Conciliere directă. Gaj asupra unor acţiuni. înregistrare. Inaplicabilitatea prevederilor art. 720 1 din Codul de procedură civilă în cazul acţiunilor având ca obiect obligaţia de a face şi plata de daune cominatorii


Dispoziţiile art. 7201 din vizează procesele şi cererile în materie comercială, evaluabile în bani.

întrucât obiectul acţiunii este neevaluabil în bani, fiind vorba despre o obligaţie de a face, respectiv aceea de obligare a pârâtei la înregistrarea gajului, dispoziţiile de mai sus nu se aplică.

Daunele cominatorii reprezintă o sancţiune civilă pentru constrângerea debitorului obligaţiei de a face să şi-o îndeplinească întocmai.

Cuantumul daunelor cominatorii stabilite de instanţa de judecată nu este de natură să schimbe caracterul nepatrimonial al cererii.

(Decizia nr. 748 din 20 mai 2002 – Secţia a Vl-a comercială)

Prin Sentinţa civilă nr. 559 din 22.11.2001, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei A.P.A.P.S., împotriva pârâtei S.C. “C.” S.A., privind obligarea pârâtei la înregistrarea gajului constituit asupra unui număr de 9.054 acţiuni din capitalul social al S.C. “A.” – S.A., în favoarea vânzătoarei A.P.A.P.S., şi la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei de înregistrare a gajului.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, pentru cel de-al doilea capăt de cerere, evaluabil în bani, reclamanta era obligată, conform dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, ca, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu pârâta, dar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, astfel că s-a apreciat de tribunal că acţiunea formulată de reclamantă în aceste condiţii este inadmisibilă.

împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat recurs, arătând în motivare că acordarea daunelor cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului în vederea executării în natură a obligaţiei, stabilirea cuantumului lor fiind apanajul instanţei, neputând fi negociat între creditor şi debitor, în cadrul concilierii directe.

Se mai susţine că obligarea la daune cominatorii are un caracter accesoriu faţă de capătul de cerere privind înregistrarea gajului.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia comercială a admis recursul, a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Tribunalului Giurgiu, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dispoziţiile art. 7201 din Codul de procedură civilă vizează procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani. în cauză, obiectul acţiunii introductive de instanţă este neevaluabil în bani, fiind vorba de o obligaţie de a face, respectiv aceea de înregistrare a gajului.

Cât priveşte plata de daune cominatorii, aceasta este o sancţiune civilă pentru constrângerea debitorului obligaţiei de a face să şi-o îndeplinească întocmai. Cuantumul daunelor cominatorii stabilit de instanţa de judecată nu este de natură să schimbe caracterul nepatrimonial al cererii, faţă de obiectul dedus judecăţii.

Cum tribunalul a respins acţiunea, fără să intre în cercetarea fondului, Curtea a admis recursul, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.