1. Concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului
(art.62(11) Codul muncii, art.61 lit.d,c Codul muncii)
– Condiţii de fond şi formă.
– Lipsa rolului activ al judecătorului de a afla adevărul
(art.129(5) Cod procedură civilă )
Este insuficient, a se relua de către instanţa de fond considerentele pentru care se apreciază decizia de concediere pentru motive care ţin de persoana salariatului, atâta timp cât nu s-au analizat şi celelalte motive invocate de contestatoare pe aspectul cercetării prealabile, neverificarea susţinerilor acesteia, astfel că nu se poate stabili cu certitudine dacă dozarea sancţiunii este raportată la individualizarea acesteia, fiind de natură să asigure rolul educativ şi preventiv al răspunderii.
Apreciindu-se greşit legea, şi nedându-se eficienţă dispoziţiilor art.129 (4) şi (5) Cod procedură civilă pentru a se lămuri situaţia de fapt, în baza art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, s-a admis recursul contestatoarei, s-a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare.
Decizia civilă nr.206/R/29.01.2008
Prin sentinţa civilă nr.2896/7.05.2007 pronunţată în dosarul nr.27447/3/LM/2006 Tribunalul Bucureşti Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă Asigurări Sociale, Contencios Administrativ şi Fiscal a respins contestaţia formulată de contestatoarea O.S., în contradictoriu cu intimata SC Europe Premium Communications SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Contestatoarea O.S. a chemat în judecată intimata SC Europe Premium Communications SRL , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr.124/2006 emisă de intimată, repunerea în situaţia anterioară desfacerii contractului de muncă, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la efectiva reintegrare pe post, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale petenta a arătat că decizia contestată a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art.62 (11) Codul Muncii, art.263-art.268 Codul Muncii, art.15.1 din Regulamentul de Organizare Interioară, art.266 Codul Muncii, art.276 (4), art.268 (4) Codul Muncii.
La dosarul cauzei intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi interogatoriul contestatoarei, probe încuviinţate de Tribunal, părţilor, în şedinţele publice de la data de 20.11.2006 şi 29.01.2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarele:
Contestatoarea O.S.a fost angajata intimatei SC Europe Premium Communications SRL şi a deţinut funcţia de psiholog, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.924/9.03.2006 (filele 51-53 dosar fond).
Raporturile de muncă existente între părţi au încetat din iniţiativa angajatorului care, prin Decizia nr.124/2006 a desfăcut contractul de muncă al petentei în baza art.61 lit.c, d Codul Muncii (fila 5 dosar fond).
În ceea ce priveşte legalitatea acestei decizii, contestatoarea a susţinut că a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.62 al.1 Codul Muncii care fac trimitere la dispoziţiile art.263-art.268 Codul Muncii.
Analizând decizia contestată în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Tribunalul a apreciat că susţinerile contestatoarei nu sunt întemeiate.
Astfel a arătat contestatoarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 267 alin.2,4 Codul Muncii, în sensul că apărările formulate de ea, respectiv faptul că absenţa de la serviciu în zilele de 10,11,14.07.2006 se datorează însoţirii unui asociat al intimatei, domnul V. I. R., în scopul achiziţionării unui apartament care să devină noul sediu al societăţii, nu au fost cercetate de intimată, care ar fi trebuit să-l audieze ca martor pe domnul V. I. R..
Tribunalul a apreciat că susţinerile contestatoarei pe acest aspect nu sunt întemeiate deoarece chiar dacă domnul V.I. R. ar fi confirmat faptul că a fost însoţit de ea, declaraţia acestuia nu ar fi avut relevanţă în cauză, întrucât contestatoarea nu avea în fişa postului atribuţii de translator, nu fusese desemnată să reprezinte societatea şi să-l însoţească pe acest asociat şi nu solicitase aprobarea conducerii societăţii, astfel că intimata a apreciat că absenţele contestatoarei în perioada 10,11,14.07.2006 nu sunt motivate.
A mai arătat contestatoarea că intimata a încălcat dispoziţiile art.266 Codul Muncii şi art.15 R.O.I. neţinând cont de elementele în raport de care se stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă, respectiv faptul că a absentat la solicitarea unuia dintre asociaţii societăţii şi în interes de serviciu, că a anunţat telefonic lipsa sa în zilele de 10,11,14.07.2006, că nu există o consecinţă negativă a faptului că a absentat şi că nu a mai avut sancţiuni anterioare.
Tribunalul nu a reţinut aceste susţineri ale contestatoarei deoarece intimata a ţinut cont de împrejurările în care s-a săvârşit fapta, însă lipsa aprobării conducerii societăţii şi a delegării pentru a-l însoţi pe asociatul societăţii nu au putut reprezenta circumstanţe atenuante; anunţarea telefonică a faptului că va absenta chiar în situaţia în care ar fi fost preluată nu echivalează cu aprobarea conducerii societăţii iar susţinerile contestatoarei în sensul că administratorul societăţii i-ar fi pus să facă ce vrea nu au relevanţă pentru că nu echivalează cu o aprobare pentru lipsa de la serviciu; absenţele nemotivate nu reprezintă fapte pentru care consecinţa păgubitoare este o condiţie esenţială pentru a fi calificate drept abateri şi este suficientă săvârşirea unei abateri grave pentru desfacerea contractului de muncă.
În ceea ce priveşte temeinicia deciziei contestate, Tribunalul a reţinut că petenta a fost sancţionată pentru absenţe nemotivate în zilele de 10,11,14.07.2006 (fila 5 dosar fond).
Contestatoarea a susţinut că a lipsit motivat deoarece l-a însoţit pe unul dintre asociaţii intimatei, în calitate de translator în vederea achiziţionării unui apartament care să devină noul sediu al societăţii.
Faţă de faptul că aşa cum s-a arătat anterior, contestatoarea nu a înştiinţat conducerea intimatei în legătură cu motivul absenţelor, că nu a avut aprobarea conducerii intimatei pentru a-l însoţi pe domnul V. I. R. şi că indiferent dacă domnul V. I. R. ar fi confirmat faptul că a fost însoţit de către contestatoare, aceasta tot ar fi avut nevoie de aprobarea conducerii intimatei pentru a-l însoţi, mai ales că în fişa postului de psiholog a contestatoarei nu erau incluse şi atribuţii de translator, Tribunalul a apreciat că fapta contestatoarei poate fi calificată ca abatere disciplinară şi că intimata a aplicat în mod corect dispoziţiile legale referitoare la sancţiunile disciplinare.
În termenul legal de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, coroborat cu art. 301-303 Cod procedură civilă , împotriva sentinţei de mai sus a formulat recurs motivat recurenta contestatoare O. S..
Cauza recursului a fost invocată de recurentă ca fiind dispoziţiile art.304 pct.9, 3041 Cod procedură civilă, iar din dezvoltarea dată motivului de nelegalitate invocat, critică sentinţa pe aspectele ce vor fi redate în continuare:
Astfel învederează recurenta, că la data de 25.09.2006 a chemat în judecată intimata SC Europe Premium Communications SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr.124/2006 emisă de către intimată, obligarea acesteia la repunerea în situaţia anterioară desfacerii contractului de muncă, obligarea la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate şi celelalte drepturi de care nu a beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă până la efectiva reintegrare pe post.
În ceea ce priveşte legalitatea deciziei, a arătat că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 62 alin11 Codul muncii, nefiind respectate prevederile art.263-268 Codul Muncii, prevăzute de art.15.1 din Regulamentul de Ordine Interioară, nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 266 Codul Muncii şi nu s-au respectat prevederile art.267 (4) şi art.368 (4) Codul Muncii în sensul că, s-a dispus concedierea ca urmare a faptului că în zilele 10,11,14.07.2006 a absentat de la serviciu întrucât, unul dintre asociaţii societăţii, dl. V.R. i-a solicitat să-l însoţească în vederea achiziţionării unui apartament pentru noul sediu al societăţii.
În mod nejudicios, Tribunalul a apreciat că susţinerile pe acest aspect nu pot fi reţinute, deoarece chiar dacă dl.V.I. R.ar fi confirmat faptul că a fost însoţit de contestatoare, declaraţia acestuia nu ar fi avut relevanţă în raport de împrejurarea că aceasta nu avea în fişa postului atribuţii de translator, nu fusese desemnată să reprezinte societatea şi să-l însoţească pe acest asociat şi nu solicitase aprobarea conducerii societăţii reţinând că, în mod corect a apreciat intimata absenţele contestatoarei ca fiind întemeiate pentru perioada 10,11,14.07.2006.
În primul rând, consideră că solicitarea adresată contestatoarei, de către un asociat al intimatei de a-l însoţi pe acesta în vederea achiziţionării unui imobil pentru societate şi în scopul asigurării traducerii, trebuie evaluată prin prisma faptului că d-ra O.S. era în situaţia unei imposibilităţi reale de a nu putea refuza cererea unuia dintre asociaţii companiei.
Astfel că, sprijinul acordat de contestatoare asociatului companiei, cetăţean englez, în vederea cumpărării unui imobil pentru aceasta şi în lipsa unor atribuţii de translator conform fişei postului nu poate fi calificată ca o abatere disciplinară, din contră, contestatoarea a dat dovadă de un interes sporit pentru bunul mers al companiei, implicându-se activ în vederea rezolvării problemelor firmei.
Mai mult decât atât, aceasta nu a fost remunerată de către companie pentru serviciile efectuate, din contră, buna intenţie a acesteia a fost sancţionată de către administratorul societăţii, ca urmare a unor neînţelegeri dintre aceasta şi asociatul V. R. J.
În al doilea rând, în spiritul celor mai sus menţionate, consideră că în mod greşit a reţinut Tribunalul că nu era persoana desemnată să reprezinte societatea şi să-l însoţească pe asociat atâta timp cât, cererea adresată acesteia a fost formulată de însuşi asociatul societăţii şi nu de o terţă persoană.
Or, atâta timp cât administratorul societăţii intimate a fost ales chiar de către asociaţi, prin voinţa acestora, iar controlul gestiunii administratorului se realizează de către asociaţi consideră că asociatul V. R.nu avea nevoie de aprobarea acestuia pentru a dispune de personalul angajat în vederea îndeplinirii obiectivelor companiei.
Pe cale de consecinţă, în speţă nu era necesară o împuternicire din partea companiei nici pentru asociat şi nici pentru contestatoare, aceasta neavând atribuţii de negociator pentru societate.
În al treilea rând, consideră că în mod greşit a reţinut Tribunalul că nu a solicitat aprobarea conducerii societăţii.
În spiritul dispoziţiilor art.17.5 din Regulamentul de Ordine Interioară, contestatoarea a anunţat administratorul societăţii intimate despre deplasarea acesteia în interesul companiei şi aşa cum s-a consemnat şi în procesul-verbal, aceasta a precizat că nu o interesează ce face în acele zile şi că poate face ce vrea.
Nu pot fi reţinute aprecierile Tribunalului în sensul că, „anunţarea telefonică a faptului că va absenta, chiar în situaţia în care ar fi fost preluată, nu echivalează cu aprobarea conducerii societăţii iar, susţinerile contestatoarei în sensul că administratorul societăţii i-ar fi spus să facă ce vrea nu au relevanţa pentru că nu echivalează cu o aprobare pentru lipsa de la serviciu”.
Atâta timp cât chiar administratorul societăţii i-a comunicat contestatoarei „faci de vrei” aceste afirmaţii nu pot echivala decât cu o aprobare şi nu cu lipsa pentru absentarea de la serviciu, în interesul companiei.
În cadrul criticii privind nelegalitatea deciziei contestate, instanţa nu a ţinut cont de faptul ca decizia nr.124/2006 nu are dată certă şi număr de înregistrare la registratura societăţii.
În ceea ce priveşte motivele de netemeiniciei ale deciziei de desfacere a contractului de muncă este de observat ca instanţa de fond, deşi investită, nu le-a analizat decât parţial.
Astfel, instanţa reia considerentele pentru care a apreciat legală decizia dar, nu analizează şi celelalte motive invocate şi anume că, intimata nu a efectuat o cercetare prealabilă reală, nu a audiat ca martor pe dl.V. R. şi a dispus cea mai severă sancţiune prevăzută de Codul Muncii-desfacerea disciplinară să întrunească latura subiectivă şi anume vinovăţia, astfel cum aceasta este prevăzută de art.263 alin.2 Codul Muncii.
Numai după ce s-ar fi constatat vinovăţia contestatoarei şi după efectuarea cercetării prealabile, intimata putea stabili o sancţiune disciplinară.
Deşi efectuată cercetarea, intimata nu a verificat susţinerile contestatoarei, ca de altfel şi instanţa de judecată care nu a avut în vedere înscrisurile de la fila 21 dosar fond prin care, societatea parteneră îi solicita asociatului V. .R ca începând cu luna iulie 2006 să acţioneze pentru cumpărarea unui apartament şi să mute în el toate birourile firmei pe care o avea în comun, Europe Premium Communications, cu scopul ca firma să aibă active fixe şi să fie eliminate costurile chiriei.
De asemenea, apreciază că nici intimata la data aplicării sancţiunii şi nici instanţa de judecată în cadrul analizei probatoriului şi a cauzei nu s-au preocupat cu toată atenţia de individualizarea sancţiunii, de dozarea acesteia, deoarece numai corelarea justă a sancţiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului educativ şi preventiv al răspunderii.
Mai mult decât atât, instanţa a apreciat în termeni incerţi măsura dispusă de societate, apreciind că „fapta contestatoarei poate fi calificată ca abatere disciplinară”, nefiind singură asupra temeiniciei acesteia.
Gradul de culpă reprezintă un element esenţial în stabilirea sancţiunii disciplinare.
Având în vedere cele mai sus menţionate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi reţinând cauza spre rejudecare, pe fond să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată.
Depune recurenta declaraţia notarială dată de R. V.J. (fila 6) .
Analizând recursul în raport de motivul de nelegalitate invocat de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă , examinând cauza sub toate aspectele arătate de recurent, conform art.3041 Cod procedură civilă (dispoziţie invocată de asemenea de recurentă), având în examinare şi concluziile scrise depuse de intimata SC Europe Premium Communications SRL, Curtea constată că, criticile din recurs sunt întemeiate, iar recursul este fondat pentru considerentele de fapt şi de drept ce se vor arăta în motivarea prezentei decizii:
Instanţa de fond a apreciat greşit legea, când a respins proba cu martori solicitată de recurentă, chiar prin contestaţie (fila 4) şi reiterată la data de 29.01.2007 (fila 49), fără să ceară părţii contestatoare să arate, ce înţelege să dovedească cu proba solicitată.
În această situaţie s-a apreciat greşit legea, în sensul că nu s-a dat eficienţă art. 129 (4) şi (5) Cod procedură civilă , pentru a fi lămurită situaţia de fapt susţinută de către recurentă, şi anume că, administratorul a fost înştiinţat că recurenta îl va însoţi pe asociatul chiar al intimatei angajatoare, ca translator, pentru achiziţionarea unui imobil.
Instanţa de fond, nu a aplicat părţilor în vederea aflării adevărului, egalitate de tratament juridic .
Astfel, intimatei i-a încuviinţat şi administrat proba cu interogatoriul luat contestatoarei (fila 20,35,36 fond) şi nemotivat respinge aceeaşi probă la data de 29.01.2007 contestatoarei , rezumându-se la a constata că proba nu este utilă.
Curtea reţine că pe tot parcursul procesului, contestatoarea a susţinut că, administratorul societăţii a fost înştiinţat, că-l va însoţi pe asociatul intimatei SC Europe Premium Communications SRL, şi chiar s-a consemnat în procesul verbal întocmit cu ocazia cercetării prealabile,însă acest aspect nu a fost cercetat de către instanţă şi nici nu s-au încuviinţat probele cu interogatoriu şi martori, care lămureau Tribunalul pe aspectul susţinut, în vederea aflării adevărului şi pronunţării unei hotărâri legale.
O dovadă de recurenta, pe zilele reţinute ca absenţe nemotivate şi constatate abateri disciplinare, în recurs a făcut-o cu declaraţia notarială a asociatului intimatei R. V.J.(fila 6 dosar recurs) prin care aceasta declară că „în calitatea mea de asociat la societatea Europe Premium Communication, în perioada 11.07.2006-14,.07.2006, am luat-o cu mine pe d-ra O.S., în calitate de traducător de limba engleză, pentru a viziona împreună cu aceasta, câteva apartamente în Bucureşti, intenţia mea fiind aceea de a cumpăra un sediu pentru societatea Europe Premium Communications”.
Conţinutul acestei declaraţii extrajudiciare, creează în această fază procesuală aparenţa, că cele susţinute de recurentă în contestaţie sunt fapte reale.
Din cele reţinute în precedent, Curtea constată că, recursul este fondat, în raport de dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă însă modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi şi anume, interogatoriul şi martori (probe propuse şi respinse contestatoarei), aceste probe fiind imposibil de administrat în recurs, având în vedere interdicţia prevăzută de art.305 Cod procedură civilă .
Pe cale de consecinţă, pentru administrarea probelor, în baza art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă a fost admis recursul, casată sentinţa cu trimitere spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării Tribunalul va avea în vedere şi celelalte susţineri din recurs.
