Ordonanţa Guvernului nr. 124/1998
Hotărârea de Guvern nr. 884/2004
Nulitatea contractelor de concesionare încheiate în temeiul O.G. nr. 124/1998, republicată, cu nerespectarea dispoziţiilor legate de calitatea de titular al cabinetului şi condiţiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească: contract de muncă pe durată nedeterminată, desfăşurarea efectivă a activităţii în acel spaţiu la data încheierii contractului de cesiune, etc.
Fiind vorba de prestarea unor servicii publice, intervine interesul public şi implicit nulitatea absolută a contractului de concesiune atacat, nelegalitatea neprivind doar persoana medicului ce a ocupat postul, ci şi efectele încheierii contractului de concesiune asupra întregului concurs de rezidenţiat.
Prin Sentinţa nr.2031 din 19 noiembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr.1763/86/2009, s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect, anulare act administrativ, formulată de reclamanta S.C., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Suceava – prin Primar, L.B., C.T., L.L. şi V.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta are calitatea de medic titular al Cabinetului de cardiologie şi ecocardiografie generală cu sediul în Policlinica Judeţeană Suceava şi calitatea de concesionar pentru imobilul în care funcţionează cabinetul medical.
S-a reţinut că pentru o parte din spaţiul concesionat reclamantei există încheiate şi alte patru contracte de concesiune cu medici ce funcţionau în cadrul Spitalului Judeţean Suceava.
Prima instanţă a apreciat că aceste contracte de concesiune, a căror nulitate se invocă, au fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor O.G. nr.124/1998 şi H.G. nr.884/2004. De asemenea, a constatat că suprafeţele cabinetelor încheiate nu se suprapun.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta şi a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii şi admiterea acţiunii.
În motivarea recursului s-a menţionat că la încheierea contractelor de concesiune a căror anulare se solicită, a fost nesocotit dreptul de preferinţă reglementat de art.3 alin.3 din H.G. nr.884/2004.
De asemenea, s-a invocat nerespectarea dispoziţiilor art.14 alin.4 şi 7 din O.G. nr.124/1998, ale art.2 alin.2 lit. „p” din Legea nr.219/1998 şi ale art.10 din Legea nr.213/1998.
S-a arătat că potrivit art.13 alin.6 din O.G. nr.124/1998 beneficiază de dreptul de prioritate personalul medico-sanitar încadrat cu contract de muncă pe durată nedeterminată şi care îşi desfăşoară efectiv activitatea în spaţiile vizate de actul normativ, reclamanta fiind singura care îndeplinea aceste condiţii.
S-a prezentat un istoric al ocupării de către reclamantă a postului de medic.
S-a apreciat că sunt nelegale contractele şi sub aspectul încălcării disp.art.20 alin.3 din Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr.153/2003 modificat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii şi Familiei nr.560/2003 .
În ce priveşte obiectul acestor contracte s-a arătat că se suprapune dreptul de concesiune pentru una dintre camerele din litigiu ce fac parte din spaţiul aparţinând cabinetului de cardiologie.
Pârâţii-intimaţi au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului şi menţionând că şi-au înfiinţat cabinete medicale individuale în anul 1999 în timp ce reclamanta şi-a înfiinţat cabinet medical individual doar la data de 19.04.2004.
Aceştia au arătat că invocarea dreptului de preferinţă este prescris, iar intimaţii aveau drept de prioritate pentru spaţiul în litigiu.
Prin Încheierea nr.1051 din 4 iunie 2010 dosarul de recurs a fost scos de pe rolul Curţii de Apel Suceava şi înregistrat sub nr.1763/86/2009 pe rolul Curţii de Apel Tg. – Mureş.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta a solicitat, iniţial, prin acţiune constatarea nulităţii absolute a contractelor de concesiune încheiate în 4 august 2005 între Municipiul Suceava şi pârâţi pentru imobilul cu destinaţie de cabinet medical de cardiologie situat în Suceava str. Ştefan cel Mare.
Ulterior, prin precizarea de la fila 60 din dosarul de fond, s-a solicitat şi obligarea pârâtului Municipiul Suceava la încheierea unui contract de concesiune pentru întreg imobilul cu destinaţie de cabinet medical de cardiologie situat în Suceava str. Ştefan cel Mare.
Deşi în cauză au fost invocate excepţii de către pârâţi, acestea fiind soluţionate de către prima instanţă prin încheiere de şedinţă neatacată în recurs, obiectul recursului îl constituie fondul cauzei .
Prin Hotărârea nr.4/2005 a Consiliului Local al Municipiului Suceava, s-a hotărât aprobarea concesionării, fără licitaţie, publică, a imobilelor în care funcţionează cabinete medicale înfiinţate conform O.G. nr.124/1998, republicată.
În baza aceste Hotărâri şi a O.G. nr.124/1998 republicată, s-au încheiat contracte de concesiune cu pârâţii, toate pentru camera 39 din imobilul situat în Suceava str. Ştefan cel Mare, pentru două încăperi în suprafaţă de 11,31 mp + 2,26 mp.
Potrivit certificatelor de înregistrare emise de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Suceava de la filele 64-67 din dosarul de fond, reiese că pârâţii au înfiinţat cabinete medicale individuale. Nefiind nicio dată menţionată pe aceste certificate, confirmarea că ele au fost înfiinţate în anul 1999 este dată de adresa nr.2743/14.04.2009 emise de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Suceava.
Reclamanta deţine de asemenea, certificat de înregistrare pentru înfiinţarea cabinetului medical individual din 19 mai 2004.
Potrivit art.5 alin.2 din H.G. nr.124/1998 „Actul de înfiinţare a cabinetelor medicale este certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medicale, care se întocmeşte şi se păstrează de autoritatea sanitară publică, respectiv de direcţiile sanitare judeţene sau de Direcţia Sanitară a Municipiului Bucureşti. O copie de pe certificatul de înregistrare se înmânează titularului cabinetului medical”.
Reclamanta a încheiat, de asemenea, contract de concesiune pentru camera 37 şi ½ din camera 38 din imobilul situat în Suceava str. Ştefan cel Mare, pentru suprafaţa de 12,38 mp + 5,66 mp, la data de 3 august 2005.
Reclamanta a solicitat încheierea unui contract de concesiune şi pentru camerele 27 şi 38 în suprafaţa totală de 35 mp, această cerere fiind respinsă de autoritatea administrativă.
Un istoric al situaţiei spaţiului în litigiu a fost prezentat prin adresa nr.197 din 10 ianuarie 2011 a Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Suceava, din care reiese că spaţiile cabinetelor în litigiu se află într-o clădire care reprezenta în 1998 policlinica şi ţinea de Spitalul Judeţean Suceava; – pensionându-se medicul cardiolog dr. V.T., care avea normă întreagă în policlinică, în 1998 a fost scos la concurs naţional de rezidenţiat, secţiunea B, postul de medic cardiolog cu normă de bază în policlinică; – conform Ordinului Ministrului Sănătăţii nr.163 din 16.03.1999, în urma concursului naţional de rezidenţiat susţinut în data de 31.01.1999, medicul str. C.C.S. (atunci S.) a reuşit să ocupe acest post.
Medicii din policlinică în această perioadă erau angajaţii Spitalului Judeţean Suceava, drept urmare reclamanta C.C.S., în urma declarării ca fiind reuşită la concursul de rezidenţiat pe postul de medic cardiolog în policlinică, a fost încadrată la Spitalul Judeţean Suceava cu contract de muncă în care se stipula că va fi plătită pe perioada rezidenţiatului de către Spitalul Judeţean Suceava, iar aceasta era obligată ca din momentul obţinerii titlului de medic specialist cardiolog să lucreze minimum 5 ani în cabinetul medical de cardiologie din policlinică. Singurul medic cardiolog cu post, respectiv norma de bază în policlinică după pensionarea medicului cardiolog dr.V.T. a fost şi este doamna dr. C.C.S.
În iunie 1999, li s-au atribuit în comodat spaţii în policlinică unor medici cardiologi care au norma de bază în Spitalul Judeţean Suceava pentru a efectua consultaţii şi face recomandări terapeutice de cardiologie în policlinică după-masa, în afara programului de lucru din spital; dr. B.L., dr. L.L., dr. T.R.C., dr. V.V.
Prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.500 din 30.04.2004 reclamanta a fost confirmată în funcţia de medic specialist, moment în care, conform contractului de muncă nr.5522 încheiat î 23.03.1999 trebuia să i se pună la dispoziţie spaţiul cabinetului medical de cardiologie din policlinică pentru ca reclamanta să-şi înceapă desfăşurarea activităţii medicale. În baza adeverinţei de conformitate nr.15.699 din 13.05.2004, eliberată de Primăria Municipiului Suceava, D.S.P. Suceava înregistrează în Registrul unic al cabinetelor medicale din România, Cabinetul medical individual de cardiologie „Dr.S.C.C.” la data de 19.05.2004.
Prin adresa nr.17.662 din 15.06.2004 D.S.P. Suceava a notificat Primăria Municipiului Suceava cu privire la faptul că singurul medic care are post (norma de bază) în policlinică este doamna dr.C.C.S., ceilalţi medici având norma de bază şi contractele de muncă în Spitalul Judeţean Suceava.
Potrivit art.2 din H.G. nr.884/2004, „(1) Concesionarea imobilelor în care funcţionează cabinetele medicale înfiinţate conform Ordonanţei Guvernului nr. 124/1998, republicată, cu completările ulterioare, prevăzute la art. 1 alin. (1), se face fără licitaţie publică şi potrivit dispoziţiilor prezentei hotărâri. (2) Spaţiile concesionate potrivit alin. (1) vor fi utilizate doar în scopul desfăşurării de activităţi medicale”.
Art.3 alin.3 din H.G. nr.884/2004 prevede următoarele: „Calitatea de concesionar o are medicul titular al cabinetului sau cel delegat de medicii asociaţi, care funcţionează în spaţiul ce face obiectul concesionării, aceştia având drept de preferinţă faţă de alţi medici”.
Din acest text de lege reiese că dreptul de preferinţă pentru încheierea contractului de concesiune îl are medicul titular al cabinetului sau cel delegat de medicii asociaţi ce funcţionează în spaţiu.
O.G. nr.124/1998 reglementează în art.2 alin.3 noţiunea de cabinete asociate „Cabinetele individuale se pot asocia, formând cabinete medicale asociate, în scopul exercitării în comun a activităţii şi al asigurării accesului permanent al pacienţilor la servicii medicale complete. Medicii titulari ai unor cabinete asociate îşi păstrează drepturile şi responsabilităţile individuale prevăzute de lege”.
Deoarece nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că cele patru cabinete individuale ale pârâţilor ar fi constituite în cabinete asociate în sensul legii (art.1 alin.3 lit. c din O.G. nr.124/1998), înseamnă că putea fi subiect al contractului concesionat doar medicul titular al cabinetului.
Acordul de voinţă de la fila 79 din dosarul de recurs al Curţii de Apel Târgu Mureş nu îndeplineşte condiţiile specifice asocierii, în sensul prevăzut de lege, deoarece vizează doar împărţirea timpului de folosinţă a spaţiului, nu asocierea cabinetelor medicale individuale.
Reclamanta este medicul titular al cabinetului având în vedere istoricul descris mai sus.
Potrivit dovezii de la fila 308 din dosarul de fond (adresa nr.6080/12.05.2004 a D.S.P. Suceava), reclamanta a dobândit calitatea de medic specialist prin Ordinul nr.500/30.04.2004 al Ministrului Sănătăţii.
Art.14 alin.6 din O.G. nr.124/1998 prevede că: „Personalul medico-sanitar care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, este încadrat cu contract de muncă pe durată nedeterminată şi îşi desfăşoară efectiv activitatea în spaţiile menţionate beneficiază cu prioritate de prevederile alin. (2)- (5)”.
Aliniatele 2 – 5 se referă la concesiunea acestor spaţii. Aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în art.13 din Legea nr.629/2001.
Reclamanta este singura care îndeplineşte aceste condiţii pentru spaţiul în litigiu, respectiv deţine un contract de muncă pe durată nedeterminată (fila 310 dosar de fond) şi îşi desfăşura efectiv activitatea în acel spaţiu la data încheierii contractului de concesiune.
Drepturile reclamantei de a ocupa postul, în raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi de istoricul prezentat se naşte de la data la care a avut loc concursul de rezidenţiat pe post, devenind singurul titular pentru cabinetul în litigiu.
Pârâţii sunt titulari de post însă în alt spital, iar faptul că a prestat servicii timp de 4 ani în acelaşi spaţiu cu reclamanta nu influenţează în nici un fel dreptul acesteia în sensul prevăzut de art. 3 alin . 3 din H.G. nr.884/2004.
Potrivit adresei nr. 30177/17.01.2011 a municipiului Suceava cabinetul de cardiologie avea nr. 37 în anul 2003, aspect ce reiese din protocolul de preluare iar cabinetul de neurologie avea nr. 41.
Ambele cabinete sunt formate din trei camere, fiind amplasate unul în faţa celuilalt, nefiind vorba de nici o suprapunere, aşa cum se susţine de către pârâţi.
Acest aspect reiese şi din schiţa de la fila 87 din dosarul de recurs.
În urma renumerotării camerelor, vechea numerotare cu nr. 37 pentru cele trei camere aparţinând Cabinetului de cardiologie este 37, 38, 38/A( sau 38 bis).
Instanţa va avea în vedere această numerotare la pronunţarea hotărârii.
Faţă de cele mai sus menţionate constatăm că cele 4 contracte de concesiune s-au încheiate cu pârâţii cu nerespectarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, aceştia nefiind medici titulari pentru spaţiul în litigiu.
Fiind vorba de prestarea unor servicii publice şi de desfăşurarea unei activităţi de către reclamantă, în calitate de medic, ca urmare a susţinerii unor examene, constatăm că e vorba de un interes public şi implicit de o nulitate absolută în ceea ce priveşte actele administrative atacate.
Dacă s-ar susţine că este vorba doar de o nulitate relativă, aşa cum susţin pârâţii, ar însemna să rămână fără eficientă juridică toate procedurile legate de susţinerea unor examene în specialitate şi de încadrarea cu contract de muncă pe un post care are legătură directă cu spaţiul afectat desfăşurării activităţilor medicului ce a ocupat postul, respectiv reclamanta.
În aceste condiţii, nelegalitatea nu priveşte doar persoana ce a ocupat acest post, ci efectele încheierii contractelor de concesiune afectează întregul concurs de rezidenţiat, prin nerecunoaşterea implicită a rezultatelor persoanelor care au participat la acest concurs.
Având în vedere faptul că în spaţiul în litigiu funcţiona un singur medic cardiolog în anul 1998, iar postul de medic cardiolog cu normă întreagă de bază în policlinică a fost scos la Concursul Naţional de Rezidenţiat, iar reclamanta a ocupat acest post, aceasta este îndreptăţită să folosească întreg spaţiul afectat Cabinetului de Cardiologie, situaţie în care este îndreptăţită şi cererea sa de încheiere a unui contract de concesiunea având ca obiect întreg spaţiul afectat desfăşurării activităţii sale medicale.
În consecinţă, instanţa constată că cele patru contracte de concesiune a căror nulitate absolută se solicită a se constata, sunt nelegale, fiind încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, astfel că, în baza art. 312 alin.1-3 Cod procedură civilă, instanţa va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată şi va admite acţiunea în sensul constatării nulităţii absolute a contractelor de concesiune şi a obligării pârâtului Municipiul Suceava la încheierea Contractului de Concesiune pentru întreg spaţiul afectat Cabinetului de Cardiologie din imobilul în litigiu.
În baza art. 316 raportar la art. 298 şi la art. 274 Cod procedură civilă, instanţa a obligat pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată constând în taxe judiciare achitate la fond şi în recurs.
