Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 3750/114/2008 din 03.10.2008, reclamantul M.I.D. şi alţii, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii A.N.C.A. Bucureşti şi O.J.C.A. Buzău să se dispună obligarea acestora la plata suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 01.01.2004 până la plata efectivă.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au învederat faptul că deşi au calitatea de funcţionari publici nu au beneficiat de dreptul instituit prin art. 29 din Legea 188/1999 (devenit art. 31), constând în primirea unui salariu care să cuprindă suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, calculate la salariul de bază.
S-a precizat faptul că aceste drepturi au fost suspendate pentru anul 2005 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, iar pentru anul 2006 prin art. 48 din OG nr. 2/2006. Deşi pentru anii 2007 şi 2008 suspendarea nu a mai fost menţinută, totuşi, cu încălcarea prevederilor legale imperative în materie, nu li s-au plătit cele două componente ale salariului de care beneficiază funcţionarul public.
S-a invocat că suspendarea drepturilor solicitate contravine şi dispoziţiilor art. 18, art. 38 şi art. 39 alin. 1 lit. a) şi d) din Legea 53/2003 precum şi prevederilor art. 38 alin. 2 şi art. 53 alin. 1 din Constituţia României.
În aplicarea dispoziţiilor art. 115-118 Cod procedură civilă, pârâta A.N.C.A. Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile privind: lipsa calităţii sale procesual pasive (această calitate având-o C.J. Buzău în calitate de ordonator secundar de credite); neefectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ; prescripţia dreptului la acţiune pentru perioada 2004-septembrie 2005, potrivit Decretului nr. 167/1958.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că, până în prezent, nu au fost emise prevederi legale, instrucţiuni sau norme metodologice în aplicarea art. 29(devenit art. 31) din Legea nr. 188/1999, în sensul de a se preciza cuantumul suplimentului postului şi cuantumul treptei de salarizare în vederea aplicării.
Prin sentinţa nr. 1360 din 20.11.2008 s-au respins atât excepţiile invocate de pârâta A.N.C.A. Buzău, cât şi acţiunea formulată de reclamanţi.
Respingând excepţiile invocate de pârâtă, instanţa a reţinut:
Cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004: s-a apreciat că procedura a fost efectuată, în condiţiile în care reclamanţii au solicitat acordarea drepturilor salariale prin adresa nr. 889 din 30.05.2008.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei A.N.C.A.: s-a apreciat că aceasta are calitate procesual pasivă în cauza dedusă judecăţii, în condiţiile în care unica sursă de finanţare a cheltuielilor centrelor de consultanţă agricolă este bugetul de stat şi nu bugetul local, pentru perioada 2004 – februarie 2005.
Cu privire la excepţia privind prescripţia dreptului la acţiune pentru perioada 2004- septembrie 2005: s-a apreciat că excepţia este neîntemeiată având în vedere că drepturile solicitate de reclamanţi au fost succesiv suspendate, astfel că nu este împlinit termenul de prescripţie.
Pe fond, instanţa a reţinut:
Reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul O.J.C.A. Buzău.
Conform dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, funcţionarii publici au dreptul pentru activitatea desfăşurată la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 – 2006, dispoziţiile cuprinse la literele c) şi d) din textul legal menţionat au fost suspendate prin acte normative succesive şi anume OUG nr. 92/2004, Legea nr. 76/20905, OUG nr. 2/2006 şi Legea nr. 417/2006.
Deşi s-a prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcţionarului public, pe lângă salariul de bază şi sporul de vechime în muncă, intră şi suplimentul postului, precum şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuţie, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d) din art. 31 se stabileşte în raport de treapta de salarizare.
Aşa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administraţiei a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii.
Prin urmare, este atributul exclusiv al Administraţiei pentru a executa în concret dispoziţiile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă Administraţia, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcţionari publici.
În lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administraţie, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acţiune de către reclamanţi, instanţa nu are puterea juridică de a determina ea însăşi întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Administraţiei, ipoteză în care ar încălca principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituţia României.
