept consecinţă şi vătămarea pârâtului, acesta prezentând leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico – legal nr.2106/2003 (fila 144 dosar fond).
Normele legale încălcate de P.I. conducătorul autoturismului B -31- REK se regăsesc în Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr.85 din 23.01.2003, în forma în vigoare la perioada de referinţă, după cum urmează:
a)- art.102 alin.2 (marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice trecerea cu vehiculul peste el);
b)- art.149 alin.1 depăşirea vehiculelor se face numai pe partea stângă, în sensul de mers, cu excepţia celor ai căror conducători au semnalizat şi s-au încadrat corespunzător schimbării direcţiei de deplasare spre stânga);
c)- art.152 lit. „e” (se interzice depăşirea vehiculelor pe treceri pentru pietoni semnalizate prin indicatoare şi marcaje);
d) – art. 158 lit.”m” şi „o” (conducătorul de vehicul este obligat să reducă viteza , dacă prevede un pericol la trecerea pentru pietoni semnalizată prin indicatoare sau marcaje şi atunci când autovehiculul care circula înaintea sa semnalizează intenţia de a schimba banda de circulaţie sau direcţia de deplasare);
e) – art. 161 (conducătorul de vehicul care constată că vehiculele care circulă înaintea lui semnalizează intenţia de a schimba banda de circulaţie sau direcţia de deplasare este obligat să asigure condiţiile pentru realizarea acestor manevre în deplină siguranţă).
Situaţia în fapt şi în drept astfel reţinută este fundamentată de următoarele probatorii:
Prin declaraţia dată la organul de poliţie la data de 2.08.2003, depusă la filele 117-118 dosar fond, P.I. a susţinut că: „Prin această manevră de depăşire am încălcat marcajul longitudinal simplu continuu, în momentul în care mă aflam în depăşirea autoturismului marca Peugeot 106 cu nr.B-19-YVP”.
Relevantă în acelaşi sens este şi declaraţia martorului F.E., identificat de organul de poliţie, care a perceput nemijlocit dinamica de producere a accidentului, acesta confirmând executarea manevrei de depăşire cu viteză şi prin încălcarea marcajului longitudinal format dintr-o linie continuă simplă. Martorul a mai susţinut, că aflându-se în zona trecerii de pietoni, autovehiculul angajat în depăşire l-a atenţionat „ cu semnul luminos, în două rânduri, pentru a se da la o parte”, după care a continuat manevra începută, lovind autoturismul Peugeot B-19-YVT ( fila 121 dosar fond).
Procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Teleorman, în prezenţa martorilor asistenţi şi a celor doi conducători auto implicaţi în eveniment, semnat de aceştia fără obiecţiuni, înregistrat sub nr. 236052/ 2.08.2003, ca şi schiţa anexă, atestă dimensiuni ale urmelor de frânare lăsate de autoturismul B-31-REK, semnificative: 54,70 m pe asfalt şi respectiv 23,80 m, pe terenul intravilan situat în stânga DE 70, de natură să confirme viteza excesivă la momentul efectuării manevrei de depăşire ( filele 114-115, 116 dosar fond).
În raport de forţa probată a înscrisurilor invocate, tribunalul a înlăturat expertiza tehnică R.N., pe care o apreciază ca fiind superficial întocmită, dar şi cu nerespectarea obiectivelor stabilite de instanţa fondului, în sensul că nu a avut în vedere şi nici nu a făcut analiza înscrisurilor depuse de pârât la filele 114-132 dosar, în sprijinul precizărilor aduse întâmpinării ( filele 99-100 dosar fond).
Contrar considerentelor sentinţei fondului, tribunalul a reţinut e că prin rezoluţia din 11.09.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva cercetatului P.I. având în vedere că „ zilele de îngrijiri medicale cuprinse în raportul de constatare medico-legală sunt mai mici decât cele cerute de textul art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal” şi nu pentru că nu s-ar face vinovat de producerea accidentului ( fila 6 dosar fond).
Punctul de vedere expus în cuprinsul acelei rezoluţii în sensul că: „Persoana vătămată (pârâtul) a efectuat virajul la stânga fără să se asigure, cu intenţia de a pătrunde pe DJ 506 şi a fost lovit de autoturismul condus de cercetat care se angajase cu mult timp înainte de depăşirea sa” este nerelevant cauzei, în condiţiile în care nu numai că nu este motivat, dar este contrazis mai mult decât evident de însăşi probele administrate în dosarul de urmărire penală nr.1199/P/2003.
Faptul că o astfel de rezoluţie a rămas definitivă, aşa cum rezultă din decizia nr.372/P din 8.11.2007, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr.1921/740/2007 nu justifică eventuala vinovăţie a pârâtului la producerea impactului avându-se în vedere că plângerea formulată de acesta împotriva soluţiei procurorului a fost apreciată ca tardiv introdusă, prima instanţă penală ca şi cea de recurs neintrând în cercetarea fondului ( filele 78-79 dosar).
Tribunalul a înlăturat şi considerentele instanţei fondului referitoare la procesul verbal de contravenţie seria AT nr.2095553/ 3.10.2008 încheiat de Poliţia comunei Vităneşti, având în vedere că prin sentinţa civilă nr.3705 din 25.10.2003 pronunţată de Judecătoria Alexandria s-a dispus anularea acestuia urmare admiterii excepţiei privind încheierea lui prematură, cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor imperative ale art.30 din OG nr.2/2001 ( filele 7,8-9 dosar fond).
Pe de altă parte şi dosarul de daune întocmit de reclamantă, depus în copie la filele 5-46 dosar fond ridică o serie de probleme, expuse punctual de recurent în cererea de recurs, între care tribunalul evidenţiază: nestabilirea persoanei vinovate la rubrica „ 6: Vinovat” a procesului verbal de constatare a pagubei ( fila 14) şi neataşarea declaraţiei conducătorului P.I. din 2.08.2003 dată la organul de poliţie, utilizându-se în schimb o altă declaraţie a acestuia din 21.08.2003, ale cărui susţineri dar şi schiţă întocmită sunt contrare declaraţiei şi schiţei iniţiale ( fila 28).
Pentru considerentele expuse, reţinând că pârâtul D.N.C. nu se face vinovat de producerea accidentului rutier din 2.08.2003, astfel cum rezultă fără echivoc din probatoriul administrat în cauză, tribunalul a apreciat că acţiunea în dezdăunare formulată de reclamanta BCR „A” SA Bucureşti, pentru recuperarea sumei de 10.198 lei şi a dobânzii legale aferente este neîntemeiată.
