SENTINTA CIVILA Nr. 284
Sedinta publica de la 20 Februarie 2009
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Tulcea la nr. 302/88/2008, reclamantul …, în calitate de administrator special al S.C. … S.R.L. TULCEA a chemat în judecata pe …., lichidator al S.C. … S.R.L. TULCEA, în faliment, pentru ca pe cale de ordonanta presedintiala sa fie obligat sa sisteze valorificarea bunurilor din patrimoniul falitei pâna la aprobarea raportului privind activitatea lichidatorului din data de 27 februarie 2009, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca reprezinta pe asociatii debitoarei ca prin efortul comun acestia au reusit sa plateasca o parte din datoriile societatii reprezentând peste 90% din datoria totala a falitei, astfel ca operatiunea de valorificare a bunurilor debitoarei nu mai poate continua, asociatii intentionând sa achite integral creantele debitoarei.
S-a mai aratat ca se justifica urgenta masurii, data fiind inutilitatea vânzarii bunurilor în conditiile acoperirii creantelor în totalitate si nici nu se poate invoca prejudecarea fondului în situatia admiterii cererii.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 581, art. 582 Cod proc. civila.
Prin întâmpinare, lichidatorul …. a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamantului … în calitate de administrator special si a tardivitatii cererii în conditiile în care aceasta va fi calificat ca o contestatie împotriva masurii administratorului ori lichidatorului judiciar.
Astfel, s-a sustinut ca masura valorificarii bunurilor debitoarei a fost aprobata de catre comitetul creditorilor asa cum rezulta din procesul verbal de sedinta nr. 2407 din 23 august 2007 si deci tot comitetul creditorilor trebuie sa dispuna asupra sistarii vânzarilor.
S-a mai sustinut ca daca cererea reprezinta o contestatie împotriva masurii lichidatorului, aceasta nu a fost formulata în termenul prevazut de Legea nr. 85/2006, art. 21 alin. 3, astfel ca opereaza tardivitatea.
Pe fond s-a sustinut ca cererea nu este fondata întrucât în contul debitoarei nu au intrat sumele pretinse a fi achitate catre creditori, ca nu exista un plan de distributie, astfel ca se impune continuarea vânzarilor pentru achitarea cheltuielilor de procedura.
In aparare, s-au depus la dosar procesul verbal nr. … din 23 august 2007, depunere raport de activitate din 17 septembrie 2007, tabelul creditorilor.
Analizând actele si lucrarile dosarului, judecatorul sindic retine urmatoarele:
Debitoarea S.C. … S.R.L. TULCEA se afla în procedura falimentului iar potrivit tabelului definitiv al creantelor, debitoarea are datorii în valoare totala de 437.530,55 lei.
Din procesul verbal al sedintei Comitetului creditorilor din 23 august 2007, rezulta ca s-a aprobat de catre comitetul creditorilor vânzarea cu amanuntul a bunurilor mobile din stocul de materiale al debitoarei, din magazinul “…” din Isaccea, în vederea acoperirii cheltuielilor de procedura si a celor privind paza, conservarea si administrarea bunurilor din averea debitoarei.
Este real ca aceasta masura luata de lichidator, în urma aprobarii comitetului creditorilor, nu a fost contestata de catre asociati, prin administratorul special desemnat, desi la 17 septembrie 2007 a fost înregistrat la Tribunalul Tulcea raportul de activitate al lichidatorului în care se precizeaza aceasta activitate a lichidatorului.
Numai ca, aceasta cerere a administratorului special nu este o contestatie împotriva masurii lichidatorului în sensul art. 18 alin. 21 lit. c) pentru a deveni aplicabile dispozitiile art. 21 alin. 3 care sa justifice tardivitatea formularii cererii ci, este o cerere formulata pe dreptul comun, de catre o parte care pretinde ca justifica un interes pe calea speciala a ordonantei presedentiale.
De aceea, judecatorul sindic va avea în vedere si va analiza atât conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedentiale, cât si conditiile generale aplicabile oricarei actiuni în justitie, fara a putea însa analiza conditiile doar prin prisma cerintelor legii speciale, respectiv Legea nr. 85/2006, art. 18.
Potrivit art. 581 Cod proc. civ., instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Cum ordonanta presedentiala este admisibila doar în prezenta îndeplinirii conditiilor privind urgenta, vremelnicia masurii si neprejudecarea fondului cauzei, judecatorul sindic constata ca aceste conditii speciale sunt îndeplinite, pe lânga cele generale privind calitatea procesuala, de folosinta a exercitiului dreptului, interesul legitim care, de asemenea, sunt justificate având în vedere ca administratorul special reprezinta interesele asociatilor care justifica un interes în ce priveste nevalorificarea bunurilor pâna la analizarea activitatii lichidatorului.
In ce priveste urgenta, aceasta se constata si se apreciaza de la caz la caz, de catre instanta si în cauza, în raport de circumstantele obiective date, se apreciaza ca se justifica masura avânt în vedere ca se invoca acoperirea fie si partiala a creantelor de catre asociati, în timp ce se continua valorificarea bunurilor debitoarei, desi se intentioneaza a se achita si cheltuielile de procedura.
Masura solicitata are si caracter vremelnic, respectiv pâna la discutarea si analizarea activitatii lichidatorului, respectiv 27.02.2000, când s-a acordat termen în acest sens, iar judecatorul sindic nu rezolva, prin aceasta masura, cu caracter temporar, nicidecum fondul cauzei, nu prejudiciaza asupra fondului dreptului, ci are în vedere tocmai o aparenta de drept.
Fata de aceste considerente, cererea de ordonanta presedentiala, de sistare a vânzarii bunurilor pâna la prezentarea raportului de activitate a lichidatorului din 27 februarie 2009 este admisibila, sens în care va fi admisa.
