Prin cererea înregistrată sub nr. 2766/2002, reclamanta S.C. „A.S. 95″ S.A. Focşani a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Banca Comercială B.P., Sucursala Vrancea, şi S.C., A- 2000″ S.R.L. Bucureşti, ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună suspendarea onorării la plată a CEC-ului.
Prin sentinţa civilă nr. 2022 din 12.11.2002, Tribunalul Vrancea a admis cererea pentru ordonanţă preşedinţială şi a dispus suspendarea onorării la plată a CEC-ului menţionat. Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta este prejudiciată prin nefimcţionarea utilajului pentru care reclamanta a încasat parte din preţ, impunându-se suspendarea încasării ultimei tranşe a CEC-ului.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. „A. 2000″ S.R.L. Bucureşti, criticând sentinţa sub următoarele aspecte:
– în mod eronat a considerat prima instanţă că pârâta (cumpărătoarea) ar fi prejudiciată, întrucât aceasta se afla în culpă prin semnarea certificatului de garanţie ale cărui prevederi o obligau să notifice în termen de 48 de ore eventualele defecţiuni, care să poată fi analizate de firma S.C. „R” S.R.L. ce execută service-ul în termen de garanţie;
– vânzătoarea utilajului nu poartă răspunderea pentru utilizarea improprie a utilajului şi era îndreptăţită la scadenţa din data de 10.11.2002, să încaseze ultima rată a preţului, considerând că B.P. cu rea-credinţă a refuzat plata la scadenţă, deşi nu cunoştea existenţa cererii de ordonanţă preşedinţială, care s-a soluţionat ulterior, fără citarea părţilor.
Recursul pârâtei s-a constatat întemeiat, dar pentru alte considerente: Curtea a pus în discuţie, din oficiu, competenţa de soluţionare a cauzei. Potrivit prevederilor art. 581 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului. în speţă, obiectul cererii se referea la executarea unui CEC, fiind de necontestat că din valoarea totală, datorată cu titlu de preţ, recurenta a încasat prin CEC suma de 700.000.000 lei. Potrivit art. 3 din Legea nr. 59/1934, modificată prin art. III-X din O.G. nr. 11/1993, „CEC-ul nu poate fi tras decât asupra societăţii bancare (…) CEC-ul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras”. în speţă, intimata cumpărătoare care consideră că ratele din preţ achitate prin CEC au fost eronat încasate de către recurentă, întrucât utilajul cumpărat nu funcţionează, avea posibilitatea de a face opoziţie la executare, cu respectarea procedurii speciale prevăzute de art. 54 alin. 2 din Legea nr. 59/1934, modificată, adresându-se judecătoriei care a învestit CEC-ul cu formulă executorie. Ca atare, întrucât instanţa competentă a se pronunţa asupra fondului dreptului este Judecătoria Focşani, se impunea ca tribunalul să-şi verifice competenţa privind cererea de ordonanţă preşedinţială şi să-şi decline competenţa în favoarea instanţei competente a soluţiona fondul dreptului, conform art. 54 alin. 2 din Legea nr. 59/1934, modificată. Neprocedând astfel şi făcând o eronată interpretare a dispoziţiilor art. 581 alin. 2 Cod procedură civilă, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală care trebuie casată.
în consecinţă, faţă de considerentele expuse, recursului pârâtei fiind fondat, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, acesta a fost admis, a fost casată sentinţa civilă nr. 2022/12.11.2002 pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Focşani.
Curtea de Apel Galaţi, decizia civilă nr. 7 din 14 ianuarie 2003
