Citeste şi


Comercial: Acţiunea în constatarea proprietăţii asupra unui bun. Modificarea obiectului cererii în restituirea bunului. Aprecierea eronată a probelor la fond. Interpretarea artt. 1191 Cod civil


Deliberând asupra recursului de faţă , constată :

1)- Obiectul acţiunii

Prin  acţiunea înregistrată la Judecătoria Rm. Sărat  sub nr.  2586/287/2009 din 2.11.2009, reclamantul M. N.  a chemat  în judecată  pe pârâta SC D. E. SRL Rm. Sărat  solicitând ca prin hotărârea ce se va  pronunţa  să se constate dreptul său  de proprietate asupra autoturismului Renault Clio X, dobândit în cursul lunii iunie 2008 , cu cheltuieli de judecată  .

2)- Motivarea acţiunii

2.1.)- În fapt , petentul a susţinut :  la începutul lunii iunie 2008, M. E. – reprezentant al  pârâtei SC D.E.  SRL , concubin al surorii  sale  de peste 15  ani şi cu care se afla  în relaţii de deplină încredere şi ajutor  reciproc, i-a oferit spre  vânzare  autoturismul  Renault Clio X , la  preţul de 6.000 euro ( 22.000 ron prin conversie ) , cu  plata în rate , urmând  ca actul să fie perfectat  în luna mai 2009 , când opera amortizarea  bunului  ce făcea parte din patrimoniul  societăţii.

2.2.) –Astfel încheiată înţelegerea  la data de 14.06.2008, în prezenţa martorilor B. M. şi I. P.  şi a surorii sale M.V., i-a înmânat vânzătorului  suma de  10.000 ron , la data de 5.07.2009 i-a achitat 10.000 ron în prezenţa unei cunoscute  care se afla în vizită , iar în luna octombrie 2009 i-a mai plătit 1000 lei diferenţa de 130 lei din preţ, făcând  obiectul  compensării  unor datorii .

2.3.) –Înţelegerea  de vânzare  – cumpărare a bunului  nu a putut  fi  finalizată  întrucât  la data de 26.11.2008  a intervenit  decesul  vânzătorului  iar fiica sa M.A.M. , deşi cunoştea  convenţia , i-a cerut să-i restituie  autoturismul în a cărei posesie se afla din luna  iunie 2008, cheile  şi documentele originale fiindu-i  înmânate  încă de  la data de 5.07.2009, cu  prilejul plăţii celei de a doua  tranşe din preţ .

2.4.) Demersurile  întreprinse  în lunile  ianuarie şi februarie 2009 în vederea  finalizării convenţiei , în condiţiile în care  a achitat  integral  preţul  stabilit , au rămas fără  rezultat , iar  prin rezoluţia  din 23.06.2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria  Rm. Sărat  în dosarul nr. 93/P/2009 s-a confirmat  propunerea  de neîncepere a urmăririi  penale .

2.5.) – În drept , reclamantul a  invocat dispoziţiile art. 1.295 Cod civil şi art. 111 din Codul de procedură civilă .

3.) Modificarea acţiunii

La  primul termen de judecată din  7.12.2009, reclamantul şi-a modificat acţiunea , susţinând  că  înţelege să solicite  pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care  să ţină loc de act de vânzare –cumpărare a autoturismului  în temeiul dispoziţiilor  art. 1.073 din Codul civil (fila 31 dosar).

4.) – Întâmpinarea

Pârâta  a formulat  întâmpinare  conform art. 115-18 din Codul de procedură civilă  prin care a solicitat  respingerea  acţiunii  ca neîntemeiată  întrucât reclamantul nu deţine  probe  de natură să  ateste  că a achiziţionat autoturismul contra  preţ de la societate, ci ,l-a folosit la  perioada de referinţă  pentru  aprovizionare ( filele 40-42).

5. ) –Probe

În sprijinul susţinerilor  formulate  prin acţiunea  introductivă  s-a administrat proba  cu înscrisuri ( filele 9-26, 81-92) , interogatoriu  ( fila 76 ) şi martori ( filele 77,78,79, 80 ).

6.) – Soluţia  instanţei fondului (I)

 6.1.) – Prin sentinţa nr. 1951 din 15.11.2010  pronunţată de Judecătoria Rm. Sărat  s-a respins  ca inadmisibilă acţiunea  formulată.

6.2.) – Pentru a hotărî astfel , apreciind asupra insuficienţei  probatoriului administrat , de natură să demonstreze vânzarea  – cumpărarea  autoturismului  cu plata  integrală  a preţului stabilit , instanţa  fondului a apreciat că acţiunea este inadmisibilă , nefiind  întrunite  cerinţele art. 1.073  din Codul civil .

 7.) – Recursul (I)

7.1.) – Împotriva sentinţei  a declarat recurs reclamantul în termen  legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie  potrivit  motivelor de recurs  depuse  la dosar în baza art. 303 .7.2.) – În expunerea  motivelor de recurs reclamantul a invocat  greşita  soluţionare a cauzei  fără introducerea în proces a succesoarei în drepturi a asociatului defunct : M.A.M. ; nepunerea  în discuţia părţilor a inadmisibilităţii  acţiunii ; nemotivarea sentinţei în raport de prevederile art. 261 pct. 5 din Codul de procedură civilă în condiţiile în care nu s-au analizat  toate susţinerile  şi apărările  părţilor în proces.

7.3.) – Prin decizia nr.246 din 15.04.2011 s-a admis recursul ca întemeiat dispunându-se casarea sentinţei nr.1951 din 15.11.2010 şi trimiterea cauzei aceleeaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond.

7.4.) – Hotărând astfel, instanţa de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente :

7.4.1.) – Deşi  la primul termen  de judecată din 7.12.2009, în  aplicarea art. 132 din Codul de procedură civilă  reclamantul  şi-a  modificat acţiunea în sensul că a solicitat  pronunţarea  unei  hotărâri judecătoreşti  care  să ţină loc de act de vânzare –cumpărare a autoturismului , în temeiul  art. 1073 din Codul civil , ce se califică  drept o acţiune  în realizare , instanţa nu s-a  pronunţat asupra  fondului litigiului , respingând  în mod  greşit  cererea  ca  inadmisibilă .

7.4.2.) – Astfel respinsă acţiunea , instanţa  fondului  nu a pus  în discuţia  părţilor  în proces  excepţia  de inadmisibilitate , încălcând , în contextul expus , dreptul acestora  la un proces echitabil .

7.4.3.) – Avându-se în vedere  că  tranzacţia de vânzare – cumpărare  a  bunului s-a  încheiat  între  reclamant  şi  M. E. , ulterior decedat instanţa a păşit la soluţionarea  pe fond a litigiului  fără să  introducă în  proces pe succesoarea în drepturi a  acestuia :  M.A. M..

8.) – Soluţia instanţei fondului

8.1.) – Cauza s-a înregistrat la Judecătoria Rm. Sărat sub nr.2050/287/2011 din 9.06.2011 , iar prin sentinţa nr.2656 din 21.11.2011 s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus obligarea pârâtei M.A.M.  la plata către reclamant a sumei de 22.000 lei cu titlu de dezdăunări , respingându-se acţiunea în contradictoriu cu pârâta SC D. E. SRL Rm. Sărat.

8.2.) – Hotărând astfel , instanţa fondului a reţinut că reclamantul a dovedit convenţia încheiată între el şi SC D.E. SRL privind vânzarea – cumpărarea autoturismului  X la preţul de 6.000 euro ( 22.000 lei  prin conversie) şi că vânzătorul a primit preţul integral predând cumpărătorului autovehiculul , cheile şi actele acestuia.

8.3.) – În condiţiile în care reclamantul a folosit autoturismul doar în perioada iunie 2008 – octombrie 2009 când i-a fost luat de pârâta M.A.M.  fiica vânzătorului decedat la perioada de referinţă , instanţa a apreciat că nu mai este posibilă îndeplinirea obligaţiei de transmitere a proprietăţii autoturismului către cumpărător , în sensul prevederilor art.1073 Cod civil , acesta fiind îndreptăţit , însă , la a fi dezdăunat.

8.4.) – Reţinând că înţelegerea privind promisiunea de vânzare a autoturismului şi-a asumat-o doar M.E. , fără acordul celuilalt asociat şi că în patrimoniul societăţii  nu s-a înregistrat preţul obţinut din vânzare , instanţa a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC D. E. SRL Rm. Sărat.

9.) – Recursul (II)

Împotriva sentinţei nr.2656 din 21.11.2011 au declarat recurs ambele părţi , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

9.1.) – În expunerea motivelor de recurs , reclamantul a invocat în esenţă greşita respingere a acţiunii în contradictoriu cu SC D.E. SRL ( contrar dovezilor administrate ) , nerealizarea unei drepte despăgubiri  în condiţiile în care instanţa nu a dispus actualizarea sumei acordate în raport de indicele de inflaţie şi neacordarea tuturor cheltuielilor de judecată.

9.2.) – În expunerea motivelor de recurs , pârâta M.A. M.a invocat : nemotivarea sentinţei ; greşita introduceri sale în proces în calitate de pârâtă ; injusta admitere a acţiunii deşi nu s-a făcut dovada plăţii preţului ; obligarea sa incorectă la dezdăunarea reclamantului deşi bunul este în fiinţă , aflându-se în posesia societăţii ; greşita apreciere de către instanţa fondului asupra imposibilităţii morale de a se preconstitui un înscris.

10.) – Analiză. Constatări

Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului , de criticile formulate de ambele părţi , precum şi din oficiu conform art.304? din Codul de procedură civilă , tribunalul constată :

10.1) – În referire la recursul declarat de pârâtă:

10.1.1) – Instanţa fondului a reţinut în mod corect şi motivat că între reclamantul M. N.şi M.E., în calitate de administrator al SC D.E. SRL s-a încheiat în luna iunie 2008 o convenţie de vânzare – cumpărare a autoturismului X la preţul de 6.000 euro , efectiv achitat,  bunul fiind predat cumpărătorului şi folosit până în luna octombrie 2009 când i-a fost luat de pârâta M.A.M. şi revândut.

10.1.2.) – Situaţia în fapt şi în drept astfel reţinută , este fundamentată de probatoriul cu înscrisuri şi martori administrat pe parcursul celor două cicluri procesuale în fond , instanţa motivând soluţia conform prevederilor art.261 pct.5 din Codul de procedură civilă.

10.1.3.) – Introducerea în proces , la cel de-al doilea fond al cauzei a pârâtei M.A.M., în calitate de coasociat al SC D.E. SRL a fost dispusă , motivat , de instanţa de control judiciar prin decizia nr.246 din 15.04.2011, în raport de probatoriul administrat în cauză , iar potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă , în caz de casare , hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

10.1.4.) – Instanţa fondului a făcut o corectă interpretare a prevederilor restrictive  ale art.1191 Cod civil  referitoare  la admisibilitatea probei cu martori, în sensul că nu-şi găsesc aplicarea în situaţiile prevăzute de art.1198 care vizează imposibilitatea materială  şi morală a creditorului de a reconstitui dovada  scrisă despre obligaţia ce pretinde , practica judiciară fiind constantă sub acest aspect.

10.1.5) – În raport de capetele de cerere ale acţiunii , de probatoriul administrat , dar şi opţiunea reclamantului exprimată inclusiv prin notele de concluzii scrise depuse  în recurs , instanţa fondului a dispus în mod corect dezdăunarea acestuia şi nu restituirea autoturismului , acesta fiind revândut astfel cum rezultă din dovezile administrate.

10.2) – În referire la recursul declarat de reclamant:

10.2.1.) – Contrar considerentelor sentinţei atacate , tribunalul apreciază că instanţa fondului a reţinut în mod greşit că preţul obţinut din vânzarea bunului nu a fost evidenţiat în contabilitatea societăţii , concludent în acest sens  fiind extrasul de cont depus la fila 43 dosar recurs, astfel că declaraţia martorului P. M. nu prezintă credibilitate  sub aspectul invocat.

10.2.2) – Dovezile administrate în cauză atestă că pârâta M.A. M. a acceptat pur şi simplu succesiunea defunctului său tată , deci inclusiv pasivul , context în care tribunalul apreciază că instanţa fondului a reţinut în mod greşit că nu poate fi antrenată răspunderea societăţii comerciale.

10.2.3.) – Tribunalul primeşte şi motivele de critică invocate de reclamant sub aspectul neactualizării sumei acordate , astfel că nu se poate realiza o justă despăgubire , dar şi sub aspectul stabilirii nejustificate a cheltuielilor de judecată  efectuate pe parcursul celor două cicluri procesuale.

11.) – Soluţia tribunalului

11.1) – Pentru considerentele ce preced, în baza art.312 alin.2 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă , s-a admis recursul declarat de reclamant  şi s-a modificat sentinţa în sensul obligării pârâtei M.A. M. în solidar cu copârâta SC D. E. SRL Rm. Sărat la plata către reclamant a sumei de 22.000 lei , actualizată în raport de indicele de inflaţie la data achitării efective a debitului.

11.2.) – Pentru considerentele expuse la paragraful 10.1.) al prezentei decizii s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de pârâta M.A. M. .

11.3.) – Conform prevederilor art.274 Cod procedură civilă , cei doi pârâţi au fost obligaţi să plătească în solidar reclamantului suma de 4.515 lei cheltuieli de judecată ( în loc de 1.440 lei ) , reprezentând taxe de timbru  şi onorariu avocat susţinute de chitanţele depuse la filele : 8,25,28,93 dosar nr.2586/287/2009 : fond ; filele 13,19 dosar 2586/287/2009 : recurs ; filele 49,50,52,53 dosar nr.2050/287/2011 : recurs.