DESCHIDEREA PROCEDURII REORGANIZĂRII
JUDICIARE ŞI A FALIMENTULUI. CREANŢĂ CERTĂ,
LICHIDĂ ŞI EXIGIBILĂ.
Art.36 din Legea nr.64/1995-R
Art.379 Cod procedură civilă
Cu ocazia verificării condiţiilor impuse de art.29 (actual
36) din Legea nr.64/1995, judecătorul-sindic nu cenzurează
întinderea creanţei creditoarei decât sub aspectul depăşirii
pragului minim impus de lege.
(Decizia nr.370/R-C/15 aprilie 2005)
Creditoarea S.C. „C.B.A.” S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii
reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoarea S.C. „G.A. ACO”
S.R.L., motivat de faptul că aceasta îi datorează suma de 420.180.156 lei,
datorie scadentă cu mai mult de 30 zile în urmă.
În urma notificării acestei cereri, debitoarea a formulat contestaţie
susţinând că are de achitat numai suma de 180.482.360 lei, cu titlu de preţ şi
98.026.566 lei, cu titlu de penalităţi deoarece clauza penală convenită de părţi
este de 0,1% pe zi şi nu de 0,4% pe zi.
Judecătorul-sindic al Tribunalului Argeş a admis contestaţia şi a
respins cererea de deschidere a procedurii, reţinând că, cel puţin din punctul
de vedere al penalităţilor, creanţa nu este certă.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către creditoare,
cale de atac admisă de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr.370/R-C/2005, a
fost modificată sentinţa în sensul respingerii contestaţiei şi a fost trimisă cauza
la aceeaşi instanţă pentru deschiderea procedurii.
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că, în
ceea ce priveşte certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei, dispoziţiile
Legii nr.64/1995 se întregesc în măsura compatibilităţii lor cu cele ale Codului
de procedură civilă, respectiv, în cauză, cu dispoziţiile art.379 alin.2 şi 3 din
acest act normativ.
Astfel, s-a arătat că, o creanţă este certă atunci când rezultă din
actul de creanţă sau dintr-un alt act ce emană sau este recunoscut de debitor
şi lichidă, atunci când este determinată sau determinabilă pe baza actului de
creanţă sau a unor acte provenind de la debitor.
Verificând cerinţele art.36 din Legea nr.64/1995-R, judecătorul-
sindic nu poate statua asupra întinderii propriu-zise a creanţei – statuare ce se
face într-un alt moment al derulării procedurii speciale – ci numai dacă este
îndeplinită condiţia pragului minim.
Cum în cauză, în raport de data introducerii cererii de către
creditoare, pragul minim era de 5.000 Euro, judecătorul-sindic trebuia să
observe că această cerinţă este îndeplinită. Chiar debitoarea, prin contestaţia
formulată, a recunoscut că datorează cu titlu de preţ suma de 180.482.360 lei
şi cu titlu de penalităţi suma de 98.026.566 lei, iar adiţionarea celor două sume
duce la o valoare superioară echivalentului a 5.000 de Euro.
Această recunoaştere a debitoarei se bazează pe contractul semnat
de părţi, deci pe un act însuşit de debitoare şi care se încadrează în dispoziţiile
la care se referă prevederile procedurale precitate.
