Dispoziţiile art. 7201 alin. 2 teza finală din prevăd, alternativ, modalităţile prin care poate fi efectuată convocarea în vederea concilierii directe, fără a rezulta faptul că reclamantul are obligaţia de a uza de toate mijloacele prevăzute în text, având doar posibilitatea să aleagă unul din aceste mijloace, care să asigure transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
(Decizia nr. 1313 din 17 octombrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, reclamanta R.A. “A.” a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “F.” S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata unei sume reprezentând debit neachitat, compus din contravaloare chirii, prestări servicii şi utilităţi şi penalităţi, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 704 din 24.01.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, a fost admisă excepţia prematurităţii, excepţie invocată de pârâtă şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că invitaţia la conciliere comunicată de reclamantă s-a întors fără confirmare de primire din partea pârâtei, scrisoarea recomandată cu dovada de primire fiind numai unul din mijloacele de comunicare de care ar fi putut uza reclamanta pentru a putea îndeplini procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 din Codul de procedură civilă.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Examinând recursul declarat, Curtea a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 7201 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, convocarea în vederea efectuării concilierii directe se poate face “prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.”
Din conţinutul art. 7201 alin. 2 din Codul de procedură civilă se desprinde ideea că reclamantul nu este obligat să uzeze de toate mijloacele prevăzute în acest text, având doar posibilitatea să aleagă unul din aceste mijloace, care să asigure transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că recurenta a invitat intimata la conciliere, invitaţia fiind transmisă acesteia prin scrisoare recomandată la sediul indicat la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti, corespondenţa fiind returnată recurentei după expirarea termenului de păstrare, reavizată la data de 25.09.2001.
în aceste condiţii, Curtea apreciază că recurenta şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 7201 din Codul de procedură civilă, neputând să-i fie imputabilă neacceptarea primirii corespondenţei de către intimată.
în consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 5 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
