– art. 16 din Legea nr. 53/2003
Din actele dosarului rezulta ca inspectorul de munca al I.T.M. G. a efectuat un control în data de 05.07.2013, orele 14, la punctul de lucru al recurentei reclamante situat în localitatea C. , comuna G., ocazie cu care s-a constatat ca numitii P. L., M. V., V. V., P. E. A., S. I., M. F., L. G. prestau activitate pentru societatea recurenta. Aceste persoane au declarat pe proprie raspundere, sub semnatura privata, ca pâna la data efectuarii controlului nu au semnat contractul individual de munca, cu toate ca lucrau la punctul de lucru al reclamantei, din data de 30.05.2013, cu un program de lucru de 12-13 ore pe zi.
Prevederile legislatiei muncii impun pentru angajator obligatia de a încheia contract individual de munca anterior primirii în lucru a persoanelor ce urmeaza a presta activitate, conform art. 16 din Legea 53/2003, care prevede ca, contractul individual de munca se încheie în baza consimtamântului partilor, în forma scrisa, în limba româna, anterior începerii raporturilor de munca.
În ceea ce priveste sustinerea reclamantei ca persoanele s-au prezentat la societatea recurenta pentru a fi discutate conditiile angajarii, instanta de recurs a constatat ca pentru verificarea efectiva a aptitudinilor salariatului se face aplicarea prevederilor art. 31 din Legea 53/2003, republicata, modificata si completata, conform carora pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere.
În continuare, alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca pe durata perioadei de proba salariatul beneficiaza de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute în legislatia muncii, în contractul colectiv de munca aplicabil, în regulamentul intern, precum si în contractul individual de munca.
Afirmatia recurentei ca persoanele respective au urmarit sa se razbune deoarece nu au fost angajate este contrazisa tot de afirmatia recurentei ca acestea se aflau la punctul de lucru al societatii pentru discutarea conditiilor angajarii, precum si de faptul ca aceste persoane au fost gasite muncind la punctul de lucru al recurentei.
Decizia nr. 2515/21.09.2015 a Curtii de Apel Oradea – Sectia a II – a civila, de contencios administrativ si fiscal
Dosar nr. 5133/83/CA/2013
Prin sentinta nr. 62/29.01.2015 pronuntata de Tribunalul S. M. s-a respins actiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta SC O. C. I. SRL, împotriva pârâtului I. T. M., având ca obiect anularea actului administrativ nr. xxxxx/04.09.2013 si a procesului verbal de control nr. xxxxx/29.07.2013 – pct. 8 din anexa la acesta, ca fiind neîntemeiata.
Împotriva acestei hotarâri, în termen si legal timbrat, a formulat recurs reclamanta SC O. C. I. SRL, solicitând admiterea acestuia si modificarea în totalitate a hotarârii atacate în sensul admiterii contestatiei astfel cum a fost formulata.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critica hotarârea instantei de fond ca fiind netemeinica si nelegala, din perspectiva urmatoarelor considerente:
Arata ca a contestat Procesul verbal de control nr. xxxxx/29.07.2013 si Actul administrativ nr. xxxxx/04.09.2013 – ambele întocmite de catre intimata, pentru ca a sustinut si probat ca mentiunile existente în continutul procesului-verbal mentionat mai sus nu corespund realitatii, fiind simple preluari ale declaratiilor facute de catre cele sapte persoane nominalizate în acte. Mai arata ca sustinerile facute de catre agentii intimatei nu sunt aspecte pe care acestia sa le fi constatat în mod direct prin deplasarea în teren, întregul act fiind întocmit pe baza declaratiilor facute de catre cele sapte persoane ce au fost refuzate la angajare de catre societatea recurenta.
Mai arata ca speta dedusa judecatii a fost analizata de instanta de fond doar din prisma temeiurilor legale aplicabile, fara a fi analizata îndeosebi din perspectiva situatiei de fapt retinuta în continutul procesului verbal de control si ca toate aspectele mentionate sunt simple declaratii date pe proprie raspundere de catre sapte persoane care au fost refuzate de catre societatea recurenta. Sustine ca acestia, cu rea-credinta, au contactat reprezentantii intimatei relatându-le o situatie de fapt neconforma cu realitatea.
Mai arata ca inspectorii intimatei nu au gasit cele sapte persoane prestând munca în mod efectiv în teren, specificul muncii societatii recurente impunând ca aceasta sa se desfasoare în teren si nu la punctul de lucru.
Considera, de asemenea, ca în mod gresit a fost interpretata ca perioada de proba acele doua ore în care cei sapte s-au prezentat pentru a fi discutate conditiile angajarii, în specificul activitatii societatii recurente fiind contactarea diferitelor persoane sau echipe pentru a negocia conditiile angajarii pentru o lucrare care urmeaza a fi efectuata în zona. Mai arata ca, în mod evident, dupa ce se poarta discutii cu toate persoanele din zona care pot efectua lucrarea respectiva, se alege oferta cea mai avantajoasa pentru societatea recurenta. Sustine ca solicitarile celor sapte pentru efectuarea lucrarii nu avantajau societatea recurenta si, prin urmare, a refuzat orice colaborare cu acestia, refuz care i-a determinat sa contacteze inspectorii intimatei si sa le prezinte o situatie nereala, cu unicul scop de a se razbuna pentru ca nu au fost angajati.
De fapt, arata recurenta, în zona, foarte multe persoane refuzate la angajare, au început sa santajeze societatile angrenate în lucrari de amenajari silvice, cu formularea unor plângeri adresate I.T.M.
Mai arata ca hotarârea instantei de fond se fundamenteaza exclusiv pe aspectul esential – acela ca cei sapte au fost în proba dar nu au avut încheiat contract individual de munca pentru aceasta perioada conform prevederilor legale în vigoare. Mentioneaza ca este adevarat ca legiuitorul prevede obligativitatea încheierii unui contract individual de munca pentru persoanele aflate în perioada de proba, însa considera ca nu s-a aflat în aceasta situatie având în vedere urmatoarele aspecte: inspectorii intimatei si-au fundamentat întocmirea procesului – verbal exclusiv pe declaratiile facute de catre cei sapte; acestia nu s-au deplasat în teren pentru a constata prin propriile simturi daca acestia au fost trimisi la munca de catre societate, ei s-au deplasat la punctul de lucru al societatii unde erau asteptati de catre cei sapte, disponibili pentru a semna fisele de identificare; la punctul de lucru sunt retinute doar înscrisurile aferente lucrarii ce se afla în derulare, însa munca efectiva se desfasoara în teren (padure, plantatii etc.); atât timp cât agentii intimatei nu au fost în masura sa constate în mod direct ca cei sapte efectuau munca în folosul societatii recurente fara a avea încheiate contracte individuale de munca, considera ca procesul verbal încheiat este lipsit de eficienta juridica, fiind neconform cu realitatea.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 1 din Legea nr. 554/2004; art. 20 din Legea nr. 55/2004.
Intimatul pârât I. T. M. al judetului S. M., prin întâmpinarea formulata, a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei atacate, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, arata ca, în fapt, având ca temei prevederile pct.8.4.2 alin. 1 din Procedura operationala privind desfasurarea controlului tematic la angajatori, aprobata prin Decizia inspectorului general de stat, în data de 11.07.2013 I.T.M. S. M., prin adresa nr. xxxx/08.07.2013, a fost înstiintat de catre I.T.M. G. ca în data de 05.07.2013, orele 14:00, la punctul de lucru al angajatorului situat în localitatea C. , comuna G., str. M., nr. xxx, jud. G., a fost initiata de catre inspectorii de munca ai I.T.M. G., o actiune de control pentru identificarea cazurilor de munca nedeclarata, data la care au fost prelevate un numar de 7 fise de identificare de la persoanele gasite prestând activitate pentru si sub autoritatea reclamantei S.C. O. C. I. SRL. Sustine ca din fisele de identificare completate de catre mai sus numiti rezulta ca acestia au prestat activitate de muncitori pentru si sub autoritatea S.C O. C. I. SRL de la data de 30.05.2013, fara a se fi încheiat contracte individuale de munca în forma scrisa în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 republicata, modificata si completata.
În vederea finalizarii controlului care a început înca din data de 02.07.2013 orele 15:00 de catre inspectorii I.T.M S. M., la sediul angajatorului societatii O. C. I. SRL si a lamuririi aspectelor ce rezultau din fisele de identificare, prelevate de catre inspectorii de munca ai I.T.M G., reprezentantul reclamantei a fost asteptat la sediul I.T.M S. M. în data de 15.07.2013.
În data de 15.07.2013 reclamanta a dat curs invitatiei prin intermediul numitei M. N. D., care însa nu avea calitate de reprezentant legal, ci doar de angajat al societatii, motiv pentru care finalizarea controlului nu a fost posibila în prezenta acesteia, determinând astfel invitarea pentru a doua oara a societatii, respectiv pentru data de 22.07.2013. În data de 22.07.2013 reprezentantul societatii SC O. C. I. SRL nu a dat curs înstiintarii nr. xxxx/15.07.2013, solicitând prin adresa nr. xxx/24.07.2013 amânarea controlului pentru data de 29.07.2013.
În data de 29.07.2013, angajatorul a dat curs adresei nr. xxx/24.07.2013 si s-a prezentat la control prin intermediul numitului M. V. în calitate de împuternicit prin procura speciala nr. xxx/22.07.2013, însa fara sa faca dovada încheierii în forma scrisa a contractelor individuale de munca cu persoanele mai sus precizate.
Arata ca s-a constatat astfel primirea la munca a unui numar de 7 (sapte) persoane, care prestau activitate fara a avea încheiate contracte individuale de munca, angajatorul încalcând astfel prevederile art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003, republicata.
Face trimitere la prevederile art. 264 alin.(3) din Legea 53/2003 republicata, conform carora “constituie infractiune si se sanctioneaza cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda penala primirea la munca a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetatenia acestora, fara încheierea unui contract individual de munca”.
În temeiul prevederilor Legii nr. 108/1999 republicata, privind înfiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, a H.G. 500/2011, modificata si completata, a Legii 53/2003, republicata, modificata si completata, a H.G. 1377/2009 modificata si completata coroborate cu prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificarile si completarile ulterioare, în urma verificarii temeiurilor de fapt si de drept care au stat la baza încheierii actului de control, a analizarii actului de control, a fiselor de identificare scrise pe proprie raspundere de catre numitii P. L., M. V., V. V., P. E. A., S. I., M. F., L. G., gasiti ca prestau activitate fara forme legale de angajare, a registrului general de evidenta a salariatilor în format electronic transmis pana la data controlului si a masurilor dispuse de inspectorul de munca din cadrul Inspectoratului Teritorial de Munca al judetului S. M. în baza documentelor puse la dispozitie de reprezentantul reclamantei la data finalizarii controlului, considera intimata ca cele cuprinse în actul de control atacat sunt temeinice, ca s-a apreciat corect de catre inspectorul de munca starea de fapt si, în consecinta, masurile dispuse de catre organul constatator sunt întemeiate, îndeplinirea acestora fiind obligatorie în modalitatile si la termenele stipulate prin actul mai sus mentionat, actul fiind emis cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile în cauza.
Fata de perioada de testare a aptitudinilor profesionale invocata de catre reclamanta ca motiv pentru neîncheierea contractelor individuale de munca, face precizarea ca aceasta motivatie nu poate conduce la exonerarea de raspundere a acesteia, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) face într-adevar referire la verificarea prealabila a aptitudinilor profesionale si personale ale persoanei care solicita angajarea, înainte de încheierea în forma scrisa a contractului individual de munca. Însa, arata ca, daca ne raportam la alin. 3 din acelasi articol se poate constata ca aceasta verificare consta în culegere de informatii cerute, sub orice forma, de catre angajator persoanei care solicita angajarea cu ocazia verificarii prealabile a aptitudinilor ce nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum si aptitudinile profesionale si nu în prestarea efectiva a unei activitati ca si în speta de fata.
Pentru verificarea efectiva a aptitudinilor salariatului se face aplicarea prevederilor art. 31 din Legea 53/2003, republicata, modificata si completata, si anume: 1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere.
În continuare, alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca pe durata perioadei de proba salariatul beneficiaza de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute în legislatia muncii, în contractul colectiv de munca aplicabil, în regulamentul intern, precum si în contractul individual de munca. Conform art.32 alin.3 din aceeasi lege perioada de proba constituie vechime în munca.
Din economia dispozitiilor legale sus evocate rezulta obligatia angajatorului de a încheia contract individual de munca înainte de perioada de proba, etapa care un poate exista fara angajarea unei persoane.
Raportat la cele mai sus precizate, precum si la depozitiile martorilor propusi de catre reclamanta, considera ca instanta de fond în mod temeinic a respins actiunea acesteia, având în vedere faptul ca din probele administrate în cauza, nu s-a facut dovada împrejurarii ca în perioada 30.05.2014 – 05.07.2014, între reclamanta si numitii P. L., M. V., V. V., P. E. A., S. I., M. F., L. G., exista încheiat în forma scrisa contract individual de munca.
Mai arata ca instanta de fond a analizat în detaliu probele administrate în cauza si a pronuntat o sentinta temeinica bazându-se pe aceste probe, dar, mai ales pe prevederile legislative ce stabilesc cadrul legal în privinta faptei contraventionale reclamate.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 205 – 206 Cod procedura civila, art. 16 alin. L si art. 260 alin. l, lit. e) din Legea nr. 53/2003, republicata, modificata si completata, art. 19 alin. 2 din Legea 108/1999 si a O.G. 2/2001, modificata si completata, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate si a prevederilor legale incidente în speta, instanta de recurs a constatat ca recursul declarat de reclamanta SC O. C. I. SRL este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Din actele dosarului rezulta ca inspectorul de munca al I.T.M. G. a efectuat un control în data de 05.07.2013, orele 14, la punctul de lucru al recurentei reclamante situat în localitatea C. , comuna G., ocazie cu care s-a constatat ca numitii P. L., M. V., V. V., P. E. A., S. I., M. F., L. G. prestau activitate pentru societatea recurenta. Aceste persoane au declarat pe proprie raspundere, sub semnatura privata, ca pâna la data efectuarii controlului nu au semnat contractul individual de munca, cu toate ca lucrau la punctul de lucru al reclamantei, din data de 30.05.2013, cu un program de lucru de 12-13 ore pe zi.
Prevederile legislatiei muncii impun pentru angajator obligatia de a încheia contract individual de munca anterior primirii în lucru a persoanelor ce urmeaza a presta activitate, conform art. 16 din Legea 53/2003, care prevede ca, contractul individual de munca se încheie în baza consimtamântului partilor, în forma scrisa, în limba româna, anterior începerii raporturilor de munca.
În ceea ce priveste sustinerea reclamantei ca persoanele s-au prezentat la societatea recurenta pentru a fi discutate conditiile angajarii, instanta de recurs a constatat ca pentru verificarea efectiva a aptitudinilor salariatului se face aplicarea prevederilor art. 31 din Legea 53/2003, republicata, modificata si completata, conform carora pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de munca se poate stabili o perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de executie si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere.
În continuare, alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca pe durata perioadei de proba salariatul beneficiaza de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute în legislatia muncii, în contractul colectiv de munca aplicabil, în regulamentul intern, precum si în contractul individual de munca.
Afirmatia recurentei ca persoanele respective au urmarit sa se razbune deoarece nu au fost angajate este contrazisa tot de afirmatia recurentei ca acestea se aflau la punctul de lucru al societatii pentru discutarea conditiilor angajarii, precum si de faptul ca aceste persoane au fost gasite muncind la punctul de lucru al recurentei.
Pentru aceste aspecte s-a constatat ca recursul declarat de reclamanta este nefondat si, în baza art.496 Cod procedura civila, a fost respins ca atare, fara cheltuieli de judecata de catre intimata.
