Contencios administrativ. Competenţa materială reglementată de art. 10 alin. 1 teza i din Legea 554/2004. Criteriul rangului emitentului actului administrativ ce face obiectul acţiunii.


Constată că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 467/64/2013 reclamanta S.C. A.T. S.R.L. a chemat în judecată O.J.D.R.P. B. solicitând instanţei, ca pe calea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale să fie obligată pârâta să comunice dosarul administrativ al cererii de modificare  prin  act adiţional aferentă modificărilor tehnice  solicitate la contractul de finanţare prin fondul european pentru dezvoltare rurală şi pescuit  nr. C312 M0108 7080 00001 din data de 23.03.2009.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 996 Cod procedură civilă.

În probaţiune s-au depus înscrisuri.

Pârâta şi-a manifestat poziţia procesuală prin întâmpinare solicitând respingerea acţiunii în ca inadmisibilă  şi în subsidiar ca neîntemeiată.

Pârâta a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Oficiului, excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei de obiect şi excepţia lipsei de interes.

La termenul de judecată din 31.10.2013 reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată în condiţiile dreptului comun.

Verificându-şi din oficiu competenţa materială în condiţiile art. 131 Noul Cod de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 10 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale sau judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Norma juridică ce reglementează competenţa materială este o normă imperativă, părţile neputând deroga, nici chiar cu încuviinţarea instanţei de la aplicarea acesteia.

Potrivit art. 129 alin. 2 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă  necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale.

Excepţia pe calea căreia se invocă încălcarea acestei norme de drept trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, Curtea invocând din oficiu această excepţie la primul termen de judecată.

În consecinţă, Curtea va admite excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi va declina competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A.T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul O.J.D.R.P. B. în favoarea Tribunalului Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.