Dosar nr. 539/83/2008
SENTINŢA CIVILĂ nr. 265/CA/18 Iunie 2008
Domeniu asociat: contencios administrativ; refuz nejustificat, obligarea autoritate
publică la emitere act administrativ.
Hotărârea de Consiliu Local al Municipiului Satu Mare nr. 177/20.09.2007
privind procedura de vânzare prin negociere directă a terenurilor din domeniul privat
al Municipiului Satu Mare, care la art. 2 prevede : “vânzarea prin negociere directă a
terenurilor din domeniul privat al municipiului Satu Mare pe care sunt ridicate
construcţii, se vând constructorilor sau deţinătorilor de bună credinţă, cu
respectarea art. 123 alin. 2 şi 3 din legea nr. 215/2001 republicată”, a HCL nr.
228/29.11.2007 pentru punerea în aplicare a HCL nr. 177/20.09.2007 şi dispoziţiile
art. 123 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 215/2001.
Reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să cumpere terenul în litigiu, deoarece, pe de
o parte acesta nu se află în domeniul privat al Municipiului Satu Mare, iar pe de altă
parte, cu privire al suprafaţa de 25 mp refuzată a fi vândută, reclamanţii nu sunt
deţinători de bună credinţă.
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă sub dosar nr.
de mai sus, reclamanţii DC şi DI au chemat în judecată în calitate de pârât
MUNICIPIULUI SATU MARE prin PRIMAR pentru COMISIA DE VÂNZARE –
CUMPĂRARE HCL NR. 228/2007, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va
pronunţa în cauză să anuleze actul administrativ nr. 2660/21.01.2008 şi să oblige
pârâtul să le vândă întreg terenul aferent construcţiei situată în Satu Mare, str.
Martirilor Deportaţi nr. 2, respectiv diferenţa de 337 mp. teren cuprins în CF nr. 4760
cu nr. top 818/1,cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanţii arată că,prin contractul de vânzare – cumpărare nr.
680/20.06.2006 au cumpărat de la Consiliul Local Satu Mare spaţiul comercial situat
în Satu mare, str. Martirilor Deportaţi nr. 2 în suprafaţă construită de 26,40 mp şi
teren în suprafaţă de 27 mp. înscris în CF nr. 4760 Satu Mare.
Reclamanţii au solicitat pârâtei vânzarea întregii suprafeţe de teren.
Prin actul contestat,li se aduce la cunoştinţă că li se poate vinde terenul, mai
puţin suprafaţa de 25 mp., deoarece pe această porţiune este amplasat un garaj,
garaj construit ilegal, nu se ştie când.
Pentru această suprafaţă de teren nu există contract de închiriere pentru altă
persoană fizică sau juridică, garajul a fost construit fără autorizaţie, astfel că nu
există niciun impediment legal pentru a li se vinde şi acea suprafaţă de teren, care
cade sub incidenţa HCL nr. 228/2007.
În drept invocă art. 11,18, din Legea nr. 554/2004, art. 274 C.proc.civ.
În probaţiune se depune: extras CF nr. 4760 Satu Mare din care rezultă că
imobilul de sub nr. top 818/1 în natură casă curte este proprietatea Statului Român,
adresa nr. 2660/21.01.2008 prin care pârâtul răspunde la cererea reclamanţilor
înregistrată sub nr. 33155/24.11.2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Primarul Municipiului Satu Mare, solicită
respingerea acţiunii promovată de reclamanţi ca netemeinică şi nelegală, în primul
rând pe calea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a comisiei de vânzare prin
negociere directă şi a excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii urmare a
neîndeplinirii procedurii prealabile, iar în al doilea rând ca nefondată.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a comisiei de vânzare prin
negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului Satu Mare se arată
că Municipiul Satu Mare este proprietarul terenului, comisia având doar calitatea de a
verifica legalitatea cererii.
Reclamanţii nu au respectat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004,
deoarece nu au solicitat revocarea actului administrativ contestat.
Pe fondul cauzei, se arată că, prin HCL nr. 228/2007, coroborat cu HCL nr.
177/2007, s-a aprobat vânzarea prin negociere directă a terenurilor deţinute în
folosinţă.
După cum rezultă şi din conţinutul acţiunii, reclamanţii nu deţin folosinţa
asupra parcelei de teren pe care este amplasat garajul, acesta fiind folosit de un terţ.
În drept se invocă art. 115 C.proc.civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat următoarele:
Prin cererea adresată Comisiei de vânzare prin negociere directă a terenurilor
din domeniul privat al Municipiului Satu Mare înregistrată sub nr. 33155/24.11.2006,
reclamanţii au solicitat cumpărarea terenului aferent unui spaţiu comercial cumpărat
anterior de aceştia în temeiul Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale
aflate în domeniul privat al statului.
Prin adresa nr. 2660/21.01.2008, comunicată reclamantului la data de
23.01.2008, a cărei anulare se solicită emisă de Municipiul Satu Mare – Comisia de
vânzare prin negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului Satu
Mare se aduce la cunoştinţa reclamanţilor faptul că o parte din terenul solicitat la
cumpărare, în suprafaţă de 25 mp nu poate fi vândut, deoarece pe acesta se află
amplasat un garaj aflat în posesia unui terţ.
Reclamanţii apreciază că acest act administrativ cuprinde un refuz nejustificat
de soluţionare a cererii.
Faţă de această apreciere a reclamanţilor şi faţă de dispoziţiile exprese ale
art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că în această situaţie procedura
prealabilă nu este obligatorie, instanţa a apreciat că excepţia prematurităţii
introducerii cererii invocată de pârât este neîntemeiată, astfel că, în temeiul textului
de lege amintit, raportat la art. 137 C.proc.civ., aceasta urmează a fi respinsă.
În ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Comisiei de vânzare prin
negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului Satu Mare invocată
de Primarul Municipiului Satu Mare, instanţa constată că aceasta este nefondată.
În primul rând, instanţa apreciază că, această comisie a emis actul
administrativ a cărui anulare se solicită, în numele Municipiului Satu Mare, astfel că
aceasta a dobândit calitatea de emitent al actului administrativ contestat, chemarea
în judecată a acesteia fiind obligatorie.
În al doilea rând, instanţa constată că, prin cererea de chemare în judecată,
reclamanţii au chemat în judecată în calitate de pârât Municipiul Satu Mare – Comisia
de vânzare prin negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului
Satu Mare,precum şi faptul că, în calitate de pârâtă în cauză a fost citată unitatea
administrativ teritorială în nume propriu şi pentru comisie.
Prin urmare şi această excepţie urmează a fi respinsă prin dispozitivul
prezentei.
Pe fondul cauzei, instanţa constată în fapt că, deşi reclamanţii sunt proprietari
asupra spaţiului comercial situat pe o parte din terenul în litigiu şi pe o suprafaţă de
27 mp, aceştia, pentru diferenţa de teren înscrisă în cartea funciară nu deţin vreun
contract de închiriere sau vreun alt act juridic emis în formă scrisă din partea
proprietarului/ administratorului terenului, iar pentru o suprafaţă de 25 mp pe care se
află situat un garaj, nu deţin nici posesia faptică.
De asemenea, din extrasul de carte funciară depus în probaţiune rezultă că
terenul în litigiu se află în proprietatea Statului Român şi nu a unităţii administrativ
teritoriale.
În drept, instanţa a constatat incidenţa Hotărârii de Consiliu Local al
Municipiului Satu Mare nr. 177/20.09.2007 privind procedura de vânzare prin
negociere directă a terenurilor din domeniul privat al Municipiului Satu Mare, care la
art. 2 prevede : “vânzarea prin negociere directă a terenurilor din domeniul privat al
municipiului Satu Mare pe care sunt ridicate construcţii, se vând constructorilor
sau deţinătorilor de bună credinţă, cu respectarea art. 123 alin. 2 şi 3 din legea nr.
215/2001 republicată”, a HCL nr. 228/29.11.2007 pentru punerea în aplicare a HCL
nr. 177/20.09.2007 şi dispoziţiile art. 123 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 215/2001.
Coroborând dispoziţiile legale aplicabile în materie cu starea de fapt anterior
descrisă, instanţa constată că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să cumpere terenul în
litigiu, deoarece, pe de o parte acesta nu se află în domeniul privat al Municipiului
Satu Mare, iar pe de altă parte, cu privire al suprafaţa de 25 mp refuzată a fi vândută,
reclamanţii nu sunt deţinători de bună credinţă.
Astfel fiind, instanţa constată că, în mod legal autoritatea publică pârâtă a
refuzat vânzarea terenului în litigiu reclamanţilor.
În aceste condiţii se constată că, actul administrativ contestat nu poate fi
circumscris noţiunii de “refuz nejustificat” astfel cum acesta este definit de Legea nr.
554/2004, ci este expresia aplicării (cel puţin parţial şi în măsura în care este
contestat – doar pentru suprafaţa de 25 mp teren) a prevederilor legale pendinte
cauzei, în sensul constatării faptului că reclamanţii nu îndeplinesc condiţiile legale
pentru a beneficia de exerciţiul unui drept prevăzut de lege.
În consecinţă, instanţa constată că acţiunea în contencios administrativ
înaintată de reclamanţi pentru anularea actului nelegal şi recunoaşterea dreptului
pretins este neîntemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 1,2,8,10,10 din Legea nr.
554/2004, art. 274 C.proc.civ. şi a textelor de lege anterior amintite, aceasta a fost
respinsă fără a se acorda cheltuieli de judecată acestea nefiind solicitate şi nici
justificate de către pârât.
