In procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, potrivit dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, reclamanta are obligaţia să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, convocarea fiind necesar a cuprinde arătarea în scris a pretenţiilor, temeiul lor legal şi actele doveditoare.
Aceasta poate fi făcută prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare.
Procedura prealabilă a concilierii nu este o facultate lăsată la aprecierea părţii, ci o obligaţie a acesteia.
(Decizia nr. 267 din 15 februarie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin acţiunea înregistrată la 27.09.2001, reclamanta S.C. “C.” S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “D.” S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 193.098.672 lei, contravaloare autoturism ARO, şi cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 7963 din 22.10.2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a respins cererea ca prematură, reţinând că reclamanta nu a procedat la efectuarea procedurii prealabile a concilierii cu partea adversă, convocând pârâta în acest scop în scris, prin recomandată cu dovadă de primire.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând, în esenţă, următoarele motive:
– procedura de citare cu pârâta nu a fost legal îndeplinită, întrucât pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta s-a specificat: “persoana citată schimbându-şi adresa, nu s-a putut afla noua adresă”;
– în conformitate cu dispoziţiile art. 7201 din Codul de procedură civilă, procedura prealabilă a concilierii este o facultate lăsată la aprecierea părţii, şi nu o obligaţie pentru reclamant.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 din Codul de procedură civilă.
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanţă.
Referitor la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins critica, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Or, cum în recurs reclamanta invocă nelegala citare a pârâtei la soluţionarea cauzei în primă instanţă, Curtea a constatat neîntemeiată critica, întrucât recurentei-reclamante nu
i s-a adus o vătămare pentru a putea opera dispoziţiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, potrivit art. 7201 din Codul de procedură civilă, “în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamanta va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte”, iar convocarea va cuprinde arătarea în scris a pretenţiilor, temeiul lor legal, actele doveditoare şi se va efectua-prin “scrisoare recomandată cu dovadă de primire, telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare”. Or, în cauză nu s-a făcut dovada acestei comunicări şi nici a celorlalte elemente ale convocării.
Caracterul prealabil şi obligatoriu al concilierii prealabile rezultă din aplicarea combinată a prevederilor art. 7201 din şi a dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd că “în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.”
Textele legale invocate conţin o normă imperativă şi nu permit o interpretare extinctivă cu privire la caracterul obligatoriu al concilierii.
Importanţa concilierii directe şi, implicit, obligativitatea acesteia decurg şi din scopul acestei proceduri, şi anume încercarea de a soluţiona pe cale amiabilă litigiul şi, totodată, de a preveni introducerea unor cereri intempestive care să pună în dificultate cealaltă parte.
în consecinţă, înlăturând criticile formulate, Curtea a constatat recursul nefondat, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 din Codul de procedură civilă, şi l-a respins conform art. 312 din Codul de procedură civilă.
