Potrivit dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, în procesele şi cererile în materie comercială, evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Norma instituită reprezintă totodată un mijloc de apărare aflat la dispoziţia părţii adverse, îndeplinirea acestei condiţii trebuind a fi verificată din oficiu de către instanţă.
Realizarea acestei cerinţe, având scopul rezolvării litigiului pe cale amiabilă, este obligatoriu a fi efectuată şi în situaţia sesizării iniţiale a unei instanţe civile, necompetentă material.
(Decizia nr. 1165 din 20 septembrie 2002 – Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată la 09.10.2001 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, reclamanta societatea de S.C. -“A.” S.A. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “P.” S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând rate neachitate, precum şi plata dobânzii legale, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 9/2000.
Prin Sentinţa civilă nr. 10746 din 01.11.2001, pronunţată în Dosarul nr. 12682/2001, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 3176 din 06.03.2002, pronunţată în Dosarul nr. 690/2002, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de prematuritate şi, în consecinţă, a respins acţiunea.
împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat recurs, susţinând că procedura prevăzută de art. 7201 din a fost efectuată în faţa instanţei comerciale, după declinare, la înregistrarea acţiunii, partea socotind pricina de natură civilă, în consecinţă, nefiind incidente dispoziţiile sus-amintite.
Curtea a apreciat recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
înregistrarea cererii pe rolul judecătoriei ca acţiune civilă, şi nu comercială, nu înlătură culpa recurentei, întrucât nimănui nu îi este permisă necunoaşterea legii.
Prin urmare, în mod corect, instanţa de fond a socotit pe deplin aplicabile prevederile art. 7201 din Codul de procedură civilă, cererea fiind prematură, întrucât procedura concilierii nu a fost îndeplinită înainte ca acţiunea să fi fost promovată.
Constatând că nu sunt întrunite cerinţele art. 304 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 315 din Codul de procedură civilă, recursul promovat a fost respins ca nefondat.
