Contestatie împotriva masurilor dispuse prin emiterea actului administrativ fiscal. Anularea partiala a procesului verbal întocmit de autoritatea publica, referitor la acordarea nelegala a unor sporuri si drepturi salariale. Suspendarea executarii Actului


Art.1 al.1 lit.”k”, art.62 lit.”b” – Legea nr.94/1992 R

Art.49 – Cod pr.civilă

Prin hotărârea declinatorie de competentă – Sentinta civilă nr.106/CA/ 17.03.2010 a Curtii de Apel Constanta, pronuntată în dosar nr.112/36/27.01.2010, a fost investit Tribunalul Constanta – Sectia comercială, administrativ si fiscal, cu solutionarea actiunii în contencios administrativ dedusă judecătii de coreclamantii PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA, CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA si C.N.D., având ca obiect contestatie împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr.36 din 25.11.2009, pretentiile reclamantilor au fost îndreptate în contra pârâtilor – CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI si CAMERA DE CONTURI A JUDEtULUI CONSTANtA.

Prin cererea introductivă la instantă, reclamantii au contestat măsurile dispuse prin procesul verbal FN din data de 26.10.2009 si a Deciziei nr.36/25.11.2009, solicitând totodată sanctionarea refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ – încheierea de solutionare a contestatiei formulate împotriva Deciziei nr.36/25.11.2009.

Prin „Precizările” depuse în fata instantei de contencios administrativ a Curtii de Apel Constanta, reclamantii indică obiectul actiunii ca fiind: anularea partială a procesului verbal FN din 26.10.2009 – pct.2 referitor la acordarea nelegală a unor sporuri si drepturi salariatilor Consiliului Judetean Constanta; anularea partială a Deciziei nr.36/25.11.2009, pct.2 referitor la acordarea nelegală a unor sporuri si drepturi salariatilor Consiliului Judetean Constanta si anularea partială a Încheierii nr.VI.25/4.02.2010, respectiv a pct.1 referitor la acordarea nelegală a unor sporuri si drepturi salariatilor Consiliului Judetean Constanta.

Prin aceeasi cerere, reclamantii au înteles a solicita instantei ca, până la solutionarea definitivă si irevocabilă a contestatiei ce face obiectul prezentei cauze să se dispună, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actelor administrative sus-mentionate.

În motivarea demersului judiciar, reclamantii au arătat că, în urma actiunii de financiar asupra contului de executie pe anul 2008, a fost dresat procesul verbal din 26.10.2009, act de control prin care au fost stabilite anumite obligatii de plată si în baza căruia Camera de Conturi Constanta a emis Decizia nr.36/25.11.2009, prin care s-au dispus măsuri pentru „ recuperarea plătilor nelegale în sumă de 4.517.191 lei reprezentând sporuri si alte drepturi acordate nelegal în baza contractului colectiv de muncă si pentru stabilirea prejudiciului reprezentând plăti nelegale acordate sub forma unor drepturi bănesti sau în natură salariatilor entitătii si recuperarea acestuia conform prevederilor legale”.

Contestatia formulată pe cale administrativă împotriva acestei decizii, a fost respinsă prin Încheierea nr.VI/ 25/4.02.2010 – act administrativ emis după investirea instantei.

Au sustinut reclamantii că, măsurile dispuse prin actele administrative contestate, cu privire la recuperarea plătilor reprezentând sporuri si alte drepturi acordate salariatilor Consiliului Judetean Constanta, sunt nelegale si netemeinice, de vreme ce:

Există temeiul legal al conferirii drepturilor suplimentare personalului din institutiile bugetare (contrar sustinerilor copârâtelor), acesta fiind reprezentat de însusi contractul colectiv de muncă negociat, legal încheiat si înregistrat, ca lege a părtilor.

Este apanajul exclusiv al conducerii institutiei bugetare ca, în limita fondurilor disponibile să negocieze cu reprezentantii personalului institutiei acordarea, prin contract/ acord colectiv de muncă si a altor drepturi de natură salarială, decât cele care le revin în conditiile legii, cu atât mai mult cu cât, acestea realizează si venituri proprii.

Contractul colectiv de muncă în baza căruia au fost acordate, în deplin acord cu legea, drepturile negociate – a fost aprobat prin HCJ Constanta nr.281/2007 modificat prin HCJ nr.43/2008, acte normative comunicate Prefectului judetului Constanta si apreciate de reprezentantul Guvernului în teritoriu, ca fiind legale.

Drepturile negociate si înscrise în Contractul colectiv de muncă aprobat prin HCJ Constanta nr.281/2007 modificat prin HCJ Constanta nr.43, nu exced reglementărilor legale în vigoare, întrucât nu sunt interzise de acestea, iar acordarea lor s-a făcut cu respectarea si aplicarea întocmai a legii:

– nu au fost încălcate prevederile art.12 din Legea nr.130/1996, întrucât nu s-au stabilit alte valori ale drepturilor salariale deja reglementate prin lege;

– salariile nu au fost negociate prin contractul colectiv de muncă;

– sporurile aferente salariilor de bază au fost negociate în temeiul art.72, coroborat cu art.117 din Legea privind statutul functionarilor publici si ale art.29, art.39 si urm. din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii;

– s-au respectat si prevederile HG.nr.833/2007, întrucât toate drepturile negociate se încadrează, din punct de vedere al reglementării si posibilitătii de acordare în continutul Legii statutului functionarilor publici si ale Codului muncii.

Până la pronuntarea instantei de fond, au apreciat reclamantii că, se impune suspendarea executării procesului verbal FN din 26.10.2009 si a Deciziei nr.36/ 25.11.2009, sub aspectul măsurilor dispuse la pct.2, respectiv la pct.1 al Încheierii nr. VI/25/4.02.2010, referitor la acordarea nelegală a unor sporuri si drepturi acordate salariatilor Consiliului Judetean Constanta, fiind întrunite în cauză cerintele prescrise de lege.

Motivând cererea de suspendare, reclamantii au sustinut în esentă că, în considerarea disp.art.15 din Legea nr.554/2004, în raport de împrejurările de fapt si de drept invocate în cuprinsul contestatiei, se ridică îndoieli serioase privind temeinicia si legalitatea actelor administrative contestate, iar suspendarea executării se impune, atât în vederea prevenirii unui prejudiciu, cât si pentru înlăturarea unei perturbări vizibile a activitătii Consiliului Judetean Constanta.

Părtilor între care s-a stabilit initial raportul juridic procesual li s-a adăugat SINDICATUL DIN ADMINISTRAtIA PUBLICĂ LOCALĂ CONSTANtA, care a formulat cerere de interventie accesorie în favoarea reclamantului – CONSILIU JUDEtEAN CONSTANtA.

SINDICATUL DIN ADMINISTRAtIA PUBLICĂ LOCALĂ CONSTANtA – care a dobândit conditia de parte în urma admiterii în principiu a cererii de interventie, dispusă în temeiul art.52 Cod pr.civ., prin Încheierea din 08.06.2010, a solicitat admiterea actiunii Consiliului Judetean Constanta, astfel cum a fost formulată si precizată.

Totodată, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, a solicitat a se dispune suspendarea executării Deciziei nr.36/2009 a Curtii de Conturi, în ceea ce priveste pct.2 din aceasta, până la solutionarea definitivă si irevocabilă a cauzei.

În sustinerea cererii de suspendare, intervenientul în interes alăturat a precizat că, măsura se impune, deoarece:

a/ Sub aspectul „pagubei iminente”, punerea în practică a Deciziei Curtii de Conturi presupune emiterea unor dispozitii de imputare sau, după caz, initierea unor actiuni în justitie fundamentată pe răspunderea patrimonială a angajatilor contractuali ai Consiliului Judetean Constanta, de natură a conduce la prejudicierea iminentă si gravă a acestora. În plus, trebuie retinut si impactul de imagine pe care măsura Curtii de Conturi l-ar determina, fiind evident că, în situatia în care angajatii Consiliului Judetean ar constata că, veniturile pe care le câstigă sunt apropiate nivelurilor minimale impuse de lege, ar renunta să mai presteze activitatea.

b/ Sub aspectul „cazului bine justificat”, suspendarea se impune cu necesitate, dat fiind caracterul cu totul nelegal al Deciziei nr.36/2009, în care pentru măsurile dispuse există fundamentări „ ce nu au nici o legătură cu legea”, Curtea de Conturi dând o interpretare personală dispozitiilor legale consacrate de art.8 alin.(1) din Legea nr.130/1996 R.

Tot la termenul de judecată din 08.06.2010, reprezentantul conventional al reclamantilor a învederat instantei că, se legitimează procesual activ, având conditia de părti reclamante doar CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA si PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA, iar nu si persoana fizica C.N.D.

Pârâtele nu au depus întâmpinare, precizându-si pozitia procesuală prin reprezentantul conventional, care a solicitat respingerea cererii de suspendare dedusă judecătii, în principal ca inadmisibilă, iar în măsura în care se depăseste apărarea procesuală formulată pe cale de exceptie, ca neîntemeiată.

A opinat pârâta că, nu sunt întrunite în cauză cerintele consacrate de art.15 din Legea nr.554/2004 raportat la art.2 (1) lit. „t” si „s”, că, un act administrativ prin care se recomandă stabilirea întinderii unui prejudiciu, în nici un caz nu poate să reprezinte o pagubă iminentă.

S-a învederat că, Curtea de Conturi a propus stabilirea exactă a întinderii prejudiciului, a constatat o serie de neregularităti si a dispus entitătii controlate să-si stabilească singură întinderea acestuia.

În măsura în care, solicitarea ar fi primită, a apreciat pârâta că, starea de legalitate în general si legalitatea cheltuirii banului public, în particular, ar fi grav afectate.

Prin Încheierea de sedintă din 01.07.2010, pronuntată de Tribunalul Constanta în dosarul nr.112/36/2010, s-a dispus:

– admiterea exceptia inadmisibilitătii cererii de suspendare a executării procesului verbal FN /26.10.2009, ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 36/25.11.2009;

– respingerea cererii de suspendare a procesului verbal încheiat la 26.10.2009 de Camera de Conturi Constanta, ca inadmisibilă;

– respingerea exceptiei inadmisibilitătii cererii de suspendare a executării actului administrativ – Încheiere nr. VI/25/04.02.2010, s-a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 36/25.11.2009 si a Încheierii nr. VI/25/04.02.2010, ca neîntemeiată;

– respingerea cererii de interventie accesorie.

Pentru a pronunta sus-mentionata hotărâre, analizând cererea de suspendare, în considerarea sustinerilor părtilor litigante, prin prisma înscrisurilor depuse , instanta de fond a retinut, în esentă, următoarele:

Prin procesul verbal de constatare dresat în urma efectuării auditului financiar al contului de executie a bugetului local pe anul 2008 la CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA, auditorii publici externi din cadrul CAMEREI DE CONTURI CONSTANtA, au constatat abateri de la legalitate si regularitate care au fost examinate, în acord cu prevederile Legii nr.94/1992 R. de Directorul Camerei de Conturi Constanta, care a emis Decizia nr.36/25.22.2009.

Prin Decizia nr.36/25.11.2009 emisă de CAMERA DE CONTURI A JUDEtULUI CONSTANtA, se constată mai multe abateri de la legalitate, printre care si cele privitoare la „acordarea unor drepturi în bani salariatilor Consiliului Judetean Constanta (pct.2)”.

În baza prerogativelor legale conferite de Legea nr.94/1992 R. privind organizarea si functionarea CURtII DE CONTURI si a Regulamentului privind organizarea si desfăsurarea activitătilor specifice Curtii de Conturi, Directorul Camerei de Conturi Constanta, decide în referire la sporurile acordate, care exced prevederilor legale : „ ordonatorul de credite va dispune măsurile legale pentru recuperarea plătilor nelegale în sumă de 4.517.191 lei reprezentând sporuri si alte drepturi acordate nelegal în baza contractului colectiv de muncă; de asemenea, ordonatorul de credite va dispune măsurile necesare pentru stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând plăti nelegale acordate sub forma unor drepturi bănesti sau în natură salariatilor entitătii si recuperarea acestuia conform prevederilor legale”.

Decizia a fost contestată în procedura administrativă.

PRESEDINTELE CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA a solicitat anularea deciziei cu privire la măsura dispusă la pct.2, cu privire la stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând plata unor sporuri si drepturi acordate nelegal salariatilor si revizuirea termenului de realizare pentru măsurile dispuse la pct.1 si 3-9 din actul administrativ contestat.

Contestatia înregistrată la CAMERA DE CONTURI CONSTANtA sub nr.1291/15.12.2009 a fost respinsă prin Încheierea nr.VI.25/4.02.2010 a CURtII DE CONTURI A ROMÂNIEI (f.26-32).

Solutia dată de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI a determinat declansarea conflictului judiciar.

Retine instanta de fond că, cererea de suspendare a executării actului administrativ – Decizia nr.36/2009 emisă de CAMERA DE CONTURI A JUDEtULUI CONSTANtA si a Încheierii nr.VI.25/4.02.2010 a CAMEREI DE CONTURI A ROMÂNIEI, până la solutionarea fondului, prin hotărâre irevocabilă, întemeiată pe dispozitiile art.15 din Legea nr.554/2004, nu apare ca inadmisibilă.

Se retine că, apare ca inadmisibilă cererea de suspendare a actului preparator care a stat la baza emiterii Deciziei nr.36/2009, proces verbal din 26.10.2009.

Prin art.15 alin.(1) din Legea nr.554/2004 se dispune că :

„ Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14 si prin cererea adresată instantei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la solutionarea definitivă si irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu actiunea principală sau printr-o actiune separată, până la solutionarea actiunii în fond”.

Actul administrativ unilateral a cărui poate fi suspendată este, în acceptiunea art.2 lit.”c” din legea contenciosului administrativ, „ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă nastere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

Decizia nr.36/2009 emisă de Directorul CAMEREI DE CONTURI CONSTANtA, cât si Încheierea nr.VI.25/4.02.2010 emisă de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, sunt acte administrative, retine instanta de fond, în acceptiunea Legii nr.554/2004.

Totodată, se arată că, Procesul verbal din 26.10.2009 nu a produs prin el însusi efecte juridice, fiind un act în care a fost exprimată „opinia de audit” a auditorilor publici externi din cadrul CAMEREI DE CONTURI CONSTANtA.

Concluziile echipei de audit, ”care se exprimă în scris, asupra situatiilor financiare si/sau programului sau activitătii auditate, în legătură cu realitatea, fidelitatea si conformitatea acestora cu reglementările aplicabile domeniului” se circumscriu notiunii de „ opinie de audit” – în acceptiunea dată de art.1/1 lit.”k” din Legea nr.94/1992 R .

Procesul verbal în care s-a consemnat „ opinia de audit” nu contine nici o măsură care să poată fi pusă în executare, nu reprezintă un act administrativ unilateral, în acceptiunea art.2 lit.”c” din Legea nr.554/2004, ci constituie un act preparator, care a stat la baza emiterii actului administrativ – Decizia nr.36/2009.

Se arată că, mijlocul de apărare specific, caracterizat prin trăsături, o apropie si în acelasi timp o deosebesc, atât de exceptiile de procedură, cât si de apărările de fond, inadmisibilitatea se circumscrie exceptiei în măsura în care, dreptul ori pretentiile reclamantului, nu pot fi ocrotite pe calea procesuală aleasă sau pentru valorificarea lor se cere parcursă o procedură prealabilă, care face incidentă prevederea art.109 (2) c.pr.civ.

Întrunirea conditiilor de admisibilitate prescrise de lege pentru valorificarea unui drept se analizează în raport de fondul pretentiei deduse judecătii, fără a determina o inadmisibilitate, „ca fine de neprimire”, căci inadmisibilitatea nu vizează exceptia, ci efectul spre care tinde aceasta.

Ori, în cauză, retine instanta de fond, cererea de suspendare întemeiată pe disp.art.15 din legea contenciosului administrativ, este o cerere accesorie cererii în anularea actului administrativ.

Inadmisibilitatea invocată pe cale de exceptie a fost admisă exclusiv în referire la solicitarea de suspendare a procesului verbal, în care a fost materializată în scris opinia de audit; cererea de suspendare a procesului verbal din actului preparator din 26.10.2009 a fost respinsă ca inadmisibilă.

În referire la actele administrative contestate – Decizia nr.36/2009 si Încheierea nr.VI.25/4.02.2010, ca act subsecvent – prin care s-a respins contestatia împotriva deciziei prin care s-au constatat abaterile de la legalitate si regularitate, cererea de suspendare a executării a fost analizată de instanta de fond, prin prisma întrunirii conditiilor care privesc temeiul de fapt al suspendării solicitate de reclamanti în baza art.15 din Legea nr.554/2004.

Transpunere în dreptul national a prevederilor, cu valoare de principiu din Recomandarea R (89) 8 a Comitetului de Ministri a Consiliului Europei, dispozitiile art.15 al Legii nr.554/2004 consacră posibilitatea suspendării executării actului administrativ „ în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente”.

„Cazurile bine justificate” constau, retine instanta de fond, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) lit.”t” din Legea nr.544/2004 în „ împrejurările legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinta actului administrativ”, iar „paguba iminentă” în „prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a functionării unei autorităti publice sau a unui serviciu public (lit.”s”).

În considerarea principiilor ce guvernează materia, respectiv al legalitătii actului administrativ si al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situatie de exceptie.

Caracterul de exceptie al măsurii nu exclude însă, ca în cazurile si conditiile expres prevăzute de lege, aceasta să fie dispusă, în raport cu ansamblul circumstantelor si intereselor prezentate, tocmai pentru realizarea protectiei jurisdictionale în materie administrativă.

În situatia de spetă, retine instanta de fond, existenta cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ nu poate fi retinută, nerezultând o îndoială puternică si evidentă asupra prezumtiei de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr.36/2009, reprezintă o obligatie legală ce revine conducerii entitătii auditate, iar neconformarea angajează răspunderea, în conditiile art.62 lit.”b” din Legea nr.94/1992.

Se apreciază că, „cazul bine justificat” – argumentat de către reclamant prin prisma aspectelor care tin de legalitatea actului contestat, nu a putut fi retinut de către instanta de fond.

Practica jurisprudentială a instantei supreme a statuat în mod constant că ” nu poate fi argumentat cazul bine justificat prin invocarea unor aspecte care tin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul actiunii în anulare”, că, cercetarea sumară a „aparentei dreptului” impune suspendarea doar atunci când, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică si evidentă asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, împrejurări ce ar putea fi circumscrise conditiilor de valabilitate ale actelor administrative (competentă, formalităti procedurale anterioare sau concomitente emiterii, motivare atunci când e impusă prin lege etc).

Se retine de instanta de fond că, excede cadrului procesual al cererii de suspendare, analiza criticilor de nelegalitate ce vizează fondul actului.

De altfel, nu există îndoială că, această conditie necesară suspendării actului administrativ trebuie nu doar dovedită, ci si analizată de instantă, cumulativ cu conditia referitoare la paguba iminentă.

Conditia privind prevenirea unei „pagube iminente”, retine instanta de fond, nu este îndeplinită în cauză.

Analiza a relevat că, prin Decizia nr.36/2009 s-a dispus luarea măsurilor legale pentru recuperarea unor plăti apreciate ca fiind nelegale, reprezentând sporuri si alte drepturi acordate salariatilor Consiliului Judetean Constanta.

Ca atare, executarea actului administrativ nu implică, prin ea însăsi o pagubă iminentă, cu consecinte directe si imediate asupra salariatilor si a institutiei, consecinte care s-ar produce eventual doar după ce ordonatorul de credite al institutiei auditate ar finaliza aducerea la îndeplinire a măsurilor si ar emite deciziile pentru recuperarea prejudiciilor.

Retine instanta că, o pagubă patrimonială suferită de o autoritate, nu echivalează cu acceptiunea dată de art.15 din Legea nr.554/2004, conceptului de „paguba iminentă” care are în vedere nu sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci cel de perturbare previzibilă a functionării unei autorităti sau serviciu public.

Se mai arată că, prin ea însăsi, fată de obiect si continut, Decizia nr.36/2009 nu este aptă să conducă la o pagubă iminentă, ci obligă doar conducerea institutiei audiate să dispună măsurile legale stabilite prin actul de control.

Retine instanta de fond că, finalitatea imediată la care s-ar ajunge prin suspendarea deciziei contestate, este de a exonera conducătorul institutiei audiate de răspunderea care-i poate fi antrenată în baza disp.art. 62 lit.”b” din Legea nr.94/ 1992, dacă nu a luat măsurile dispuse, până la termenul stabilit – 30.01.2010 (amenda civilă egală cu salariul pe 2-5 luni), iar nu prevenirea unei pagube iminente, de natură a afecta functionarea institutiei.

Fată de sus-mentionata situatie, instanta de fond retine că, este adevărat că, initierea si realizarea măsurilor stabilite prin actul de control implică, după cum precizează intervenientul în interes alăturat, emiterea unor dispozitii de imputare ar avea implicatii pecuniare asupra salariatilor institutiei.

Arată instanta de fond că, impactul de imagine ce ar putea afecta institutia CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA, prin posibila desistare a salariatilor de raporturile de muncă – invocat tot de intervenientul în interes alăturat, nu poate contura un prejudiciu previzibil care, sub aspectul terminologiei consacrată în materia răspunderii civile, presupune un prejudiciu „sigur că se va produce”, iar nu posibil/ probabil.

Doctrina administrativă, în acord cu care s-a conturat practica jurisprudentială, statuează că, pentru a admite suspendarea executării trebuie ca „prejudiciul să fie nesusceptibil de a fi reparat printr-o indemnizatie ulterioară”.

Ori, retine instanta de fond, în situatia de spetă, pentru ipoteza în care s-ar aduce la îndeplinire dispozitiile mentionate la pct.2 din actul administrativ a cărui legalitate este contestată, nu s-ar ajunge la crearea unui prejudiciu care să nu fie susceptibil de reparatie ulterioară.

Fată de cele ce preced, cererea de suspendare a executării Deciziei nr.36/2009 si a Încheierii nr.VI.25/4.02.2010 – prin care a fost respinsă contestatia împotriva măsurii dispuse la pct.2 din decizie, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamantii PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA si CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA, precum si intervenient SINDICATUL DIN ADMINISTRAtIA PUBLICĂ LOCALĂ CONSTANtA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă si următoarea motivatie în esentă:

Recursul promovat de recurentii reclamanti PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA si CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA:

-gresit instanta de fond a respins cererea de suspendare a procesului verbal încheiat la 26.10.2009 de Camera de Conturi Constanta, ca inadmisibilă, deoarece sunt îndeplinite cele două conditii pentru admitere, conform art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv:

o„existenta unui caz bine justificat”: interes public major, de natură a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ prin executarea plătii sumelor contestate, ce ar avea un impact grav asupra resurselor bugetare, cu consecinta imposibilitătii executării în continuare a obligatiilor fiscale si contractuale asumate;

o„prevenirea unei pagube iminente”: grevarea bugetului local cu plata unor sume nelegal imputate si deci nedatorate, prejudiciul fiind si unul la nivel institutional, prin imposibilitatea desfăsurării în conditii normale a serviciilor administratiei publice.

Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecinta suspendării executării Deciziei nr.35/24.11.2009 emisă de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI – structura CURtII DE CONTURI A JUDEtULUI CONSTANtA, până la solutionarea pe fond a contestatiei introduse împotriva deciziei pârâtei.

Recursul promovat de recurentul intervenient SINDICATUL DIN ADMINISTRAtIA PUBLICĂ LOCALĂ CONSTANtA:

-sub aspectul admisibilitătii cererii de interventie accesorii, solicită admiterea în principiu a acesteia, motivat de faptul că, prin respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr.36/2009 a CURtII DE CONTURI, aceasta continuă să-si producă efectele negative, afectând în continuare interesele membrilor de sindicat;

-interesul recurentului intervenient rezultă din faptul că, acesta este semnatar alături de CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA a Acordului/Contractului colectiv de muncă încheiat în 2008, negat în drepturile pe care le conferă de pct.2 din Decizia nr.36/2009 a CURtII DE CONTURI, iar negarea drepturilor câstigate prin negociere, reprezintă o gravă atingere adusă principiului constitutional al negocierii.

-în sustinerea cererii de suspendare a Deciziei nr.36/2009:

o„existenta unui caz bine justificat”: gresit instanta de fond a retinut că, luarea în considerare a argumentelor legale invocate prin cererea de interventie, din care rezultă clar existenta cazului justificat în acceptiunea art.2 lit.”t”, coroborat cu art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, ar excede obiectul cererii de suspendare, motivând că „nu există o îndoială destul de puternică si evidentă asupra prezumtiei de legalitate de care se bucură actul administrativ”;

o„prevenirea unei pagube iminente”: instanta de fond a dat o interpretare gresită notiunii de „prejudiciu iminent”, deoarece în speta de fată, salariatii vizati de măsura impusă de Decizia nr.36/2009 a CURtII DE CONTURI, sunt în situatia de a suferi o pagubă iminentă, atât în acceptiunea primului sens dat de lege „prejudiciu material viitor si previzibil” determinat de deciziile de impunere ce vor fi emise în baza acestei decizii nelegale, cât si în acceptiunea celui de-al doilea sens „perturbarea previzibilă gravă a functionării unei autorităti sau a unui serviciu public”, dat fiind faptul că, pe fondul crizei economice actuale si al diminuării salariilor bugetarilor cu 25%, angajatii CONSILIULUI JUDEtEAN pot decide sistarea lucrului si perturbarea gravă a functionării autoritătii a căror salariati sunt.

Solicită a se dispune suspendarea executării Deciziei nr.36/2009 emisă de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI până la solutionarea pe fond a cauzei.

Prin Note scrise, intimata pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI solicită respingerea recursurilor ca netemeinice si nelegale si mentinerea dispozitiilor încheierii recurate ca fiind temeinice si legale.

Examinând actele si lucrările dosarului, prin prisma criticilor aduse hotărârii recurate, văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea admite recursurile formulate, pentru următoarele considerente, în esentă:

În fapt, Curtea retine că, în urma controlului efectuat asupra activitătii derulate de CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA pentru anul 2008, CURTEA DE CONTURI a constatat prin Procesul verbal încheiat la data de 26 octombrie 2009 , la pct.2 că, s-au acordat în mod nelegal o serie de „drepturi în bani” salariatilor săi.

Fată de constatările astfel efectuate, prin Decizia nr.36/25.11.2009 s-a dispus la pct.2 „recuperarea plătilor nelegale în sumă de 4.517.191 lei – reprezentând sporuri si alte drepturi acordate nelegal, în baza Contractului colectiv de muncă” .

Totodată, CURTEA DE CONTURI a dispus ordonatorului de credite să adopte măsurile necesare în vederea recuperării prejudiciului, reprezentând plăti nelegale „acordate sub forma unor drepturi bănesti sau în natură salariatilor entitătii”.

Acestea sunt conditiile în care, recurentii CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA si PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA au dedus judecătii actiunea având ca obiect initial contestarea măsurilor dispuse prin Procesul verbal din data de 26.10.2009 si Decizia nr.36 din 25.11.2009, ce a fost precizat ulterior în fata instantei de contencios administrativ a Curtii de Apel Constanta – dosar nr.112/36/27.01.2010 ca fiind:

-anularea partială a procesului verbal FN din 26.10.2009 – pct.2 referitor la acordarea nelegală a unor sporuri si drepturi salariatilor Consiliului Judetean Constanta;

-anularea partială a Deciziei nr.36/25.11.2009, pct.2 referitor la acordarea nelegală a unor sporuri si drepturi salariatilor Consiliului Judetean Constanta;

-anularea partială a Încheierii nr.VI.25/4.02.2010, respectiv a pct.1 referitor la acordarea nelegală a unor sporuri si drepturi salariatilor Consiliului Judetean Constanta.

Retine Curtea că, prin aceeasi cerere, s-a solicitat de către recurenti ca, până la solutionarea definitivă si irevocabilă a contestatiei ce face obiectul cauzei, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, să se dispună „suspendarea executării actelor administrative sus-mentionate”.

Recurentilor ce au stabilit cadrul procesual, li s-a alăturat SINDICATUL DIN ADMINISTRAtIA PUBLICĂ LOCALĂ CONSTANtA, ce a înteles a formula cerere de interventie accesorie în favoarea lor, în temeiul art.51 Cod pr.civilă, pentru ca, în temeiul art.52 Cod pr.civilă, aceasta să fi fost admisă în principiu de către instanta de fond prin Încheierea din 08.06.2010, si care, ulterior, prin Încheierea din 01 iulie 2010 a fost respinsă ca nefondată.

Fată de situatia de fapt sus-expusă, văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul admiterii recursurilor ca fondate, pentru următoarele considerente, în esentă:

1.Sub aspectul admisibilitătii cererii de interventie accesorie:

Potrivit art.49 al.1 Cod pr.civilă „Oricine are interes poate interveni într-o pricină, ce se urmează între alte persoane” , legiuitorul statuând în continutul dispozitiei art.49 al.3 că „ea este în interesul uneia din părti când sprijină numai apărarea acestuia”.

Cu alte cuvinte, prin interventia accesorie, tertul participă voluntar în judecată, pentru a apăra drepturile uneia din părtile initiale ale procesului, deoarece intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretentii proprii, ci urmăreste, prin apărările pe care le face, ca instanta să pronunte o solutie favorabilă părtii pentru care a intervenit.

Totusi, trebuie retinut că tertul nu devine un simplu apărător al părtii în favoarea căruia a intervenit, ci el are un interes propriu în participarea la judecata procesului , care poartă între anumite persoane pentru că, prin aceasta poate evita să fie actionat ulterior în judecată de partea a cărei apărare o sprijină.

Ca regulă, retine Curtea că, interventia accesorie este admisibilă în orice materie, inclusiv în contestatia la executare, precum si în litigiile privitoare la starea si capacitatea persoanelor, astfel că, fată de dispozitiile art.16 din Legea nr.554/2004 cererea dedusă judecătii este admisibilă.

În sprijinul sus-mentionatelor precizări, retine Curtea că, ambele măsuri dispuse de către CAMERA DE CONTURI sunt de natură a afecta grav si iremediabil interesele membrilor de sindicat, aceasta cu atât mai mult cu cât, prin respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei nr.36/2009 a CURtII DE CONTURI, aceasta îsi produce în continuare efectele, afectând interesele membrilor de sindicat în mod concret, prin diminuarea drastică a veniturilor acestora, stabilită printr-un act administrativ.

Se va retine că, SINDICATUL DIN ADMINISTRAtIA PUBLICĂ LOCALĂ CONSTANtA justifică astfel în continuare un interes, si în exercitarea căii de atac a recursului, odată ce, scopul pentru care orice sindicat este constituit, este acela de a promova si apăra interesele celor care-l reprezintă.

Astfel, în cuprinsul pct.2 din Decizia nr.36/2009 a CURtII DE CONTURI sunt dispuse de către intimata pârâtă măsuri ce aduc atingere intereselor angajatilor CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA, atâta timp cât se urmăreste, pe de o parte, neacordarea unor drepturi bănesti considerate ca fiind nelegale, iar pe de altă parte, recuperarea tot de la membrii recurentei a unui prejudiciu în sumă de 4.517.191 lei, prejudiciu reprezentat de drepturi de care angajatii CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA au beneficiat în baza Acordului/Contractul colectiv de muncă aplicabil.

Este de necontestat că, neacordarea în continuare a sporurilor si îndemnizatiilor astfel cum au fost precizate în Contractul colectiv de muncă în vigoare, precum si neacordarea altor drepturi câstigate prin negociere către salariati, este de natură să conducă la diminuarea drastică a veniturilor pe care angajatii CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA le-ar obtine ca o contraprestatie a muncii lor.

Mai mult decât atât, Curtea retine că, având în vedere ceea ce CURTEA DE CONTURI dispune la pct.2 din decizie, dacă s-ar pune problema imputării prejudiciului la care pârâta face referire, sau, după caz, s-ar pune problema tragerii la răspundere patrimonială prin intermediul instantelor judecătoresti, veniturile angajatilor CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA ar suferi o diminuare drastică.

Pe de altă parte, în aprecierile sale Curtea are în vedere că, Contractul colectiv de muncă are un caracter „normativ” deoarece, fie el încheiat la nivelul institutiilor bugetare, nu este si nu trebuie să rămână doar o afirmatie doctrinară, neputându-se deroga de la regula „pacta sunt servanda” ce functionează în orice contract.

Totodată, Curtea apreciază că, interesul recurentei SINDICATUL DIN ADMINISTRAtIA PUBLICĂ LOCALĂ CONSTANtA rezultă si din faptul că, acesta este semnatar alături de CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA a Acordului/Contractului colectiv de muncă încheiat în anul 2008, ori, ceea ce invocă a fi nelegal intimata CURTEA DE CONTURI, sunt aspecte negociate de partenerii sociali si convenite de acestia prin încheierea unui contract colectiv de muncă, ce a fost ulterior aprobat prin Hotărârea CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA nr.281/17 decembrie 2007, ulterior fiind aprobat si Actul aditional la contract prin Hotărârea CONSILIULUI JUDEtEAN CONSTANtA nr.43/04 februarie 2008.

Pentru toate considerentele sus-expuse si apreciind că, în mod gresit instanta de fond a respins cererea de interventie accesorie formulată de recurentă, ca nefondată, văzând si dispozitiile art.312 Cod pr.civilă si admitând recursurile, Curtea în temeiul art.51 cu referire la art.55 Cod pr.civilă, admite cererea de interventie accesorie formulată de SINDICATUL DIN ADMINISTRAtIA PUBLICĂ LOCALĂ CONSTANtA, ca fondată.

2. Pe fondul cauzei, Curtea retine în esentă că, instanta a fost investită cu solutionarea cererii având ca obiect suspendare executare act administrativ, demers judiciar datorat faptului că, în urma actiunii de audit financiar asupra contului de executie pe anul 2008 al recurentei CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA, a fost emis de către intimata pârâtă CURTEA DE CONTURI Procesul verbal din 26.10.2009, act de control prin care au fost stabilite anumite obligatii de plată si în baza căruia a fost emisă ulterior Decizia nr.36/25.11.2009, prin care s-au dispus măsuri pentru „recuperarea plătilor nelegale în sumă de 4.517.191 lei reprezentând sporuri si alte drepturi acordate nelegal în baza Contractului colectiv de muncă si pentru stabilirea prejudiciului reprezentând plăti nelegale acordate sub forma unor drepturi bănesti sau în natură salariatilor entitătii si recuperarea acestuia conform prevederilor legale”.

Contestatia formulată pe cale administrativă împotriva sus-mentionatei decizii, si înregistrată la CAMERA DE CONTURI CONSTANtA sub nr.1291/15.12.2009, a fost respinsă de intimată prin Încheierea nr.VI/25 din 04.02.2010, act administrativ emis după investirea instantei, toate actele administrative enumerate fiind apreciate de recurentii reclamanti ca fiind nelegale si netemeinice.

Acestea sunt conditiile în care, până la solutionarea definitivă si irevocabilă a contestatiei ce face obiectul cauzei, s-a solicitat, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării actelor administrative.

Potrivit art.15 al.1 din Legea nr.554/2004 „Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14 , si prin cererea adresată instantei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la solutionarea definitivă si irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu actiunea principală sau printr-o actiune separată, până la solutionarea actiunii în fond”, pentru ca, potrivit art.15 al.2 legiuitorul să fi dispus „Dispozitiile art.14 al.2-7 se aplică în mod corespunzător”.

Textul de lege citat stabileste expres că, suspendarea executării actului administrativ este o operatiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părtii interesate sau din oficiu, cu mentiunea că, măsura suspendării poate fi luată numai împotriva unui anumit tip de act si numai în anumite împrejurări.

Prin urmare, distingem ca fiind conditii ale suspendării:

a)cele care privesc actul administrativ care poate fi suspendat;

b)cele care privesc temeiul de fapt al suspendării.

a) Conditii privitoare la actul supus suspendării:

Obiectul suspendării îl reprezintă actul administrativ, definit de art.2 lit.”c” din Legea nr.554/2004 ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau a executării în concret a legii, care dă nastere, modifică sau stinge raporturi juridice..”.

Pentru a fi suspendată executarea actului, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere.

Prin urmare, nu poate fi suspendat un act administrativ care si-a epuizat efectele înainte de pronuntarea instantei, fie chiar si după sesizarea acesteia, deoarece ordinul emis de instantă se raportează la momentul pronuntării.

De asemenea, retine Curtea că, nu poate fi suspendat un act administrativ a căror efecte se produc „eo ipso” , fără un impact palpabil, material, în mediul înconjurător si fără o activitate ulterioară emiterii prin care să fie adus la îndeplinire, fiind de netăgăduit că, Procesului verbal FN/26.10.2009 este cel ce stabileste impactul palpabil material, si care urma a fi dus la îndeplinire prin emiterea Deciziei nr.36/25.11.2009.

Asa fiind, în spetă, retine Curtea că, sunt îndeplinite toate conditiile privitoare la actul supus suspendării, în mod gresit instanta de fond admitând exceptia inadmisibilitătii cererii de suspendare a executării Procesului verbal FN/26.10.2009 ce a stat la baza emiterii Deciziei nr.36/25.11.2009 prin aprecierea că, acesta ar reprezenta „opinia de audit” si că, „nu contine măsuri care să poată fi puse în executare”, atât timp cât, acest act a stat la baza emiterii actului administrativ de bază (Decizia nr.36/2009).

Pentru considerentele sus-expuse si admitând recursurile potrivit art.312 Cod pr.civilă, cu consecinta modificării în parte a hotărârii recurate, Curtea respinge exceptia inadmisibilitătii cererii de suspendare a executării Procesului verbal FN/26.10.2009, ca nefondată.

b) Conditii privitoare la temeiul de fapt al suspendării:

Potrivit art.14 al.1 din lege „În cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în conditiile art.7, a autoritătii publice care a emis actul sau a autoritătii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instantei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronuntarea instantei de fond…”.

Formularea textului de lege sus-citat sugerează a fi necesare de îndeplinit conditiile :

-caz bine justificat;

-prevenirea unei pagube iminente,

tinând cont de toate interesele confruntate în proces.

Atunci când legiuitorul a avut în vedere cazul bine justificat, a urmărit ca instanta să analizeze dacă dosarul care i se prezintă spre solutionare este justificat, în măsura necesară pronuntării unei măsuri, ordin, dispozitie, pentru aplicarea imperium-ului care-i este conferit.

Formularea din textul în discutie arată doar că examinarea temeiniciei cererii dedusă spre judecată se face, în această materie, cu o intensitate sporită si cu o chibzuire mai aprofundată, instanta trebuind să fie deosebit de atentă cu transarea provizorie a materiei litigioase.

Asa fiind, si procedând la analizarea „cazului bine justificat” Curtea retine că, interpretarea normelor juridice de către pârâtă, la emiterea actelor administrative si care privesc: „acordarea unui anumit drept, nu poate fi acordat angajatului, chiar dacă există un contract colectiv de muncă negociat de părti”, sunt prin ele însele de natură a crea convingerea existentei unui caz bine justificat.

Este gresită interpretarea instantei de fond care consideră că, în spetă, nu ne-am afla în fata unui caz bine justificat în acceptiunea art.2 lit.”t” coroborat cu art.14 din Legea nr.554/2004, cu simpla motivatie că, „nu există o îndoială destul de puternică si evidentă asupra prezumtiei de legalitate de care se bucură actul administrativ”, deoarece, prezumtia de legalitate a actului administrativ este o prezumtie relativă, care poate fi răsturnată prin proba contrarie.

Astfel, Curtea se află în situatia de a „pipăi fondul cauzei”, nu să-l solutioneze în întregime, în acest sens, statuându-se în doctrină si jurisprudentă că nu vor fi admise probe care presupun o tergiversare a procesului, însă singurele apărări permise pentru ca instanta să poată verifica „aparenta în drept” sunt argumentele legale, apărări pe care instanta trebuie să le ia în considerare.

Asa fiind, luând în considerare aparenta dreptului în spetă, Curtea apreciază în sensul îndeplinirii sus-mentionatei conditii privind cazul bine justificat.

În ceea ce priveste conditia privind paguba iminentă, Curtea retine că, institutia suspendării actului administrativ este singura care foloseste această notiune, pe care o defineste în art.2 lit.”s” din Legea nr.554/2004, definitia fiind elaborată special pentru această procedură, toate caracteristicile surprinse în ea referindu-se la ipoteze care pot fi întâlnite în practică si care impun constatarea pagubei iminente.

Astfel, paguba iminentă este prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidentă sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a functionării unei autorităti publice ori a unui serviciu public.

În spetă, CURTEA DE CONTURI stabileste în cuprinsul pct.2 din decizie, în mod expres recuperarea plătii în sumă de 4.517.191 lei, iar punerea în practică a acestei decizii presupune emiterea unor dispozitii de impunere sau, după caz, initierea unei actiuni în justitie fundamentate pe răspundere patrimonială împotriva angajatilor contractuali din CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA.

Cu alte cuvinte, având în vedere definitia pagubei iminente, este de necontestat că, ne aflăm în fata unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidentă, deoarece măsura dispusă este de natură a conduce la prejudicierea iminentă si gravă a angajatilor, care determină si costuri suplimentare pentru recurente, pentru sustinerea unor demersuri de natură a stopa măsura CURtII DE CONTURI.

Este gresită interpretarea instantei de fond, care respinge cererea de suspendare pe considerentul că, „executarea actului administrativ nu implică prin ea însăsi o pagubă iminentă, cu consecinte directe si imediate asupra salariatilor institutiei…”, dat fiind faptul că, dispozitiile de imputare, care vor fi emise de ordonatorul de credite, au ca temei de drept, tocmai Decizia nr.36/2009 a CURtII DE CONTURI CONSTANtA.

În aceste conditii, apreciază Curtea că, tocmai Decizia nr.36/2009 este cea care determină în mod direct prejudiciul iminent al intereselor salariatilor, iar recurenta CONSILIUL JUDEtEAN CONSTANtA este executantul măsurii dispuse prin aceasta, astfel cum rezultă din interpretarea în spiritul legii, a dispozitiilor art.62 lit.”b” din Legea nr.94/1992.

Totodată, Curtea retine că, instanta de fond a dat o interpretare gresită notiunii de „prejudiciu iminent” încercând să limiteze sfera de cuprindere a acesteia, în conditiile în care art.2 lit.”s” din Legea nr.554/2004 prevede două sensuri alternative ale conceptului de prejudiciu iminent, după cum urmează:

-primul sens se referă la „prejudiciu material viitor si previzibil”;

-al doilea sens se referă la „perturbarea previzibilă gravă a functionării unei autorităti sau unui serviciu public”.

Gresit instanta de fond a retinut că, suspendarea s-ar impune numai în cazul în care intervine cel de-al doilea sens, astfel că, Curtea examinând notiunea prin prisma celor două sensuri, apreciază că, ambele sunt îndeplinite în spetă, atât timp cât, salariatii vizati de măsură ar suporta un prejudiciu material viitor si previzibil, iar din punct de vedere economic ar apare o perturbare gravă a functionării autoritătii a căror salariati sunt.

Sus-mentionata apreciere a Curtii, este justificată si prin împrejurarea că, notiunea de „perturbare” nu este definită de lege, ceea ce înseamnă că aceasta este folosită în întelesul său din limbajul obisnuit si care înseamnă conform Dictionarului explicativ al limbii române „deranjament, tulburare în starea sau în mersul firesc al unui lucrul, al unui fenomen”.

Cu alte cuvinte, la fel ca si în cazul primei ipoteze, cea a prejudiciului material viitor previzibil cu evidentă, este apreciată de Curte ca un început de perturbare a functionării autoritătii, deci o distorsionare în curs ce amenintă însăsi functionarea autoritătii publice, iar nu simpla sa activitate.

Asa fiind, Curtea retine că, în cauză, este îndeplinită si conditia pagubei iminente, si ca atare, sunt motive pentru a se dispune în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Procesului verbal FN/26.10.2009 pct.2, a Deciziei nr.36/25.11.2009 pct.2 si a Încheierii nr.VI/25/04.02.2010 pct.1, ca fondată, luându-se această măsură, până la solutionarea irevocabilă a contestatiei formulate împotriva actelor administrative unilaterale enumerate.

Totodată, Curtea apreciază că, în mod legal si temeinic instanta de fond a procedat la respingerea exceptiei inadmisibilitătii cererii de suspendare a executării actului administrativ – Încheierea nr.VI/25/04.02.2010, împrejurare urmare căreia se vor mentine celelalte dispozitii din hotărârea recurată.