Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 11.01.2016, sub nr. XXXX, reclamanta G.R., în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ XXXX (O.C.P.I.), a formulat contestaţie împotriva deciziei de sancţionare disciplinară nr. XXXX/03.12.2015 şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea acestei decizii, ca netemeinică.
În susţinerea contestaţiei, reclamanta a motivat că prin sesizarea înregistrată sub nr. XXXX/26.10.2015 la secretariatul Comisiei de Disciplină din cadrul O.C.P.I. XXXX, directorul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară XXXX a solicitat comisiei să constate faptul că se face vinovată de încălcarea prevederilor art. 141 lit. f) și lit. n) din Regulamentul Intern al O.C.P.I. XXXX, abaterile disciplinare sesizate constând în „violenţă verbală în timpul serviciului şi în incinta instituţiei, precum şi atitudinea ireverenţioasă manifestată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de conducere”.
Reclamanta a mai arătat că susţinerile directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară XXXX nu corespund realităţii, în sensul că nu a avut o atitudine ireverenţioasă, cuvintele folosite nefiind jignitoare, nu a adus atingere onoarei, reputaţiei sau demnităţii directorului instituţiei, discuţia purtată s-a referit strict la relaţia profesională.
De asemenea, reclamanta a susţinut că sancţionarea sa disciplinară este netemeinică deoarece şi-a exprimat doar un punct de vedere cu privire la faptul că norma de lucru stabilită este imposibil de realizat.
În fine, petenta a arătat că, prin comportamentul său nu a prejudiciat instituţia în niciun fel, nu a refuzat soluţionarea lucrărilor şi nu a folosit un limbaj ireverenţios care să susţină abaterea disciplinară constată de comisia de disciplină.
În drept, contestaţia este întemeiată pe dispoziţiile din Codul muncii, precum şi pe prevederile din Regulamentul Intern al O.C.P.I. XXXX, iar în susţinerea acesteia reclamanta a depus un set de înscrisuri, în copii conform cu originalul.
Prin intermediul serviciului registratură, la data de 05.02.2016, pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ XXXX (O.C.P.I.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică.
În apărarea sa, pârâta a arătat că prin decizia nr. XXXX din 03.12.2015 a directorului OCPI XXXX, reclamanta, având funcţia de asistent-registrator principal IA în cadrul BCPI XXXX, a fost sancţionată disciplinar cu avertisment scris, pentru săvârşirea următoarelor abateri disciplinare: atitudinea ireverenţioasă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de conducere, colegi sau orice altă persoană cu care intră în relaţii cu încălcarea dispoziţiilor art. 141 lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX.
Astfel, în data de 21.10.2015, directorul instituţiei s-a deplasat la sediul BCPI XXXX pentru o şedinţă de lucru cu salariaţii din cadrul acestui birou pe tema restanţelor înregistrate în soluţionarea lucrărilor de publicitate imobiliară, ocazie cu care reclamanta a avut un comportament necorespunzător, folosind un ton ridicat, reproşând directorului atitudinea de exploatare şi hărţuială permanentă a salariaţilor din cadrul acestui birou, considerând că volumul de muncă depăşeşte puterea sa de muncă.
Pârâtul a mai precizat că reclamanta a mai fost sancţionată disciplinar, cu avertisment scris, prin deciziile nr. XXXX/23.05.2014 şi nr. XXXX/24.02.2015.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 205 Cod procedură civilă şi Legea nr. 7/1996, iar în apărare au fost depuse o serie de înscrisuri în copii certificate.
Reclamanta a formulat şi răspuns la întâmpinare, prin care a reluat cele susţinute în cererea de chemare în judecată.
Soluţionând cauza pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Tribunalul a constatat că acţiunea reclamantei este nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a avut în vedere, în esenţă, următoarele considerente:
Reclamanta este asistent-registrator principal IA în cadrul BCPI XXXX, iar prin decizia nr. XXXX/03.12.2015 a fost sancţionată disciplinar cu avertisment scris..
Măsura a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 40 alin. 1 lit. b), c), d) şi e) coroborate cu cele ale art. 247 alin. 1 şi art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, prevederile art. 4, art. 140, alin. 1 şi 2, art. 140 alin. 3 şi art. 141 lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX, reţinându-se ca abatere disciplinară atitudinea ireverenţioasă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de conducere şi colegi, faptă ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 141, lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX.
Analizând probele administrate în cauză, cu precădere decizia nr. XXXX/03.12.2015, din perspectiva criticilor aduse de reclamantă şi prin raportare la normele legale în vigoare, Tribunalul a constatat că aceasta a fost emisă cu îndeplinirea condiţiilor de formă şi de fond.
Astfel, la emiterea deciziei contestate, aşa cum reiese din preambulul acesteia, pârâtul a avut în vedere o serie de documente, cum ar fi: raportul comisiei de disciplină nr. XXXX/25.11.2015, sesizarea nr. XXXX/15.12.2015, declaraţiile persoanelor audiate de Comisia de disciplină consemnate în proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, proces-verbal nr. XXXX/11.05.2015, proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, dar şi prevederile art. prevederile art. 4, art. 140, alin. 1 şi 2, art. 140 alin. 3 şi art. 141 lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX, precum şi dispoziţiile art. 40 alin. 1 lit. b), c), d) şi e) coroborate cu cele ale art. 247 alin. 1 şi art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul muncii.
În conformitate cu prevederile art. 247 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Instanţa constată că fapta imputată reclamantei de către pârâtă este în legătură cu munca pe care o desfăşura, fiind săvârşită în timpul programului de lucru, constă într-o acţiune, aceea de a manifesta o atitudine ireverenţioasă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de conducere şi colegi, a fost săvârşită cu vinovăţia acesteia, a încălcat Regulamentul Intern al OCPI XXXX.
Sancţiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevăzute de lege, ce au ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea conştiincioasă a îndatoririlor de serviciu şi respectarea normelor de comportare, precum şi prevenirea producerii unor acte de indisciplină. Ele sunt măsuri specifice dreptului muncii, în legătură cu executarea contractului individual de muncă, reflectându-se, prin consecinţele lor, numai asupra raportului juridic de muncă, fără a afecta celelalte drepturi personale şi patrimoniale ale salariaţilor.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, decizia de sancţionare trebuie să conţină, în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancţiunea poate fi contestată; instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Toate acestea au rolul, în primul rând, de a-l informa concret şi complet pe salariat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care i se aplică sancţiunea, inclusiv cu privire la căile de atac şi termenele în care are dreptul să conteste temeinicia şi legalitatea măsurilor dispuse din voinţa unilaterală a angajatorului.
Întrucât deţine toate datele, probele şi informaţiile pe care se întemeiază măsura dispusă, angajatorul trebuie să facă dovada temeiniciei şi legalităţii acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente.
Verificând decizia nr. XXXX/03.12.2015 din punct de vedere al elementelor pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină, instanţa constată, la doar o simplă lecturare, că acestea se regăsesc în conţinutul actului.
Astfel, pârâtul a descris în detaliu şi cu exactitate fapta care constituie abatere disciplinară, data la care a fost săvârşită, a individualizat prevederile încălcate din Regulamentul Intern, a redat în mod concret atât apărările formulate de reclamantă, cât şi motivele pentru care acestea au fost înlăturate, a indicat temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancţiunea disciplinară, precum şi termenul şi instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Instanţa apreciază că pârâtul a stabilit sancţiunea proporţional cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de reclamantă, a avut în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie al acesteia, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu, dar şi faptul că a mai fost sancţionată disciplinar anterior.
După analiza îndeplinirii cerinţelor de legalitate, instanţa a procedat la verificarea temeiniciei măsurii dispuse de pârât.
Din probatoriul administrat în cauză constând în înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că acestea nu sunt de natură a profita reclamantei.
Astfel, din declaraţiile persoanelor audiate de Comisia de disciplină rezultă că reclamanta, cu ocazia şedinţei de lucru din data de 21.10.2015, a folosit un ton ridicat în discuţia cu directorul instituţiei, împiedicându-l să vorbească şi reproşându-i că are constant o atitudine de hărţuială la adresa salariaţilor din cadrul BCPI XXXX, fapt reiterat de către aceasta şi cu ocazia audierii în cursul cercetării prealabile (filele 48 – 52 dosar).
De asemenea, instanţa reţine că reclamanta a mai fost sancţionată disciplinar anterior pentru atitudine ireverenţioasă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, precum şi pentru încălcarea/nerespectarea normelor, instrucţiunilor şi altor dispoziţii legale, aşa încât sancţionarea acesteia pentru un comportament repetitiv necorespunzător este apreciată ca întemeiată.
În fine, faţă de ansamblul probator administrat, raportat la legislaţia aplicabilă în materie, instanţa constată că decizia nr. XXXX/03.12.2015 a fost emisă în condiţii de deplină legalitate şi temeinicie.
În consecinţă, Tribunalul va respinge contestaţia formulată de reclamanta G. R., ca nefondată.
În susţinerea contestaţiei, reclamanta a motivat că prin sesizarea înregistrată sub nr. XXXX/26.10.2015 la secretariatul Comisiei de Disciplină din cadrul O.C.P.I. XXXX, directorul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară XXXX a solicitat comisiei să constate faptul că se face vinovată de încălcarea prevederilor art. 141 lit. f) și lit. n) din Regulamentul Intern al O.C.P.I. XXXX, abaterile disciplinare sesizate constând în „violenţă verbală în timpul serviciului şi în incinta instituţiei, precum şi atitudinea ireverenţioasă manifestată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de conducere”.
Reclamanta a mai arătat că susţinerile directorului Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară XXXX nu corespund realităţii, în sensul că nu a avut o atitudine ireverenţioasă, cuvintele folosite nefiind jignitoare, nu a adus atingere onoarei, reputaţiei sau demnităţii directorului instituţiei, discuţia purtată s-a referit strict la relaţia profesională.
De asemenea, reclamanta a susţinut că sancţionarea sa disciplinară este netemeinică deoarece şi-a exprimat doar un punct de vedere cu privire la faptul că norma de lucru stabilită este imposibil de realizat.
În fine, petenta a arătat că, prin comportamentul său nu a prejudiciat instituţia în niciun fel, nu a refuzat soluţionarea lucrărilor şi nu a folosit un limbaj ireverenţios care să susţină abaterea disciplinară constată de comisia de disciplină.
În drept, contestaţia este întemeiată pe dispoziţiile din Codul muncii, precum şi pe prevederile din Regulamentul Intern al O.C.P.I. XXXX, iar în susţinerea acesteia reclamanta a depus un set de înscrisuri, în copii conform cu originalul.
Prin intermediul serviciului registratură, la data de 05.02.2016, pârâtul OFICIUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ XXXX (O.C.P.I.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică.
În apărarea sa, pârâta a arătat că prin decizia nr. XXXX din 03.12.2015 a directorului OCPI XXXX, reclamanta, având funcţia de asistent-registrator principal IA în cadrul BCPI XXXX, a fost sancţionată disciplinar cu avertisment scris, pentru săvârşirea următoarelor abateri disciplinare: atitudinea ireverenţioasă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de conducere, colegi sau orice altă persoană cu care intră în relaţii cu încălcarea dispoziţiilor art. 141 lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX.
Astfel, în data de 21.10.2015, directorul instituţiei s-a deplasat la sediul BCPI XXXX pentru o şedinţă de lucru cu salariaţii din cadrul acestui birou pe tema restanţelor înregistrate în soluţionarea lucrărilor de publicitate imobiliară, ocazie cu care reclamanta a avut un comportament necorespunzător, folosind un ton ridicat, reproşând directorului atitudinea de exploatare şi hărţuială permanentă a salariaţilor din cadrul acestui birou, considerând că volumul de muncă depăşeşte puterea sa de muncă.
Pârâtul a mai precizat că reclamanta a mai fost sancţionată disciplinar, cu avertisment scris, prin deciziile nr. XXXX/23.05.2014 şi nr. XXXX/24.02.2015.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 205 Cod procedură civilă şi Legea nr. 7/1996, iar în apărare au fost depuse o serie de înscrisuri în copii certificate.
Reclamanta a formulat şi răspuns la întâmpinare, prin care a reluat cele susţinute în cererea de chemare în judecată.
Soluţionând cauza pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Tribunalul a constatat că acţiunea reclamantei este nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a avut în vedere, în esenţă, următoarele considerente:
Reclamanta este asistent-registrator principal IA în cadrul BCPI XXXX, iar prin decizia nr. XXXX/03.12.2015 a fost sancţionată disciplinar cu avertisment scris..
Măsura a fost dispusă în temeiul prevederilor art. 40 alin. 1 lit. b), c), d) şi e) coroborate cu cele ale art. 247 alin. 1 şi art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, prevederile art. 4, art. 140, alin. 1 şi 2, art. 140 alin. 3 şi art. 141 lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX, reţinându-se ca abatere disciplinară atitudinea ireverenţioasă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de conducere şi colegi, faptă ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 141, lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX.
Analizând probele administrate în cauză, cu precădere decizia nr. XXXX/03.12.2015, din perspectiva criticilor aduse de reclamantă şi prin raportare la normele legale în vigoare, Tribunalul a constatat că aceasta a fost emisă cu îndeplinirea condiţiilor de formă şi de fond.
Astfel, la emiterea deciziei contestate, aşa cum reiese din preambulul acesteia, pârâtul a avut în vedere o serie de documente, cum ar fi: raportul comisiei de disciplină nr. XXXX/25.11.2015, sesizarea nr. XXXX/15.12.2015, declaraţiile persoanelor audiate de Comisia de disciplină consemnate în proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, proces-verbal nr. XXXX/11.05.2015, proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, proces-verbal nr. XXXX/09.11.2015, dar şi prevederile art. prevederile art. 4, art. 140, alin. 1 şi 2, art. 140 alin. 3 şi art. 141 lit. n) din Regulamentul Intern al OCPI XXXX, precum şi dispoziţiile art. 40 alin. 1 lit. b), c), d) şi e) coroborate cu cele ale art. 247 alin. 1 şi art. 248 alin. 1 lit. a) din Codul muncii.
În conformitate cu prevederile art. 247 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Instanţa constată că fapta imputată reclamantei de către pârâtă este în legătură cu munca pe care o desfăşura, fiind săvârşită în timpul programului de lucru, constă într-o acţiune, aceea de a manifesta o atitudine ireverenţioasă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de conducere şi colegi, a fost săvârşită cu vinovăţia acesteia, a încălcat Regulamentul Intern al OCPI XXXX.
Sancţiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevăzute de lege, ce au ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea conştiincioasă a îndatoririlor de serviciu şi respectarea normelor de comportare, precum şi prevenirea producerii unor acte de indisciplină. Ele sunt măsuri specifice dreptului muncii, în legătură cu executarea contractului individual de muncă, reflectându-se, prin consecinţele lor, numai asupra raportului juridic de muncă, fără a afecta celelalte drepturi personale şi patrimoniale ale salariaţilor.
Sub sancţiunea nulităţii absolute, potrivit art. 252 alin. 2 din Codul muncii, decizia de sancţionare trebuie să conţină, în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancţiunea poate fi contestată; instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Toate acestea au rolul, în primul rând, de a-l informa concret şi complet pe salariat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care i se aplică sancţiunea, inclusiv cu privire la căile de atac şi termenele în care are dreptul să conteste temeinicia şi legalitatea măsurilor dispuse din voinţa unilaterală a angajatorului.
Întrucât deţine toate datele, probele şi informaţiile pe care se întemeiază măsura dispusă, angajatorul trebuie să facă dovada temeiniciei şi legalităţii acelei măsuri, salariatul putând doar să le combată prin alte dovezi pertinente.
Verificând decizia nr. XXXX/03.12.2015 din punct de vedere al elementelor pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină, instanţa constată, la doar o simplă lecturare, că acestea se regăsesc în conţinutul actului.
Astfel, pârâtul a descris în detaliu şi cu exactitate fapta care constituie abatere disciplinară, data la care a fost săvârşită, a individualizat prevederile încălcate din Regulamentul Intern, a redat în mod concret atât apărările formulate de reclamantă, cât şi motivele pentru care acestea au fost înlăturate, a indicat temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancţiunea disciplinară, precum şi termenul şi instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Instanţa apreciază că pârâtul a stabilit sancţiunea proporţional cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de reclamantă, a avut în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie al acesteia, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu, dar şi faptul că a mai fost sancţionată disciplinar anterior.
După analiza îndeplinirii cerinţelor de legalitate, instanţa a procedat la verificarea temeiniciei măsurii dispuse de pârât.
Din probatoriul administrat în cauză constând în înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că acestea nu sunt de natură a profita reclamantei.
Astfel, din declaraţiile persoanelor audiate de Comisia de disciplină rezultă că reclamanta, cu ocazia şedinţei de lucru din data de 21.10.2015, a folosit un ton ridicat în discuţia cu directorul instituţiei, împiedicându-l să vorbească şi reproşându-i că are constant o atitudine de hărţuială la adresa salariaţilor din cadrul BCPI XXXX, fapt reiterat de către aceasta şi cu ocazia audierii în cursul cercetării prealabile (filele 48 – 52 dosar).
De asemenea, instanţa reţine că reclamanta a mai fost sancţionată disciplinar anterior pentru atitudine ireverenţioasă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, precum şi pentru încălcarea/nerespectarea normelor, instrucţiunilor şi altor dispoziţii legale, aşa încât sancţionarea acesteia pentru un comportament repetitiv necorespunzător este apreciată ca întemeiată.
În fine, faţă de ansamblul probator administrat, raportat la legislaţia aplicabilă în materie, instanţa constată că decizia nr. XXXX/03.12.2015 a fost emisă în condiţii de deplină legalitate şi temeinicie.
În consecinţă, Tribunalul va respinge contestaţia formulată de reclamanta G. R., ca nefondată.
