Conflict negativ de competenţă. Calificarea corectă a căii de atac.
Potrivit dispoziţiilor articolului 22 alin. 4 din Noul Cod de procedură civilă şi ale articolului 152 Noul Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.
În virtutea rolului său activ, instanţa avea obligaţia de a pune în discuţia contradictorie a părţilor, calificarea corectă a căii de atac.
– Articolul 22 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă;
– Articolul 152 Noul Cod de procedură civilă;
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.83 din 18.05.2015)
Prin Sentinţa civilă nr. 14769 din 18.09.2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantei, a mandatarului EOS KSI R. S.R.L., invocată din oficiu şi în temeiul art. 82 alin. 1 Cod procedură civilă, a anulat cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. GDF S. E. R. S.A., în contradictoriu cu pârâtul S. T. V..
În motivarea sentinţei s-a arătat că, pentru termenul de judecată din data de 18.09.2014, instanţa a pus în vedere reclamantei să facă dovada calităţii de reprezentant al reclamantei, a mandatarului EOS KSI R. S.R.L., în concret, pentru cererea de judecată pendinte, reclamanta depunând la dosar doar împuternicirea de reprezentare juridică acordată de mandatarul EOS KSI R. S.R.L. consilierului juridic Alexandru Raluca.
Instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 82 alin. 1 Cod proc. civilă, şi a procedat la anularea cererii de chemare în judecată.
Hotărârea a fost dată cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta GDF S. E. R. SA, prin mandatar Eos KSI ROmania SRL a formulat cerere de reexaminare, solicitând revenirea asupra măsurii anulării cererii de chemare în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. 4 Cod procedură civilă.
Prin încheierea pronunţată la 5.12.2014, în dosarul nr. 15523/299/2014, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI – a Civilă a scos cauza de pe rol şi a dispus înaintarea acesteia spre competentă soluţionarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că soluţionarea cererii de reexaminare, conform art. 200 alin. 6 Noul Cod de Procedură Civilă, revine în competenţa aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de reexaminare.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3717 din 26.02.2015, pronunţată în Dosarul nr. 3450/299/2015, a constatat că cererea introdusă de parte sub denumirea „cerere de reexaminare” este cerere de apel.
A admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti în judecarea apelului exercitat împotriva unei sentinţe pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
A constatat ivit conflictul de competenţă între Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi a înaintat dosarul către Curtea de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
În motivarea sentinţe s-a reţinut că anularea cererii de chemare în judecată nu s-a produs în procedura de regularizare a cererii, aşa cum prevăd art. 200 Cod procedură civilă, ci instanţa a stabilit prim-termen de judecată în şedinţă publică şi la acel termen a ridicat din oficiu excepţia lipsei calităţii de reprezentant
A apreciat judecătoria că înscrisul intitulat „cerere de reexaminare” este, de fapt, cerere de apel care a fost exercitat împotriva Sentinţei Civile nr. 14769/18.09.2014 pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, iar competentă să soluţioneze cererea de apel este Tribunalul Bucureşti, iar nu Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Chiar dacă Tribunalul Bucureşti, prin Încheierea din 05.12.2014 a dispus „scoaterea de pe rol”, iar nu declinarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, natura procedurii „scoaterii de pe rol” este în esenţă una de declinare a competenţei, ceea ce atrage incidenţa art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă.
Conflictul de competenţă a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Civilă, sub nr. 2388/2/2015, din 20.04.2015.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarelor ataşate, Curtea reţine că anularea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta GDF S. E. R. SA nu s-a făcut de către instanţa de fond, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în procedura regularizării cererii prevăzute de art. 200 Noul Cod de Procedură Civilă, ci în şedinţa publică, la termenul de judecată stabilit de către instanţă, cu citarea părţilor, termen la care instanţa, din oficiu, a pus în discuţie excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantei, a mandatarului EOS KSI R. SRL, excepţie pe care a admis-o pentru considerentele arătate, prin sentinţa civilă nr. 14769/18.09.2014.
În atare situaţie, calea de atac este apelul, astfel cum în mod judicios a indicat instanţa de fond, şi nu cererea de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. 4 Noul Cod de Procedură Civilă, aceasta putând fi promovată doar împotriva unei încheieri de anulare a cererii de chemare în judecată, pronunţată în temeiul art. 200 alin. 3 Noul Cod de Procedură Civilă.
În aceste condiţii, instanţa de apel trebuia să pună în discuţia părţilor corecta calificare a căii de atac şi să dea calificarea legală cererii formulate de către reclamant,. cu respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. 4 Noul Cod de Procedură Civilă „Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă”.
De asemenea, art. 152 Noul Cod de Procedură Civilă prescrie faptul că cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.
Aşadar, tribunalul avea obligaţia, în temeiul rolului său activ, de a pune în discuţia contradictorie a părţilor calificarea corectă a căii de atac, cu atât mai mult cu cât judecătoria a indicat corect calea de atac, respectiv apelul.
În măsura în care tribunalul ar fi apreciat însă că „cererea de reexaminare” este calea de atac corectă, şi nu apelul, astfel cum a indicat prima instanţă, soluţia era invocarea propriei necompetenţe în soluţionarea căii de atac şi trimiterea dosarului instanţei judecătoreşti competente, prin declinarea competenţei, prin hotărâre şi nu scoaterea cauzei de pe rol prin încheiere şi înaintarea dosarului instanţei de fond.
În temeiul dispoziţiilor art. 135 Cod procedură civilă Curtea a constatat că în speţă ne regăsim în situaţia unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 şi Tribunalul Bucureşti cu privire la soluţionarea căii de atac a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 14769 din 18.09.2014 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sens în care a stabilit competenţa de soluţionare a căii de atac a apelului în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI – a Civilă, în raport de dispoziţiile art. 95 alin. 2 Noul Cod de Procedură Civilă.
