Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a somatiei de plata ca neîntemeiata.
Debitoarea a contestat creanta pretinsa de creditoare, aratând ca suma solicitata este nedatorata, având în vedere ca pentru acel spatiu avea încheiat contract încheiat pe o perioada determinata pâna la data de 31.05.2006, notificând în acest sens societatea creditoarea.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului în scopul realizarii de bunavoie sau prin silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat prin înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Procedura speciala a somatiei de plata este aplicabila, asadar, doar în cazul obligatiilor asumate prin contract constatat prin înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris însusit de parti în orice mod admis de lege, din care sa rezulte existenta unei creante certe, lichide si exigibile. Conditiile prevazute în cuprinsul textului legal, referitoare la creanta însasi, cât si la modalitatea în care aceasta a fost asumata, trebuie îndeplinite în mod cumulativ, pentru admisibilitatea cererilor formulate de catre creditori, pe calea procedurii speciale a somatiei de plata.
Totodata instanta a constatat ca contractul invocat instituie cadrul general de derulare a relatiei contractuale, executarea operatiunilor prevazute de acesta urmând a se concretiza în facturile fiscale emise de creditoare. Prin urmare, nu se poate retine ca însusi contractul probeaza o creanta certa, lichida si exigibila.
Facturile fiscale anexate la dosar nu au fost acceptate de debitoare, astfel încât nu se poate retine îndeplinita conditia prevazuta de art. 1 din OG 5/2001, privind existenta unui înscris însusit de parti care sa releve o creanta certa, lichida si exigibila.
Astfel, debitoarea a contestat creanta pretinsa de creditoare, aratând ca suma solicitata este nedatorata, având în vedere ca pentru acel spatiu avea încheiat contract încheiat pe o perioada determinata pâna la data de 31.05.2006, notificând în acest sens societatea creditoarea.
Instanta a constatat ca, din înscrisurile depuse la dosar, nu rezulta îndeplinirea de catre creanta pretinsa de societatea creditoare a conditiilor prevazute de textul de lege special. Astfel, sumele de bani cuprinse în facturile anexate nu au fost însusite la plata de catre debitoare, iar cuantumul lor nu poate fi coroborat cu alte înscrisuri de la dosar, pentru a putea fi considerate creante lichide, în sensul art.379 alin.4 C.proc.civ.
Se apreciaza ca procedura somatiei de plata poate fi exercitata numai daca existenta creantei este neîndoielnica, neexistând litigiu cu privire la acest aspect, respectiv aceasta nu este contestata de debitor în ceea ce priveste existenta si cuantumul valoric al acesteia, deoarece în caz contrar, nu ar exista ratiunea instituirii unei proceduri speciale, diferita de cea de drept comun sau altfel spus, în masura în care este necesara administrarea de probe pentru a se stabili existenta sau cuantumul creantei.
Având în vedere aceste aspecte, precum si probatoriul limitat permis de procedura speciala a somatiei de plata, art.6 alin.1 din OG nr.5/2001, creditoarea nedepunând la dosar alte înscrisuri din care sa reiasa acceptarea debitului de catre societatea debitoare, în baza principiului actori incumbit probatio, consfintit de art.1169 C.civ., instanta a constatat ca nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, conditiile cerute de art.1 din OG nr.5/2001, în ceea ce priveste creanta societatii creditoare respingând cererea de emitere a somatiei de plata.
De asemenea, instanta a respins si capatul de cerere al creditoarei referitor la plata dobânzilor legale, având în vedere ca acestea reprezinta accesorii ale obligatiei principale, urmând soarta acesteia, conform principiului accesorium sequitur principale.
