Contencios administrativ. Autonomia universitară în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor ş standardelor de performanţă. Limite
Decizia nr.229/CA/30.10.2006
Prin sentinţa civilă r. 2510/E/19.06.2005 a Tribunalului Iaşi s-a hotărât:
Admite în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta A.I., din Iaşi, în contradictoriu cu pârâta Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, cu sediul în B-dul Carol I, nr. 11, judeţul Iaşi.
Anulează în parte Hotărârea Senatului Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi nr. 8 din 01.08.2005 (rectificată ca fiind nr. 8/01.09.2005) respectiv pct. 2 din această hotărâre în ceea ce priveşte studenţii înmatriculaţi în anul I, studii postuniversitare.
Anulează în parte Hotărârea Biroului Senatului S. 27/02.03.2006 în ceea ce priveşte menţiunea aplicabilităţii Hotărârii Senatului nr. 8/01.08.2005.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 1000 RON – taxa de şcolarizare pentru semestrul II, nedatorată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel a reţinut instanţa de fond:
Prioritar soluţionării fondului excepţia de inadmisibilitate (prematuritate) a fost respinsă în şedinţa publică din 16.06.2006 întrucât, prin raportare la procedura şi termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a respectat obligaţia legală instituită de acest text.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 plângerea prealabilă se formulează în termen de 30 de zile de la data comunicării actului. O atare comunicare nu a fost realizată în speţă.
Este adevărat că în art. 3 lit. i din contractul de studii se prevede obligaţia studentului „să se informeze prompt asupra aceea ce li se aduce la cunoştinţă prin avizierul facultăţii, pagina web, portarul facultăţii” însă această clauză nu poate substitui obligaţia legală expresă a emitentului actului administrativ de aducere la cunoştinţă a acestei hotărâri.
Ori, în aceste condiţii, cererea adresată de către reclamant Rectorului Universităţii pârâte este formulată în termenul procedural, pentru că, în lipsa comunicării, termenul prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu a început să curgă pentru reclamantă. Formularea acesteia în termen de 6 luni de la adoptarea hotărârii Senatului (adică 01.09.2005) se înscrie în a satisface condiţia prevăzută de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
Nu va fi primită apărarea pârâtei potrivit căreia cererea reclamantei nu poate fi echivalată unei plângeri prealabile.
Plângerea prealabilă nu are un conţinut legal standard, predeterminat. Generic, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că aceasta trebuie să conţină solicitarea de revocare în tot sau în parte a actului administrativ.
Faptul că dominanta cererii reclamantei (fila 6 dosar) o constituie invocarea dispoziţiilor contractului nu înseamnă ignorarea hotărârii senatului pârâtei, în lipsa căreia cererea reclamantei nu ar fi avut sens.
Nu există, prin urmare, nici un temei de fapt pentru a considera demersul reclamantei străin de hotărârea pârâtei, câtă vreme este evidentă relaţia de determinare dintre acestea.
În ceea ce priveşte hotărârea biroului Senat nr. S/02.03.2006, aceasta nu are din punct de vedere structural o existenţă de sine stătătoare ci reprezintă o rezoluţie a Rectorului pârâtei prin care se dispune în fapt aplicarea Hotărârii nr. 8/01.09.2005 a acesteia, motiv pentru care iniţierea unei proceduri prealabile distincte în raport de aceasta era inutilă.
Asupra fondului litigiului, instanţa constată nelegală, în parte, Hotărârea nr. 8/01.09.2005 emisă de către pârâtă (act administrativ unilateral cu caracter normativ) în ceea ce priveşte studenţii nominalizaţi în anul I studii postuniversitare (adică atât cât a contestat reclamanta).
Potrivit art. 2 din această hotărâre „Pentru studenţii înmatriculaţi în anul I, studii universitare şi postuniversitare din anul universitar 2005-2006, repartizarea pe locurile finanţate de la bugetul de stat se efectuează la începutul fiecărui semestru, pe baza rezultatelor obţinute la finele semestrului anterior, în condiţiile aprobate de Senatul Universităţii”.
În mod corect ambele părţi invocă incidenţa dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 224/11.07.2005 însă pârâta omite să reţină şi să aplice în hotărârea sa dispoziţiile alin. 4 din acest articol.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 224/2005 alin. 1-4:
„(1) Statutul de student cu taxă se păstrează în condiţiile stabilite de senatul universitar. Cuantumul taxei pentru fiecare an de studiu se anunţă cu cel puţin 15 zile înainte de începerea anului universitar.
(2) Instituţiile de învăţământ superior evaluează la începutul fiecărui an universitar locurile finanţate de la bugetul de stat rămase disponibile, pentru a fi ocupate de studenţii înscrişi cu taxă, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Locurile finanţate de la bugetul de stat rămân disponibile, în măsura în care studenţii care le ocupă, cu excepţia cazurilor sociale, nu îndeplinesc criteriile şi standardele de performanţă stabilite de senatul universitar, prevăzute într-un contract individual de finanţare a studiilor universitare, încheiat, respectiv prelungit, anual, între instituţia de învăţământ superior şi student.
(4) Criteriile şi standardele de performanţă au în vedere umărul de credite, media generală sau ponderală la finele anului anterior, precum şi alte criterii stabilite de senatul universitar. Fac excepţie studenţii care îndeplinesc condiţiile pentru a primi burse sociale”.
Legea recunoaşte autonomia universităţii în ceea ce priveşte determinare criteriilor şi a standardelor de performanţă însă unitatea temporală la care se raportează acestea este anul universitar şi nu semestrul.
Dacă metoda, criteriul (standardul de performanţă) sunt lăsate la latitudinea universităţii, elementul temporal la care se raportează este impus de lege expres şi exclude deci orice excepţie.
Prin urmare, pârâta nu poate argumenta legal redistribuirea semestrială a locurilor finanţate de la bugetul de stat câtă vreme inclusiv indicarea generică a criteriilor şi standardelor de performanţă din alin. 4 include media generală sau ponderală la finele anului anterior criterii care, potrivit hotărârii pârâtei, sunt în mod obiectiv inaplicabile la nivel de semestru.
Pentru aceste considerente instanţa a constatat că prin efectul contractului de studii nr. 883/20.09.2005 care recunoaşte reclamantei loc finanţat de la bugetul de stat pentru anul universitar 2005-2006 şi a dispoziţiilor art. 5 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 224/2005, aceasta este titulara unui drept actual, cenzurat prin hotărârea pârâtei, nelegală sub aspectul invocat.
Curtea a respins recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, corect prima instanţă a procedat la respingerea acestei excepţii, atât timp cât textul art. 7 al Legii nr. 554/2004 nu prevede obligativitatea formei scrise a solicitării de revocare a actului administrativ contestat, iar în speţă reclamanta oricum s-a adresat în scris rectorului Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi – cu act înregistrat sub nr. 2971/27.02.2006-, prin care critica măsura aplicată unor masteranzi, privind desconsiderarea admiterii după primul semestru, măsură izvorâtă tocmai din emiterea e aceasta a actelor administrative în litigiu, chiar dacă acestea nu au fost concret evidenţiate de petentă în conţinutul plângerii.
Corect a fost admisă şi acţiunea reclamantei pe fondul cauzei, având în vedere dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 224/2005 care prevăd în mod expres unitatea temporală la care se raportează determinarea criteriilor şi standardelor de performanţă, ca atribut al autonomiei universitare, şi care este reprezentată de „anul universitar”, nu de semestru, cum s-a dispus prin actele administrative în litigiu.
Ori, prin motivele sale de recurs Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi face referiri doar la raţiunea procedurii de redistribuire a locurilor finanţate de la buget, fără însă a putea justifica aplicarea acestor criterii la finele fiecărui semestru, în loc de începutul fiecărui an universitar cum prevedea Legea nr. 224/2005.
Prin această manieră de redistribuire a locurilor cu taxă are loc totodată şi o încălcare a contractului de studii nr. 883/29.09.2005 pe care l-a încheiat cu intimata, şi în care se prevede expres că aceasta a contractat serviciile educaţionale postuniversitare cu recurenta în regim „buget”, pentru „anul universitar 2005-2006” (iar nu pentru primul semestru), actele administrative în litigiu constituind în fapt o modificare unilaterală operată de furnizorul de servicii de învăţământ, contrar prevederilor art. 3 lit. a) din acelaşi contract, coroborat cu art. 970 Cod civil.
