Competenţă materială. Privatizare. Vânzare prin negociere, pe bază de oferte finale îmbunătăţite şi irevocabile


Potrivit art. 3231 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 99/1999, sunt de competenţa curţii de apel, în primă instanţă numai cererile prevăzute la art. 3213 alin. (3), art. 3228 şi art. 3229, respectiv numai acele cereri prin care se contestă, în cadrul lichidării, existenţa sau întinderea unei creanţe, rangul acesteia, cereri prin care se atacă un act sau o operaţiune prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997.

Cum cererea reclamantului, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a ofertei de vânzare prin negociere, nu se încadrează în nici una din categoriile de cereri prevăzute de art. 3231 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, competenţa de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine tribunalului, potrivit art. 43 alin. (3) din acelaşi act normativ, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. a) din şi art. 40 din Legea nr. 137/2002.

(Sentinţa nr. 51 din 25 aprilie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)

Prin cererea înregistrată la 26.03.2002, la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia comercială, reclamanta SIF “B.” a chemat-o în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. solicitând să se constate nulitatea absolută a ofertei de vânzare prin negociere pe bază de oferte finale îmbunătăţite şi irevocabile, iniţiată de pârâtă pentru cele 143904 acţiuni pe care le deţine la S.C. “A.” S.A., ofertă publicată în ziarul “H.” nr. 480 din 28.02.2002, şi, de asemenea, să se constate nulitatea absolută a tuturor actelor subsecvente care s-ar încheia în baza ofertei menţionate, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a solicitat, totodată, şi judecata în lipsă.

în motivarea acţiunii s-a arătat, în esenţă, că atât oferta, cât şi dosarul de privatizare a S.C. “A.” S.A. conţin date nereale, acestea fiind lipsa preţului de ofertă, neconcordanţa dintre numărul acţiunilor pârâtei înregistrat la oficiul registrului comerţului şi cel evidenţiat la Registrul Român al Acţionarilor, neconcordanţa între capitalul social al S.C. “A.” S.A. şi reflectarea imobilizărilor corporale în acest capitol.

în dovedirea motivelor acţiunii, reclamanta a depus înscrisuri la dosarul cauzei. Faţă de acestea, Curtea a invocat, din oficiu, excepţia competenţei sale materiale în soluţionarea cauzei, excepţie cu privire la care reţine următoarele:

Reclamanta nu a menţionat în cuprinsul acţiunii temeiul juridic pe care se întemeiază aceasta.

în raport cu obiectul capetelor de cerere formulate de reclamantă, constatarea nulităţii absolute a unor acte comerciale, soluţionarea acţiunii în primă instanţă ar fi de competenţa tribunalului, în speţă, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, iar nu a curţii de apel, potrivit art. 2 din Codul de procedură civilă, ce constituie o normă juridică de drept comun, privind reglementarea competenţei materiale. Faptul că obiectul acţiunii priveşte acte intervenite în procesul de privatizare, implică incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, cu caracter special, dar în raport cu art. 43 din cuprinsul acesteia, competenţa materială în soluţionarea cauzei în primă instanţă revine tot tribunalului, iar nu curţii de apel, căreia îi revine această competenţă doar în raport cu prevederile art. 3213 alin. (3), art. 3228, art. 3229 şi art. 3231 din ordonanţa de urgenţă menţionată, în litigiile care se referă la fuziunea, divizarea, dizolvarea sau lichidarea societăţilor comerciale, astfel cum rezultă şi din normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă respective, conform pct. 2.15.

De asemenea, prin art. 40 din Legea nr. 137/2002, s-a prevăzut că în cazul în care se atacă un act sau o operaţiune prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 99/1999, competenţa materială în soluţionarea litigiului aparţine secţiilor comerciale ale tribunalelor.

în consecinţă, reţinând că excepţia invocată este întemeiată, Curtea o va admite şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, în raza căruia se află sediul pârâtei.

NOTĂ:

Soluţia a rămas irevocabilă prin nerecurare.