S.C. 3181/09.12.2011
Acţiuni în anulare….
Constatarea nulităţii unui act notarial încheiat de un necunoscător al limbii române fără a i se asigura interpret.
La data de 21 martie 2011 s-a înregistrat in dosar nr -/257/2011 cererea de interventie in interes propriu a Asociatiei M.- R. – sectia F. M. F. cu sediu in M. ,str.I. S. ,nr – prin care se arata ca isi insuseste actiunea promovata de H. W. R.,in calitate de presedinte si fondator al fundatiei in dosar nr – /257/2006 depusa la filele 33- 34 dosar ,in limba germana si tradusa in limba romina .Precizează ca cererea este aceeasi ,respectiv de desfiintare a contractului de schimb incheiat cu C. D. si C. A. L. cu domiciliu in M. ,str.I. S. ,nr – si revenirea la situatia anterioara a imobilelor din CF – Medias ,top 1375 si CF – Medias ,top 4627/1/2/1/1/1/2 si 4628 /2/1/1/1/2.
In motivarea cererii se arata ca schimbul a fost o conventie a partilor in conditiile in care valoarea celor doua imobile era diferita ,respectiv a celui din str. I. S. de 5-6 ori mai mare decit cel din str. S. . Schimbul introducea obligatii pentru familia C. ,respectiv asociatiile si fundatiile cu sediu in imobilul din str.I. S. urmau sa functioneze in continuare la acelasi sediu pina la desfiintare,iar pirita C. s-a obligat sa presteze servicii pentru fundatii si societatea care functiona in imobil.In mod gresit s-a trecut valoarea egala a imobilelor . Partajul familiei C. si vinzarea imobilului din str. I. S. incalca adevarata intelegere dintre parti ,fundatiile si societatea nu vor mai putea functiona din lipsa de sediu Nici o clauza a intelegerii nu a fost inclusa in contractul de schimb autentificat de NP M. A. . Contractul a fost semnat de presedintele fondator al fundatiei care este cetatean german si nu este cunoscator de limba română . In mod firesc se consideră ca acest contract trebuia semnat de un traducator autorizat de limba germana ,insa lipseste semnatura unei asemenea persoane .Interesul familiei C. a fost de imbogatire fara just temei ,de a dobindi in mod ilicit un bun cu o valoare mult mai mare decit bunul lor dat in schimb .
Prin Incheierea din 11 mai 2011 s-a dispus disjungerea cererii de interventie in interes propriu formulata de Asociatiei M.- R. – sectia F. M. F. cu sediu in M. si s-a format un nou dosar ,respectiv cu nr -/257/2011 .
Ulterior ,la filele 21- 22 dosar , intervenienta devenita reclamanta in dosarul nou a formulat prin aparator ales o “ Precizare de Actiune “ solicitind ca prin hotarirea ce se va pronunta
– sa se constate nulitatea incheierii de autentificare nr 1416 din 6 iulie 1999 a BNP M. A. cu ocazia semnarii contractului de schimb incheiat la aceeasi data ,nulitatea contractului de schimb incheiat intre asociatie si piritii C. D. si A. L. si pe cale de consecinta revenirea la situatia anterioara de carte funciara anterioara contractului atacat
– sa se dispuna rectificarea cartii funciare nr – Medias ,top nr 4627/1/2/1/1/1/2 si 4628 /2/1/1/1/2. prin radierea dreptului de proprietate al piritilor C. D. si A. L. asupra imobilului si rectificarea cartii funciare nr – Medias nr top 1375 in favoarea piritilor prin radierea dreptului de proprietate a reclamantei
– inscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului identificat in CF – Medias ,top nr 4627/1/2/1/1/1/2 si 4628 /2/1/1/1/2 in favoarea reclamantei si inscrierea dreptului de proprietate din CF – Medias top 1375 in favoarea piritilor C- ca efect al desfiintarii contractului de schimb incheiat intre parti
-Se solicita si cheltuieli de judecata .
In motivarea precizarii de actiune se arata ca la data de 6 iulie 1999 ,presedintele asociatiei ,H. W. R. s-a prezentat in fata NP M. A. in vederea semnarii unui contract de schimb pentru transferul dreptului de proprietate asupra imobilului din M. ,str.I. S. ,nr – din CF – Medias in favoarea piritilor C. D. si C. A. L. in schimbul transferului dreptului de proprietate asupra imobilului din M. ,str. S. ,nr- cu respectarea unor conditii de catre piriti . Contractul s-a incheiat cu nerespectarea dispozitiilor Legii nr 36/1995 fiind lovite de nulitate absoluta atit incheierea de autentificare nr 1416 din 6 iulie 1999 ,cit si contractul de schimb .Art.65 alin.1 din Legea 36/1995 prevede ca incheierea de autentificare trebuie sa cuprinda pe linga mentiunile prev. la art. 49 si mentiunea constatarii ca s-a luat consimtamintul partilor .Art.60 din acelasi act normativ prevede ca pentru luarea consimtamintului partilor , ,notarul public le citeste actul ,dupa care trebuie sa intrebe partile daca au inteles continutul actului si daca cele cuprinse in act exprima vointa lor. In speta ,notarul nu a procedat la luarea consimtamintului reprezentantului asociatiei in prezenta unui traducator autorizat sau a unui angajat al notarului public cunoscator de limba germana care sa-I traduca in intregime clauzele contractuale .Nu s-au respectat dispozitiile art.45,47 din Legea nr 36/1995. Nefiind asigurata traducerea actului notarial la momentul semnarii sale ,reprezentantul legal al asociatiei a crezut ca semneaza contractul de schimb in conditiile discutate anterior cu piritii ,respectiv mentinerea sediilor pentru asociatie si celelalte societati in imobil prin punerea la dispozitie a unei camere din imobil ,prestarea de servicii in continuare de catre pirita C. in beneficiul acestora,conditii acceptate de piriti data fiind diferenta mare de valoare dintre imobilul reclamantei si cel al lor. In cuprinsul contractului de schimb ,notarul public nu a mentionat nici una din clauzele intelegerii noastre ,mai mult a mentionat o valoare egala pentru cele doua imobile desi diferenta de valoare era evidenta raportat la valoarea constructiilor si la suprafata terenului.De asemenea ,in cuprinsul incheierii de autentificare se mentioneaza ca notarul public a luat consimtamintul lui H. W. R. in nume propriu ,si nu in calitate de reprezentant al asociatiei ,proprietara imobilului ce forma obiectul contractului de schimb.
Legal citati, piritii s-au opus admiterii actiunii .Piritul C. D. a depus Intimpinare ,fila33 dosar prin care a invocat ca cererea de chemare in judecata nu indeplineste conditiile prev. de art.82 si 112 din Cod proc. Civ. , ca dreptul la actiune este prescris fiind vorba de o nulitate relativa sau rezolutiune .
La fila 42 dosar ,piritul C. D. depune Intimpinare la Precizarea de actiune a reclamantei prin care invoca exceptii si aparari de fond după cum urmează :
-exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a drepturilor procesuale justificat de faptul ca reclamanta nu este inregistrata in Registrul National ONG fiind posibil sa fie desfiintata
-exceptia lipsei calitatii de reprezentant al avocatului P. S. in lipsa unui mandat a reprezentantului asociatiei H. W. R. prin care sa imputerniceasca pe S. N. care a angajat avocatul .Mandatul lui S. N. era valabil in dosarul nr -/257/2006 transformat in dosar nr -/257/2008. S. N. se numeste in prezent C. N. ,locuieste in imobilul din str.I. S. nr – si este nora piritilor. – Ca aparare de fond se sustine ca s-a luat consimtamintului presedintelui fundatiei in prezenta unui traducator , incheierea contractului de schimb nu a fost conditionata astfel ca nu s-a trecut o asemenea clauza ,la data incheierii contractului ,valoarea celor doua imobile era aproximativ egala ,diferenta de valoare exista doar in prezent datorita investitiilor efectuate .Consimtamintul lui H. W. R. a fost luat in calitate de reprezentant al asociatiei si nu in nume propriu , cum rezulta din contract .Mentiunea din incheierea de autentificare in sensul ca s-a luat consimtamântul acestuia în nume propriu este o eroare materială si poate fi îndreptată oricând de notar .
-Cu privire la capătul de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului , pârâtul C. D. a invocat excepţia prescripţiei achizitive prev. De art. 27 din D-L 115/1938 şi în consecinţă a solicitat respingerea acestei cereri . A susţinut că a intrat în posesia imobilului din a nul 1998 , a exercitat o posesie utilă timp de 13 ani .
Examinind actele si lucrarile dosarului ,instanta retine urmatoarele :
La data de 6 iulie 1999 se încheie între Asociatia M. R. – F. M. F. cu sediu in M. ,str.I. S. nr .- si C. D. ,C. A. L. , actual A. , cu domiciliu in M. , str. S. , nr – contractul de schimb autentificat de NP M. A. prin încheierea nr 1416 din aceeaşi zi. C. D. si soţia C. A. L. au transmis imobilul din M. , str. S. ,nr.- ,înscris in CF – top nr 1375 ,iar asociaţia a transmis familiei C. imobilul din str.I. S. ,nr.- , înscris in CF – Mediaş ,top nr 4627/1/2/1/1/1/2 si 4628 /2/1/1/1/2 .
În contract s-a stipulat expres că valoarea imobilelor este egală , astfel că părţile convin să nu îşi plătească sultă unii altora , au declarat ca nu au nici un fel de pretenţii băneşti sau de altă natură decurgând din schimbul respectiv . Valoarea imobilelor a fost declarată de 62.796.804 lei .
Sub aspectul motivelor de nulitate invocate de reclamantă :
Reprezentantul reclamantei era H. W. R. , cetăţean german ,necunoscător de limba română – astfel cum susţine notarul public M. A. , fila 148 dosar şi părţile personal la interogatorii .
Dispoziţiile art. 47 alin. 2 din Legea nr 36/1995 în forma valabilă la data încheierii contractului de schimb prevăd :
„Cetăţenilor aparţinînd minorităţilor naţionale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba romana li se acorda posibilitatea de a lua cunostinta de cuprinsul actului printr-un interpret. Funcţia de interpret public poate fi îndeplinită, în afară de notarul public, şi de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaşte limba acelei persoane, precum şi de traducatorii autorizaţi.”
Verificând conţinutul contractului de schimb se constată că nu există vreo menţiune cu privire la modalitatea în care i s-a adus la cunoştinţă reprezentantului reclamantei de către notarul public a actului redactat , respectiv personal de acesta , printr-un angajat al biroului notarial sau prin traducător autorizat .
Notarul public M. A. a susţinut că a procedat la aducerea la cunoştinţa cetăţeanului german a contractului printr-o persoană cu numele A. G. care s-a prezentat în calitate de traducător angajat al asociaţiei reclamante . Nu a făcut menţiune în contract despre acest fapt deoarece nu s-au prezentat dovezi privind calitatea persoanei , dar era cunoscută în oraş ca şi cunoscător de limba germană. De asemenea , notarul public declară că înainte de anul 2000 nu se obişnuia ca actul tradus să fie semnat de traducător .
Din interpretarea textului legal menţionat rezultă că sunt prevăzute expres modalităţile în care trebuie adus la cunoştinţa părţii conţinutul actului redactat şi nu lasă la aprecierea notarului public atribuirea calităţii de interpret public .
Prin declaraţia sa din şedinţa din 23. 11.2011 , NP M. A. recunoaşte că nu este cunoscătoare de limba germană , nu avea la data respectivă nici un angajat cunoscător de limba germană , iar persoana care a asigurat traducerea nu era traducător autorizat . De altfel calitatea lui A. G. s-a verificat pe site-ul Ministerului de Justiţie şi s-a constatat că aceasta nu este înscrisă pe lista traducătorilor autorizaţi .
Prin urmare , se constată că în cauză d-na G. A. nu putea avea calitatea de interpret public în condiţiile art. 47 alin. 2 din legea notarilor publici în vigoare.
Pe de altă parte , se mai constată omisiunea din conţinutul contractului de schimb privind menţiunea că reprezentantul reclamantei nu este cunoscător de limbă română , că i s-a permis să ia cunoştinţă de conţinutul actului prin interpret , care trebuia identificat şi trebuia să semneze actul autentic .
Această omisiune nu poate fi considerată o eroare materială – astfel cum pretinde notarul public – deoarece persoana care a asigurat traducerea nu avea calitate de traducător autorizat şi deci de interpret . Oricum , îndreptarea erorii materiale sau completarea omisiunii se poate face cu acordul părţilor contractante , ori instanţa a constatat în urma interogatoriului că nu există un acord în acest sens .
Încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. 2 din Legea notarilor publici atrage implicit şi nerespectarea textelor art. 49 , 43 alin. 3 , art. 44 alin. 1 , 45 art. 60 din Legea notarilor publici în vigoare la data încheierii contractului de schimb privind procedura legală a actului notarial .
Potrivit dispoziţiile art. 44 alin. 1 din Legea notarilor publici , contractul de schimb a fost redactat de către notarul public .
Dispoziţiile art. 43 alin. 3 din lege prevede :
„Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege.”
De asemenea , art. 45 din lege prevede :
“Notarul public are obligaţia sa desluseasca raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care vor sa-l încheie, sa verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi sa le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.”
Apoi, art. 60 din lege prevede expres cum notarul public trebuie să procedeze pentru luarea consimţământului părţilor , respectiv “, după citirea actului, notarul public le va intreba dacă au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprima vointa lor.”
Actul autentic s-a redactat de către notarul public în limba română . Reprezentantul reclamantei nu era cunoscător de limbă română , astfel se concluzionează că în lipsa unui traducător autorizat , notarul public nu a asigurat acestuia dreptul de a citi actul redactat , de a cunoaşte conţinutul actului , dacă actul corespunde cu voinţa sa , practic nu a luat consimţământul acestei părţi.
Din declaraţiile părţilor la interogatoriu şi declaraţiile notarului public se reţine de către instanţă că notarul public ştia că cele două imobile au valori diferite , respectiv cel al reclamantei era mai valoros , cu toate acestea la redactarea actului a menţionat valoarea egală a imobilelor , justificând că a fost cererea părţilor .
Menţionarea unui fapt nereal în contractul de schimb de către notar nu poate avea nici o justificare pentru că acesta are obligaţia de a redacta actul în conformitate cu legea ( art. 45 ) . Mai mult în declaraţii, notarul public arată că valoarea celor două imobile a fost de fapt valoarea imobilului mai valoros din str. I. S. aparţinând reclamantei şi calculată în baza grilei notariale de la data respectivă . Însă , se constată că valoarea imobilului era cea de inventar din evidenţa contabilă a reclamantei , astfel cum a susţinut pârâta A. A. şi a depus document justificativ la dosar , filele 230- 231 dosar .
Concluzia este în sensul că în mod cert , imobilele ce au făcut obiectul contractului de schimb au avut valori diferite , imobilul reclamantei a fost mai valoros . La cererea pârâţilor , notarul public a trecut valoarea egală a celor două imobile , şi nu la cererea reprezentantului reclamantei care nu cunoştea limba română şi nu i s-a luat consimţământul .
De asemenea , referitor la condiţiile în care s-a încheiat contractul de schimb şi menţionate de reprezentantul reclamantei , respectiv menţinerea în continuare a sediilor unor societăţi în imobilul din I. S. , cu alocarea unor spaţii şi prestarea unor servicii pentru asociaţii şi fundaţiile deţinte de H. W. R. de către pârâta A. A. , notarul public şi-a amintit că au fost discuţii în sensul că se încheie contractul datorită activităţii pârâtei , iar pârâta A. A. declară la fila 223 dosar :
“ La data semnării contractului autentic de schimb nu s-au purtat discuţii legate de de faptul că s-a încheiat contractual în virtutea muncii pe care o desfăşuram pentru fundaţie , caă fundaţiile îşi păstrau sediul în imobilul din str. I. S. sau că fundaţia putea folosi nişte camere din acest imobil în continuare . Aceste discuţii au avut loc cu o zi înainte la Notarul public când m-am dus şi am cerut o programare pentru efectuarea unei tranzacţii împreună cu C. D. . Condiţiile în care se încheie contractul de schimb s-au purtat între mine , d-l C. şi H. W. acasă , însă i le-am comunicat şi notarului când ne-am dus pentru programarea tranzacţiei . A doua zi când ne-am prezentat toţi trei , actul era deja redactat , ni s-a dat să-l citim , iar lui H. W. i s-a citit pe scurt de A. G. , în nici un caz cuvânt cu cuvânt . Nu s-au mai trecut aceste condiţii în contract pentru că nu vroiam cu d-l C. ca ulterior să intervină ceva şi să ne ia casa înapoi. “
Pârâtul C. D. nu a recunoscut cu ocazia interogatoriilor că cele două imobile supuse schimbului aveau valori diferite , că imobilul reclamantei era mai valoros sau existenţa unor condiţii în care s-a încheiat contractul de schimb . Însă , în şedinţa publică din 25 noiembrie 2011 , la insistenţa instanţei de a justifica acceptarea unui schimb neprofitabil , acesta susţine că a acceptat schimbul pentru că imobilul reclamantei era situat într-o zonă mai bună , iar înţelegerea cu H. W. a fost în sensul ca pârâţii să se ocupe de activitatea fundaţiilor acestuia din România ca el să stea liniştit în Germania . Deci , şi pârâtul C. D. recunoaşte că imobilul reclamantei era mai valoros , iar plus-valoarea raportat la imobilul lor dat la schimb era compensată cel puţin cu obligaţia de prestare de activitate pentru fundaţiile lui H. W. .
Se concluzionează existenţa unei complicităţi între pârâţi , notar public , chiar a acelei persoane A. G. care ar fi tradus pentru H. W. , aceasta fiind prietena pârâtei A. A. ( cum recunoaşte la interogatoriu ) în scopul fraudării intereselor patrimoniale ale reprezentantului fundaţiei reclamante . Pârâţii au beneficiat de un imobil mai valoros prin schimb , au înregistrat o îmbogăţire fără just temei în condiţiile în care ei nu şi-au asumat nici o obligaţie de natură să asigure compensarea plus-valorii , cum în realitate părţile au convenit. Prin necuprinderea în contract a unei clauze privind obligaţiile pârâţilor faţă de reclamantă , dimpotrivă includerea unei clauze în sens contrar (părţile nu au nici o obligaţie ) ,reclamanta a fost lipsită de dreptul său de a pretinde pârâţilor respectarea unei înţelegeri , de a controla respectarea obligaţiei , în caz contrar având posibilitatea unei căi legale de atac în justiţie . De altfel , pârâtul C. D. a recunoscut că nu a mai prestat activitate pentru fundaţia reclamantă din anul 2004 .
Procedura defectuoasă aplicată de notarul public prin încălcarea dispoziţiilor menţionate din Legea notarilor publici , în principal referitoarea la asigurarea unui interpret public prev. în art. 47 nu a asigurat reprezentantului reclamantei dreptul de a citi actul redactat , de a cunoaşte conţinutul actului , dacă actul corespunde cu voinţa sa , practic nu a luat consimţământul acestei părţi .
La interogatoriu , fila 207 verso , reprezentantul reclamantei arată că dacă I s-ar fi citit întreg conţinutul actului şi ar fi constatat cu nu s-au menţionat obligaţiile familiei Cosman nu ar fi semnat actul .
Potrivit art. 948 Cod civil , consimţământul valabil al părţii care se obligă este o condiţie esenţială pentru validitatea unei convenţii . Lipsa acestui element atrage nulitatea absolută a actului , respectiv a contractului de schimb .
Se impune desfiinţarea contractului de schimb şi în vederea respectării art. 1 din Primul Protocol additional la Convenţia CEDO privind protecţia proprietăţii care prevede că “ orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale . Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. “.
Prin contractual de schimb , pratic reclamanta a fost deposedată de un bun proprietatea sa , fără voinţa sa , pentru că astfel cum răspunde reprezentantul său la interogatoriu schimbul era acceptat şi realizabil doar în condiţiile sale , ori contractual authentic în forma redactată de notar liber ape pârâţi de orice obligaţie prin includerea unei clauze exprese . De altfel , chiar notarul public în declaraţia sa arată că în prezent nu ar mai fi încheiat contractual de schimb , relevând că a realizat nelegalittaea acestuia .
În ceea ce priveşte nulitatea Încheierii de autentificare :
Lipsa consimţământului reclamantei este confirmată şi de lipsa menţiunii în acest sens din Încheierea de autentificare .
În încheierea de autentificare nr 1416 din 6 iulie 1999 , Notarul public face menţiunea că după citirea actului , H. W. R. a consimţit la autentificarea actului , însă în nume propriu şi nu ca reprezentant al asociaţiei .Ori , persoana fizică H. W. este diferită de persoana juridica , fundaţia reclamantă , al cărei asociat este H. W. .
Notarul public consideră această menţiune o eroare materială.
Instanţa apreciază că nu este o eroare materială şi acest fapt rezultă implicit din faptul că această soluţie a notarului a fost adoptată în contextul în care în mod firesc trebuia să indice datele de identificare ale asociaţiei , date pe care nu le avea la dosarul său , pentru că la cererea instanţei , BNP a comunicat înscrisuri care privesc o altă persoană juridică , iar în declaraţia sa de la instantă arată că era o confuzie de denumiri pentru societăţile lui H. W. R.
Potrivit art. 65 din Legea 36/1995 în vigoare la data respectivă :
“ Încheierea care constata autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, pe lîngă datele prevăzute la art. 49, şi următoarele menţiuni:
a)constatarea ca s-a luat consimţămîntul părţilor;”
În cauză , se constată lipsa menţiunii privind luarea consimţământului reclamantei . În mod correct trebuia trecut că s-a luat consimţământul persoanei ca reprezentant legal al persoanei juridice şi prin traducător autorizat .Prin urmare , încheierea de autentificare este lovită de nulitate absolută în condiţiile art. 65 din lege .
De asemenea , nu se poate reţine că reprezentantul reclamantei a citit actul redactat pentru că nu ştia limba română şi nu s-a menţionat efectuarea unui serviciu de traducător autorizat .
SE mai reţine , că nu s-a constatat existenta unui acord al părţilor în sensul îndreptării aşa- zisei erori materiale .
În speţa de faţă suntem în cazul unei nulităţi absolute a contractului de schimb , precum şi a încheierii de autentificare .
În ceea ce priveşte cererea accesorie prin care s-a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară :
Prioritar , instanţa va analiza excepţia prescripţiei achizitive prev. de art. 27 din D- L 115/1938 cu privire la restabilirea situaţiei anterioare contractului de schimb invocată de pârâtul C. D. , dar neînsuşită de pârâta A. A. .
Dispoziţiile art. 27 prevăd următoarele :
„În cazul când s-au înscris fără cauza legitima, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu buna-credinţa, potrivit legii, timp de 10 ani.”
Din interpretarea textului rezultă că pârâţii trebuie să îndeplinească nişte condiţii :
-Să fi exercitat o posesie utilă , o perioadă de cel puţin 10 ani şi cu bună – credinţă .
În cauză se constată că nu sunt îndeplinite aceste condiţii . H. W. promovează o acţiune pentru desfiinţarea contractului de schimb încheiat cu pârâţii prin intervenţia în dosarul de partaj al acestora cu nr -/257/2006 al Judecătoriei Mediaş la data de 21 august 2006 , deci înainte de a se împlini termenul de 10 ani de la încheierea contractului încheiat în anul 1999. ( a se vedea procesul verbal filele 268-269 dosar ) .Termenul de exercitare a posesiei nu este îndeplinit pentru pârâtul C. care nu mai locuieşte în imobil din anul 2005 când a părăsit imobilul şi a intrat într-o relaţie de concubinaj cu o altă persoană . Această împrejurare rezultă din considerentele sentinţei civile nr 2948 /2006 a Judecătoriei Mediaş , fila 253 dosar . Susţinerea pârâtului că a fost obligat să nu mai locuiască în imobil prin hotărâre nu este reală pentru că acesta părăsise benevol imobilul astfel cum s-a reţinut.Hotărârea a rămas irevocabilă prin neatacare . Pârâta A. A. posedă şi în prezent imobilul , însă părţile au divorţat prin sentinţa civilă 871din 22 martie 2005. Pârâta A. nu a invocat şi nu şi-a însuşit excepţia uzucapiunii . Referitor la buna – credinţa , instanţa a reţinut deja că pârâţii au fost de rea- credinţă , scopul acestora a fost de fraudare a intereselor patrimoniale ale reclamantei încă din momentul încheierii contractului de schimb , moment la care se raportează şi preluarea posesiei . Nu se poate reţine nici exercitarea unei posesii utile în sensul codului civil pentru că posesia acestora nu întruneşte condiţiile prev. de art. 1846- 1847 fiind tulburată şi întreruptă .
Sub alt aspect , instanţa apreciază că nu sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 27 din D-L 115/1938 . Posesia pârâţilor a început în anul 1999, deci după intrarea în vigoare a Legii nr 7/1996. , care se consideră că este aplicabilă deoarece şi înscrierea titlului constatat nevalabil în Cartea Funciară s-a efectuat în baza acestei legi.
Decizia data în interesul legii nr 86/2007 a ÎCCJ nu este incidentă întrucât se referă la prescripţiile achizitive începute sub D- L 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr 7/1996. Relevant este aklineatul din considerentele deciziei care arată că “ se impune să se considere că numai înscrierile ulterioare intrării în vigoare a Legii 7/1996 vor trebui făcute cu respăectarea prevederilor acestei legi . “.
Cum Legea nr 7/1996 nu cuprinde dispoziţii referitoare la prescripţia achizitivă de la data intrării în vigoare a legii se aplică dispoziţiile de drept comun , adică uzucapiunea de 30 ani , prevăzută în Codul civil .
Părăţii nu pot îndeplini condiţiile nici în acest caz din cauza neîmplinirii termenului de 30 ani.
Constatând neîndeplinite condiţiile uzucapiunii , se va respinge excepţia invocată .
Ca o consecinţă a constatării nulităţii absolute a contractului de schimb , în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din Legea nr 7/1996 se va dispune rectificarea cărţilor Funciare ale celor două imobile ce au făcut obiectul schimbului , prin revenirea la situaţia anterioară schimbului .
Asupra excepţiilor invocate de pârâtul C. D. :
-excepţia prescripţiei dreptului la acţiune – se reţine de instanţă că reclamanta a invocat un caz de nulitate absolută a actului notarial , situaţie în care exercitarea dreptului la acţiune este imprescriptibilă şi se va respinge excepţia
-exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a drepturilor procesuale justificat de faptul ca reclamanta nu este inregistrata in Registrul National ONG fiind posibil sa fie desfiintata – se reţine de instanţă că în urma verificărilor în evidenţele Judecătoriei Mediaş şi a registrului de evidenţă a asociaţiilor şi fundaţiilor s-a constatat că Fundaţia M. F. este înregistrată prin sentinţa civilă nr 27/1991 a Judecătoriei Mediaş ca persoană juridică şi nu este radiată până la soluţionarea cauzei . Potrivit art. 2.2 din statutul acesteia , fundaţia reuneşte iniţiative sau întreprinderi deja existente în Asociaţia M. R. , Fundaţia M. F. este organul comun al capitalului Asociaţiei M. R. . Anexa cu statutul Asociaţiei M. R. este integrantă din statutul fundaţiei . În art. 4 din Anexa statut al asociaţiei se prevede că averea asociaţiei este concentrată în forma juridică a proprietăţii sociale la Fundaţia M. F. Dosarul nr -/1991 al Judecătoriei Mediaş a fost ataşat . Fundaţia este înregistrată fiscal , dovezile fiind ataşate la fila 76 dosar . La sa instanţei , BNP M. A. a comunicat înscrisurile avute în vedere la redactarea contractului de schimb , depuse la filele 88- 96 dosar , dar care se referă la identitatea Fundaţiei Ş. L. R. şi nu a Fundaţiei M. F. . La prima vedere , în aparenţă se poate considera că nu se justifică aceste înscrisuri . Însă la fila 63 dosar din Arhiva Camerei Notarilor Publici s-a comunicat autorizaţia de înstrăinare a imobilului ce a stat la baza dobândirii dreptului de proprietate a proprietarului Asociaţia M. R. asupra imobilului din str. I. S., nr- din care rezultă denumirea completă a cumpărătorului – Asociaţia M. R. – secţia Ş. L. R. . De asemenea , împuternicirea , fila 64 dosar relevă că aceasta era cumpărătoarea , însă în contractul autentic de vânzare- cumpărare , fila 73 dosar , denumirea cumpărătorului este Asociaţia M. R. , fără arătarea secţiei Ş.. L. R. , astfel cum se intabulează şi CF .În statutul Fundaţiei Ş. L: R. , art. 3 ( fila 96 dosar ) se prevede că fundaţia este o subsecţie a Fundaţiei M. F., iar în art. 4 se arată că statutul Asociaţiei M. R. este parte integrantă a statutului fundaţiei . La filele 141- 143 dosar , din Arhiva Camerei Notarilor Publici s-a comunicat o Anexa cu statutul Asociaţiei M. R. supus autentificării din analiza căruia se constată că Asociaţia M. R. este o asociaţie a întreprinderilor M. şi se divide în secţii , nu are personalitate juridică – astfel cum susţine şi A. A. care a prestat activitate pentru fundaţii cel puţin din anul 1999. În rezumat , Fundaţia Ş. L. R. este o subsecţie a Fundaţiei M. F. care la rândul ei este membră a asociaţiei fără personalitate juridică – Asociaţia M. R. şi o secţie a acesteia. Însă, Fundaţia M. F. concentrează averea asociaţiei în formă juridică. Din cele reţinute se poate justifica denumirea în contractul de schimb a Asociaţiei M. R. – Fundaţia M. F. , deşi anterior în CF este înscrisă denumirea Asociaţia M. R. şi cumpărător a fost Asociaţia M. R. – Fundaţia Ş. L . R..Pârâtul C. D. prin invocarea excepţiei a urmărit să se constate că reclamanta nu are calitate procesuală activă justificat că aceasta nu este înregistrată în registru Naţional ONG , însă fundaţiile sunt înregistrate , potrivit dovezilor de la dosar, iar Asociaţia M. R. neavând personalitate juridică nu trebuie înregistrată în registru . Invocarea acestei excepţii de către pârât reflectă doar reaua- credinţă a acestuia pentru că la data încheierii contractului de schimb pârâtul nu s-a dovedit interesat să verifice identitatea proprietarului imobilului din str. I. S. , nr-. La interogatoriu , pârâtul răspunde că a încheiat contractul de schimb cu H. W. şi nu are cunoşţiinţă de Asociaţia M. R. care era proprietarul imobilului primit la schimb. În consecinţă se va respinge excepţia.
-exceptia lipsei calitatii de reprezentant al avocatului P. S. în lipsa unui mandat a reprezentantului asociatiei H. W. R. prin care să împuternicească pe S. N. care a angajat avocatul .Mandatul lui S. N. era valabil in dosarul nr -/257/2006 transformat in dosar nr -/257/2008. S. N. se numeste in prezent C. N. ,locuieste in imobilul din str.I. S. nr- si este nora piritilor.
Se reţine de instanţă că pârâtul C. D.recunoaşte valabilitatea mandatului lui Ş. N. devenită prin căsătorie C. în dosarul nr -/257/2006 transformat în dosar nr -/257/2008 . Ori dosarul de faţă s-a disjuns din dosarul nr -/257/2008 , întrucât cererea a fost depusă chiar în dosar nr – .Mandatul este valabil . Se regăseşte depus şi la fila 29 dosar . La fila 37 dosar s-a depus şi traducerea în limba română a confirmării mandatului şi a consimţirii angajării avocatului P. S. de către mandatara sa . Se va respinge , astfel şi această excepţie.
În cauză nu s-au mai solicitat cheltuieli de judecată cu ocazia dezbaterilor în fond a cauzei .
