Actul juridic dedus judecăţii este de natură comercială, deoarece conform art. 3 pct. 11 din Codul comercial operaţiunile de bancă şi schimb sunt comerciale.
Capătul de cerere privitor la daunele morale este accesoriu cererii principale, care, aşa cum s-a arătat, este de natură comercială, iar conform art. 17 din se judecă de către instanţa competentă să judece cererea principală, adică tribunalul.
(Decizia nr. 918 din 24 iunie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 978 din 31.05.2002, C.l. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 783 din 24.05.2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a Vl-a comercială, în Dosarul nr. 622/2002.
Contestatorul a invocat în drept dispoziţiile art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă.
Motivele contestaţiei în anulare au fost depuse la 18.06.2002, iar în cuprinsul lor, contestatorul invocă următoarele:
1. Contestatorul susţine că pricina s-a judecat nelegal de către Tribunalul Giurgiu şi de către Secţia a Vl-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, ignorându-se dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Codul de procedură civilă. în esenţă s-a susţinut că pricina nu este comercială, ci de natură civilă şi a invocat în apărare decizia pronunţată în Dosarul nr. 3762/2000 de către Curtea de Apel Bucureşti -Secţia comercială.
2. Contestatorul a susţinut că pe fond instanţele de judecată au motivat nereal şi nelegal şi fără a se dezbate ceea ce contestatorul a probat legal.
Curtea, analizând actele dosarului şi prin prisma motivelor invocate de contestator, a respins contestaţia în anulare, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamantul contestator în prezenta cauză a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor, solicitând a fi despăgubit pentru prejudiciul cauzat de Banca X. în motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a cumpărat certificate de depozit şi nu au fost respectate obligaţiile privitoare la răscumpărarea la termen a acestora, iar în acest fel i s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 74.804.795 lei, format din 22.000.000 lei contravaloarea certificatului de depozit, 2.750.000 lei dobândă aferentă acestuia şi 50.000.000 lei daune morale.
Faţă de conţinutul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că actul juridic dedus judecăţii este de natură comercială, deoarece potrivit art. 3 pct. 11 din Codul comercial operaţiunile de bancă şi schimb sunt comerciale. Capătul de cerere privitor la daunele morale este accesoriu cererii principale, care aşa cum s-a arătat este de natură comercială, iar conform art. 17 din Codul de procedură civilă se judecă de către instanţa competentă să judece cererea principală, adică tribunalul.
Rezultă, aşadar, că hotărârea atacată nu a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, iar motivele invocate de contestator sunt nefondate.
Pentru aceste motive, conform art. 317 din Codul de procedură civilă, contestaţia în anulare a fost respinsă, ca nefondată.
