Pentru persoanele cărora li s-au acordat drepturi în baza Legii nr.189/2000, scutirea de la plata impozitului pe clădiri şi teren se aplică potrivit art.284 alin.8 începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii, iar nu de la data dobândirii calităţii de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 115 din 22 ianuarie 2007
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentinţa civilă nr.1753 din 27 oct.2006 pronunţată în dosar nr.8110/117/2006 de Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal de conflicte de muncă şi asigurări sociale – a fost admisă acţiunea reclamantei M.M. împotriva pârâtului Primarul mun. Cluj-Napoca şi a fost anulată dispoziţia 2968/2006 emisă de pârât şi obligat acesta să emită o dispoziţie de restituire a impozitului pe seama reclamantei pentru imobilul din Cluj-Napoca str.V. în perioada 1 martie 2003 – 1 sept.2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă, a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, că reclamantei i s-a recunoscut în justiţie (decizia nr.477/2006 a
I.C.C.J) calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000 astfel încât Casa Judeţeană de Pensii Cluj prin Hotărârea nr.14279/2006 a stabilit că acesteia i se cuvin respectivele drepturi începând cu 1.03.2003.
Ca urmare a acestei situaţii reclamanta a solicitat restituirea impozitului plătit începând cu data de 1.03.2003 şi scutirea în continuare de la plata impozitului Direcţiei de taxe şi impozite a mun. Cluj-Napoca.
Prin adresa nr.152314 s-a răspuns reclamantei că doar începând cu data de 1.09. va beneficia de scutirea de la plata impozitului aşa încât a depus contestaţie arătând că scutirea impozitului trebuie să fie aplicată din 1.03.2003 iar impozitul achitat anterior să-i fie restituit.
Prin dispoziţia 2968/6.09.2006, Primarul mun. Cluj-Napoca a respins contestaţia reclamantei invocând prevederile art.284 alin.8 din Codul fiscal.
Prima instanţă a considerat că din moment ce drepturile prevăzute de Legea 189/2000 se acordă începând cu data de 1.03.2003 rezultă că plata impozitului nu a fost datorată începând cu această dată fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art.106 C.proc.fiscală, sumele fiind plătite în plus faţă de obligaţia fiscală. Potrivit art.284 alin.8 C.,fiscal scutirea se acordă începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoane depune documente justificative în vederea scutirii, astfel că scutirea urmează să fie aplicată începând cu luna sept.2006 în conformitate şi cu pct.211 din
H.G. 44/2004.
Pe lângă această scutire s-a solicitat şi restituirea impozitului achitat anterior astfel că prima instanţă a considerat că începând cu 1.03.2003 sumele achitate cu titlu de impozit urmează a fi restituite şi a dispus conform dispozitivului mai sus citat, ţinând cont şi de dispoziţiile art.182 din C.proc.fiscală şi art.18 din Legea nr.554/2004.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca, solicitând admiterea lui, casarea sentinţei atacate şi în rejudecare respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Recursul declarat în cauză este întemeiat.
Reclamanta M.M. este într-adevăr beneficiară a drepturilor conferite de Legea nr.189/2000 foştilor strămutaţi din motive etnice, calitate stabilită în justiţie, după ce iniţial Comisia pentru aplicarea acestei legi din cadrul Casei Judeţene de Pensii Cluj în respinsese cererea înregistrată la data de 1 martie 2003. Prin Hotărâre nr.14279 din 11.07.2006, emisă de aceeaşi comisie pe baza Deciziei nr.477/2006 a I.C.C.J, cererea reclamantei a fost admisă stabilindu-se calitate de beneficiară a drepturilor conferite de Legea nr.189/2000 şi faptul că acestea se acordă începând cu data de
I.03.2003.
De asemenea, în capitolul XI. din Codul fiscal sunt prevăzute scutirile şi facilităţile pentru persoanele fizice, în art.284 alin.1 lit.b arătându-se, printre altele, că impozitul pe clădiri, impozitul pe teren nu se aplică persoanelor fizice prevăzute la art.1 al Decretului nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere din 6 martie 1945 precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în alte legi, în această categorie fiind incluse şi persoanele care sunt beneficiare ale drepturilor acordate de Legea nr.189/2000.
Numai că, modul de acordare a scutirilor este reglementat în alin.8 al aceluiaşi articol care prevede că „scutirea de plată a impozitului prevăzută la alin.1,2,3 sau 4 se aplică unei persoane începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii”.
Această dispoziţie legală este detaliată prin reglementarea prevăzută de pct.212 din H.G. nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea unitară a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal şi care arată că „scutirea la plata impozitelor şi taxelor locale prev. de art.284 din C.fiscal se acordă persoanelor în
cauză pe baza cererii acestora proporţional cu perioada rămasă până la sfârşitul anului, începând cu luna următoare celei în care persoanele în cauză prezintă actele prin care atestă situaţia respectivă”.
În cazul de faţă, având în vedere normele de reglementare mai sus citate Direcţia de impozite şi taxe locale a procedat corect admiţând cererea reclamantei şi scutind-o de la plata impozitului începând cu data de 1.09.2006, faţă de data înregistrării cererii însoţită de actele doveditoare – 8.08.2006 – şi dispunând restituirea impozitului plătit deja aferent perioadei 1.09.2006 – 31.12.2006.
Faţă de aceste împrejurări, Dispoziţia Primarului Municipiului Cluj-Napoca nr.2968 din 6.09.2006, prin care s-a respins contestaţia reclamantei asupra modului de rezolvare a cererii este legală şi temeinică.
Drept urmare, soluţia primei instanţe care a anulat acest act administrativ , obligându-l pe emitent să dispună restituirea impozitului şi pentru o perioadă pentru care în prezent nu există o acoperire legală este greşită, fiind dat în cauză motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 C.proc.civ.
Mai trebuie arătat că prima instanţă a invocat dispoziţiile art.106 din
C.proc.fiscală, când a considerat că obligaţia fiscală a fost plătită în plus, dispoziţie care nu are legătură cu cauza deoarece acest text legal se referă la sesizarea organelor de urmărire penală de către cele fiscale atunci când cu ocazia inspecţiei fiscale se constată existenţa unor fapte ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Nici dispoziţiile pct.211 din H.G. nr.44/2004 nu sunt incidente în cauză, această reglementare vizând scutirile pentru bunurile proprii şi bunurile comune ale soţilor.
Aşa fiind faţă de toate considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, ţinând cont şi de dispoziţiile art. 312 alin.1 teza I în referire la art.20 alin.3 teza I din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, prezentul recurs urmează a fi admis, hotărârea casată în întregime şi în rejudecare având în vedere motivele expuse mai sus va fi respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, luându-se act de faptul că recurentul nu a pretins cheltuieli de judecată.
