Deliberând asupra recursului comercial de faţă, constată:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr.827/200/2010 din 25.01.2010 , reclamanta SC V V SA Focşani a chemat în judecată pe pârâta SC S E F SRL Mierea/Verneşti, judeţul Buzău solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 1.547 lei – contravaloare prestări servicii de transport conform facturii nr.90118195/6.04.2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în baza comenzii pârâtei , deşi la data de 27.03.2009 a efectuat un transport rutier de mărfuri în beneficiul acesteia, de la SC Arcoda SRL Crişani – Sălaj , atestat de scrisoarea de transport aceasta , refuză să-i plătească contravaloarea serviciului prestat conform facturii nr.90118195/6.04.2009,.
Solicită în subsidiar , ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 111,25 lei cu titlu de penalităţi de întârziere , calculate în temeiul art.3 din OG nr.9/2000.
Prin sentinţa nr.3390 din 30.04.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a respins acţiunea ca neîntemeiată .
Pentru a hotărî astfel instanţa fondului a reţinut :
Potrivit articolului 969 alineat 1 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar art. 1073 creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În cauza pendinte judecăţii, potrivit scrisorii de transport CMR ( dosar fila 7), reclamanta SC V V SA Focşani a efectuat transportul a 30 de paleţi din lemn cu autovehiculul marca MAN cu numărul de înmatriculare VN – 08 – XMI, de la SC Arcoda S.R.L. Zalău la pârâta SC S E F SRL Verneşti, punct de lucru Mărăşeşti, data încărcării fiind la 27.03.2009. Scrisoarea de transport a fost ştampilată de pârâtă.
Conform foii de parcurs nr. 1792/ 23.03.2009 ( dosar fila 21 ), în intervalul 23 – 24.03.2009, reclamanta SC V V SA Focşani a efectuat un transport de marfă cu autovehiculele cu numerele de înmatriculare VN – 08 – XMI şi VN – 11 – XMI pe ruta Focşani – Zalău – Focşani, parcurgând 759 km. Foaia de parcurs a fost ştampilată de pârâta SC S E F SRL Verneşti şi de SC Arcoda S.R.L. Crişeni.
La data de 06.04.2009 reclamanta SC V V SA Focşani a emis faţă de pârâta SC S E F SRL Verneşti factura fiscală nr. 90118195, în valoare de 1.547 lei, în cuprinsul căreia s-a menţionat că reprezintă contravaloarea prestărilor de servicii de transport pe distanţa de 520 km, având termen de plată 06.04.2009. Factura fiscală nu a fost semnată sau ştampilată de reprezentanţii pârâtei.
Pe baza acestor probe, instanţa a constatat că între părţi s-au desfăşurat raporturi comerciale, constând în efectuarea de către reclamantă a unui transport de paleţi din lemn în beneficiul pârâtei, situaţie de natură a da naştere unei creanţe constând în contravaloarea acestui serviciu.
Cu toate acestea, între înscrisurile depuse în probaţiune există anumite inadvertenţe. În acest sens, potrivit scrisorii de transport, data încărcării mărfii era la 27.03.2009, în timp ce conform foii de parcurs transportul a fost efectuat în intervalul 23 – 24.03.2009, existând astfel dubii dacă respectivele documente fac referire la acelaşi transport.
În aceeaşi măsură, datele din cuprinsul facturii fiscale nu sunt suficient de concludente pentru a duce la concluzia că reprezintă contravaloarea transportului sau a unuia dintre transporturile evidenţiate în celelalte înscrisuri. În acest sens, există diferenţe între distanţele consemnate a fi fost parcurse – 520 km în factura fiscală, faţă de 759 km în foaia de parcurs. Totodată, din nicio probă nu a rezultat că respectiva factură a fost acceptată de pârâtă în vreunul dintre modurile prevăzute de lege.
Astfel, conform art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, iar potrivit art. 46 Cod comercial, obligaţiile comerciale se probează, printre altele, cu acte autentice, cu acte sub semnătura privată şi cu facturi acceptate.
Conform art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală
În aceste condiţii, instanţa a constatat că, deşi reclamanta a făcut proba prestării de servicii de transport în beneficiul pârâtei, nu a dovedit că valoarea acestei prestaţii este conformă convenţiei dintre părţi, singurul înscris cuprinzând evaluarea serviciului nefiind opozabil pârâtei, în lipsa însuşirii sale de către aceasta.
Ori, în lipsa caracterului lichid al creanţei solicitate de către reclamantă, nici obligaţiile accesorii, constând în penalităţile de întârziere, nu pot fi stabilite.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta în termen legal conform art.301 din Codul de procedură civilă , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art.303 .
În expunerea motivelor de recurs reclamanta a invocat greşita respingere a acţiunii ca neîntemeiată , în condiţiile în care : din foaia de parcurs rezultă că marfa a fost încărcată la data de 27.03.2009 iar transportul s-a efectuat în intervalul 27-28.03.2009; distanţa parcursă a fost de 520 km astfel cum rezultă din menţiunile indicate de aparatul tahograf cu care a fost echipat mijlocul de transport; valoarea de 759 consemnată în foaia de parcurs reprezintă cantitatea de motorină consumată; iar foaia de parcurs ca şi scrisoarea de transport au fost ştampilate de pârâtă.
Prin decizia nr. 867 din 26.11 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a respins recursul ca neîntemeiat.
Hotărând astfel , tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :
Se are în vedere în acest sens că instanţa fondului a reţinut în mod corect şi motivat că în cauză nu s-au produs dovezi dincolo de orice dubiu rezonabil , de natură să ateste că pârâta ar datora reclamantei suma de 1.547 lei – preţ transport marfă , conform facturii nr.90118195/6.04.2009 şi penalităţile de întârziere în sumă de 111,25 lei.
Înscrisurile depuse la dosar confirmă în mod incontestabil, existenţa unor raporturi comerciale între părţi , costând în efectuarea de către reclamantă a unui transport marfă în beneficiul pârâtei de natură să dea naştere unei creanţe , dar, inadvertenţele sesizate şi analizate în detaliu prin sentinţa pronunţată conduc la imposibilitatea determinării întinderii datoriei pretinse.
Interpretarea documentelor de către reclamantă, prin cererea de recurs nu a convins nici tribunalul sub aspectul câtimii creanţei , aceasta având la dispoziţie exerciţiul unei noi acţiuni în realizare în cadrul căreia să dovedească neechivoc pretenţiile remise.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă s-a respins recursul declarat.
