Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Olt , reclamanta DG a chemat in judecata Comisariatul General al Garzii Nationale de Mediu prin reprezentantul legal, Comisariatul Regional Vilcea, prin reprezentantul legal si Comisariatul Judetean Olt, de asemenea prin reprezentantul legal pentru a fi obligati in solidar la luarea tuturor masurilor privind respectarea demnitatii in si incetarea hartuirii morale a reclamantei, la plata daunelor morale in cuantum de 30.000 lei precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamanta arata ca este functionar public in cadrul Garzii Nationale de Mediu – Comisariatul Judetean Olt, ce apartine de Comisariatul Regional Vilcea, fiind numita in functia de din data de 6.08.2007.
In exercitarea acestei functii i s-a aplicat un tratament diferential inca din data de 14.02.2008 cand s-a emis decizia nr. 1 de catre seful institutiei judetene, H F C, ce viza controlul funciar preventiv desi acesta detinea functia de consilier juridic clasa I grad profesional debutant, fiind exclusa posibilitatea cumulului de functii in stadiu potrivit art. 12 alin. 1 din legea 514/2003.
Printr-o alta decizie cu nr. 27/19.08.2008 a fost numita functionar de securitate in domeniul protectiei informatiilor clasificate in cadrul Comisariatului Judetean Olt, fara ca aceasta sa detina certificatul de securitate prevazut de Legea 182/2002.
Aceasta a contestat masurile la instanta cat si raportul de evaluare intocmit pe perioada 1.01-22.04.2009, deoarece i se acordase calificativul „bine”, situatie in care a inceput sa fie hartuita moral si demnitatea i-a fost incalcata asa cum aceasta este prevazuta de dispozitiile art. 39 din Codul muncii referitoarea la demnitatea in munca.
Ulterior, au mai fost emise doua decizii prin care a fost eliberata din functia de consilier juridic si numita in functia de comisar debutant dat fiind desfiintarea posturilor de consilieri juridici din cadrul comisariatelor judetene, care de asemenea au fost contestate in instanta, motiv pentru conducatorii unitatilor publice de a fi hartuita si a-i fi subminata autoritatea profesionala. Datorita acestui fapt, la data de 21.07.2011 a avut loc un incident la locul de munca in sensul ca aceasta a fost agresata fizic de catre un coleg comisar pe nume DD, fiind afectata starea de sanatate constatata prin certificat medico-legal.
Alte elemente de constau in izolarea acesteia pe plan profesional in sensul ca la numirea in functie de comisar debutant nu i-a fost repartizata nici o sarcina de serviciu desi a sesizat forul superior, respectiv Comisariatul Regional Vilcea prin reprezentant TB. De asemenea, aceasta s-a adresat cu plangerii Ministerului Mediului si Padurilor cat si reprezentantului legal al Comisariatului General de Mediu, SI.
Urmare a demersurilor efectuate, conducatorul institutiei a procedat la intimidarea petentei, la neavizarea actelor procedurale intr-o cauza aflata pe rolul instantei, ce cadea in competenta profesionala a acesteia, a sesizarii institutiei ierarhic superioare.
Se sustine in continuare ca aceasta maniera de lucru a reprezentantilor autoritatilor publice i-a creat o atmosfera neplacuta si i-a adus atingere si sanatatii acesteia. De asemenea, se motiveaza si hartuirea morala la care a fost supusa care i-a cauzat o stare de stres prin luarea unor masuri abuzive si contrare legii si care au drept scop eliminarea acesteia de la locul de munca fiind considerata incomoda.
Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 2 si 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, a codului muncii, a statului profesiei de consilier juridic raportat la Legea nr. 188/1999 R.
In sustinerea actiunii a atasat copii de pe actele medicale, articole din presa locala, extras din condica de prezenta.
Paratul Comisariatul Regional Vilcea al Garzii Nationale de Mediu a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii reclamantei ca neintemeiate sub toate aspectele invocate.
Deoarece reclamanta in actiune a invocat dispoz. art. 27 din OG nr. 137/2000, care prevede in teza finala ca judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD (Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii), s-a citat aceasta institutie care la data de 9.11.2011 a trimis un punct de vedere fata de obiectul spetei si de dispozitiile de ansamblu ale actului normativ.
La data de 10.11.2011 reclamanta a formulat precizari fata de evenimentul petrecut in data de 7.10.2011 in sensul controlului efectuat la domiciliul sau de catre organele de politie, la sesizarea numitului NG, prim comisar la Comisariatul Judetean Olt din cadrul Comisariatului Regional Vilcea, in vederea respectarii dispozitiilor OUG 158/2005 modificata prin OUG nr. 36/2010, referitoare la concediile medicale.
Se sustine ca si acest control a fost in afara legii si abuziv, motiv pentru care a sesizat de asemenea organele de politie cat si cele ierarhic superioare, situatie in care a atasat aceste inscrisuri.
Avand in vedere acest eveniment, la data de 24.08.2011 reclamanta a solicitat introducerea in cauza a numitului NG, prim comisar la Comisariatul Judetean Olt si a Politiei municipiului Slatina prin reprezentantul legal.
La termenul de judecata reclamanta a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Olt in solutionarea cauzei, sustinand ca aceasta este angajata Comisariatului General al Garzii Nationale de Mediu, in functia publica de consilier juridic, cu atributii delegate in cadrul Comisariatului Judetean Olt, astfel ca devin incidente dispoz. art. 10 alin. 1 din legea 554/2004, institutia fiind o autoritate publica centrala. De asemenea, sunt invocate si dispoz. art. 109 din legea 188/1999 rap. la art.3 pct. 1 C.p.civ. potrivit carora raportul de serviciu al functionarului public cu o autoritate publica centrala este de competenta sectiei de administrativ a Curtii de apel.
La aceeasi data si instanta a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Olt – Sectia contencios administrativ, fata de obiectul cererii de chemare in judecata al reclamantei ce se intemeiaza pe dispoz. art. 27 din OG nr. 137/2000, precizat de aceasta in actiune.
In raport de dispoz. art. 137 C.p.civ. instanta se va pronunta asupra acestor exceptii care fac de prisos cercetarea cauzei pe fond.
Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, are o competenta speciala si care se refera la solutionarea cauzelor ce vizeaza vatamarea unei persoane intr-un drept sau interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, asa cum este reglementata de dispozitiile art. 1 din lege.
In acest sens este definit termenul de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. 1 lit. f-i, ca fiind activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea unui act administrativ, in sensul legii, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Cererea reclamantei este intemeiata pe dispozitiile art. 27 din OG nr. 137/2000, care prevad ca persoana care se considera discriminata, poate formula in fata instantei de judecata o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
In lipsa unor prevederi privind o competenta si o procedura speciala, care se refera la instanta de judecata competenta, devin aplicabile dispozitiile art. 1 pct. 1 C.p.civ. care este dreptul comun ce reprezinta norme de drept civil material si procesual si nu normele de drept public cuprinse in legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Mentiunea din art. 27 din OG nr. 137/2000 in sensul ca actiunea se introduce la instanta de drept comun, se interpreteaza in sensul ca o asemenea competenta revine judecatoriei in raport de dispozitiile art. 1 pct. 1 C.p.civ. mentionat anterior.
Argumentarea acestei solutii rezulta chiar din dispozitiile art. 20 din OG nr. 137/2000, in care este prevazuta competenta instantei de contencios administrativ atunci cand se contesta o hotarare a colegiului director din cadrul CNCD.
Pentru considerentele expuse, nu poate fi primita exceptia invocata de reclamanta privind competenta materiala a Curtii de apel, urmand a fi admisa exceptia invocata din oficiu de instanta si potrivit art. 158 rap. la art. 159 alin. 1 pct. 2 C.p.civ., se va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Slatina.
Data publicarii pe portal: 20.01.2012
